Două colinde bune de Radu Gyr și un colind mediocru de Tudor Gheorghe

Radu Gyr Tudor Gheorghe Calin Merca Emil Floare

Circulă pe internet un colind naționalist interpretat de doi absolvenți de teologie, convertiți la avocatură și la IT. La pachet cu colindul, circulă și o bazaconie.

Lumea se dă în vânt după acest colind „fusion” care amestecă, fără niciun frison teologic, cel mai important eveniment din istoria creștinismului cu sloganuri politice ieftine cu care adună votanți partidele de extremă dreapta (și, uneori, PSD-ul).

Mie cântăcioșii îmi par genul de băieți care cântă „Sfântă tinerețe legionară” pe la chiolhanuri, dar e posibil să înșel.

Probabil nu sunt singurul care face asocierea asta, pentru că ultima trăznaie pe care o văd (inclusiv la unii dintre prietenii mei pe care-i credeam oleacă mai breji) este că versurile i-ar aparține lui Radu Gyr, poetul legionar închis de trei dictaturi și condamnat la moarte de regimul comunist pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”.

Continue reading…

Grădini pentru Dinu Pillat

Stefan Caltia Gradini pentru Dinu Pilat Galeria Annart

Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat, a fost condamnat de regimul comunist la 25 de ani de muncă silnică, alături de Constantin Noica, Nicolae Steinhardt și Alexandru Paleologu pentru „activitate dușmănoasă”.

După eliberare, i-a spus soției, lui Nelli Filipescu, marea și trainica lui dragoste, că nu mai vrea să aibă de-a face cu cărțile, că și-ar dori să devină paznicul unei grădini publice. Un vis care nu i s-a îndeplinit.

Aflând această istorie, Ștefan Câlția a imaginat în ulei și în tuș o serie de „Grădini pentru Dinu Pillat” pe care le puteți admira zilele acestea la AnnArt Gallery.

Vi le recomand călduros – sunt la fel de frumoase și de emoționante ca povestea care le-a prilejuit.

 

 

Ziua când toți cetățenii români vor simți că 1 Decembrie este și sărbătoarea lor

Noi nu vrem să devenim din oprimaţi, oprimatori, din asupriţi, asupritori. Noi vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi tuturor cetăţenilor. Noi nu vrem să verse nimeni lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri. Noi nu vrem să răpim individualitatea etnică, nici ființa națională a acestor neamuri. Noi nu vrem să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba și credința în care să trăiască.”

În clasa a X-a, tânăra și nonconformista noastră profesoară de literatură, Ohara Donovetsky, a fost însărcinată de conducerea colegiului Tudor Vianu cu organizarea serbării de 1 Decembrie.

Era o mică capcană întinsă de aripa conservatoare a Cancelariei, care știa foarte bine că Ohara nu promova discursul patriotard din manualele acelor ani și că ne învăța să gândim critic și să nu luăm nicio idee de-a gata.

Dar ce puteai să faci? Era totuși 1 Decembrie. Un spectacol care să atace direct poncifurile naționaliste (à la numărul “Dilemei” despre Eminescu, care provoca încă accese de hipertensiune în cancelariile din întreaga țară) ar fi fost necuviincios. Iar Ohara, care ne lăsa să-i spunem pe numele mic, dar insista să folosim pluralul de politețe, ne învăța nu doar să cum gândim critic, ci și cum să ne purtăm frumos.

Continue reading…

Să ridice piatra cine s-a luptat măcar o dată cu sistemul

Raed Arafat

Dintre toate calomniile care se spun despre doctorul Arafat, cea care mă scoate cel mai tare din minți este acuzația legată de corupție.

De-a lungul timpului, am învățat să observ semnele înavuțirii dubioase la încheieturile, în stofele, în autoturismele și-n aventurile de vacanță ale cunoscuților mei care au avut acces la banul public.

Pe doctorul Arafat îl întâlnesc cam o dată, de două ori pe an de vreo șase ani de zile. Nu cred c-am vorbit vreodată despre altceva decât despre sistemul de urgență. E singurul subiect care pare să-l preocupe. Când l-a numit „fanatic”, Vlad Mixich a știut ce spune. Nici Andreea Esca, cu tot farmecul și cu tot talentul ei, n-a reușit să-l facă să vorbească despre altceva într-un interviu care a durat vreo oră și ceva.

N-am observat în toți acești ani nici cel mai mic semn că duce altceva decât traiul unui om care și-a câștigat toată viața pâinea de la stat. Un stat prea puțin recunoscător cu omul care i-a repus pe picioare sistemul imunitar de urgență.

Continue reading…

Ce mesaj îmi transmiți atunci când îți verifici mobilul în timpul unei întâlniri

No Phubbing

Acum trei ani a început o campanie internațională împotriva acestui fenomen, Stop Phubbing!. Campania a devenit virală, deci s-a bucurat de succes, dar fenomentul combătut a continuat să se răspândească bine mersi.

Unele lucruri trebuie repetate până când sunt înțelese (nu e niciodată inutil să repeți că doi și cu doi fac patru), așa că vreau să vă spun că și eu găsesc că e foarte urât să-ți verifici mesajele pe mobil în timpul unei întâlniri sau, și mai grav, să răspunzi la telefon. Iar când asta se întâmplă în timpul unui prânz sau al unei cine, mă abțin cu greu să nu mă ridic și să plec.

M-am confruntat cu problema asta și-n alte țări, dar nonșalanța cu care se face la noi, fără ca oamenii să schițeze nici cea mai mică încercare de a se scuza pentru întrerupere, îmi pune la grea încercare răbdarea.

Și eu am o agendă încărcată și multe pe cap, dar mesajul pe care mi-l transmiți atunci când îți folosești mobilul în întâlnire este că timpul tău e mai prețios decât al meu. Ceea ce ar fi oricum lipsit de gentilețe să subliniezi, chiar și dacă ar fi adevărat (în 90% din cazuri nu e).

Continue reading…

Vino și tu în comunitatea celor care fac bine prin puterea internetului!

WowApp este o aplicatie complet gratuita de chat, teleconferință și videoconferință care te plătește pentru folosirea ei, adică dă înapoi utilizatorilor peste 70% din veniturile generate în aplicație.

Cu toții petrecem pe net sau pe mobil mai mult timp decât petrecem stând de vorbă cu oamenii față în față. Eu unul nu mi-aș putea imagina viața fără aplicațiile de chat sau de teleconferință pe care le folosesc.

Dar cu toate că aceste aplicații sunt folosite de miliarde de oameni, doar o foarte mică parte din profiturile realizate de pe urma lor se întoarce în comunitățile noastre.

Continue reading…

Un tehnocrat la Ministerul Mediului

Cristiana Pasca Palmer, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

Am petrecut o dimineață foarte simpatică primind din toate părțile felicitări pentru iminenta nominalizare. Mai multe redacții și televiziuni anunțau „pe surse” că eram „confirmat” pentru portofoliul Mediu, Ape și Păduri. Știam că nominalizarea nu avea cum să urmeze, pentru că nu-mi fusese propusă, dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de gândurile frumoase pe care le-am primit.

După ora 2, au început să curgă întrebările despre viitorul ministru al mediului. Dacă o cunosc și ce părere am despre d-neaei.

N-o cunosc pe doamna Cristiana Pașca Palmer, dar citindu-i CV-ul pe LinkedIn nu pot să spun decât “Chapeau bas!” pentru această alegere.

După o carieră de 10 ani în societatea civilă la conducerea mai multor organizații ecologiste de prim rang, și-a desăvârșit studiile la unele dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ ale lumii: are un MPA la Kennedy School of Government (Harvard), un doctorat (fără dizertație) la Fletcher School of Law and Diplomacy (Tufts) și a urmat studii post-doctorale la Sciences Po.

Ultimii 5 ani și i-a petrecut la Comisia Europeană, ca funcționar public, ceea ce înseamnă că a trecut printr-o serie de competiții riguroase și extrem de selective. A început la Directoratul General Acțiune Climatică și a avansat până la funcția de șef al unității de mediu din cadrul Directoratului General Cooperare Internațională și Dezvoltare.

Continue reading…

Ce le-au povestit Nadia Comăneci și Ilie Năstase copiilor de la Centrul de Zi Bucium din Iași

Pe 17 octombrie i-am însoțit pe campionii Nadia Comăneci și Ilie Năstase la Iași, unde a avut loc evenimentul ”Ferestre deschise”, în cadrul căruia copiii de la Centrul de Zi Bucium pentru copii supradotați proveniți din familii cu risc social au fost încurajați să deseneze o părticică din viitorul pe care și-l visează.

Desenele și mesajele lor, care completează o lucrare de graffiti realizată de Sweet Damage Crew, vor înfrumuseța sala de sport a centrului, care va fi reabilitat și dotat de Hope and Homes for Children România cu sprijinul BRD Groupe Société Générale.

Continue reading…

Contabilitate de familie bună

Dragos Bucurenci Otilia Schwartz RSM

Întrucât singurele lucruri sigure pe lumea asta sunt moartea și taxele, mi-am ales compania de consultanță contabilă cu aceeași minuțiozitate cu care îmi aleg doctorii.

I-am cunoscut acum 8 ani pe cei de la RSM Romania (se numeau pe atunci SCOT) și, mulțumită lor, am trecut cu bine, atât eu, cât și organizațiile la care am lucrat, prin hățișul fiscal românesc. M-au câștigat de la bun început cu rigoarea sfaturilor pe care le oferă și cu refuzul de a încuraja practicile dubioase care funcționează până la prima inspecție.

Firma fondată în 1994 de Dan și Otilia Schwartz în apartamentul lor din Drumul Taberei este una dintre poveștile frumoase din grădinița capitalismului românesc. Deși a devenit între timp filiala românească a rețelei globale de audit și contabilitate RSM (a șaptea din lume, ca mărime), a reușit să-și păstreze aerul de mică afacere de familie pentru care fiecare client contează.

Continue reading…

Mă bucur să mă alătur echipei Hope and Homes for Children

Dragos Bucurenci HHC BRD Iasi Centrul de zi Bucium

Pe Ștefan Dărăbuș l-am cunoscut, grație Prințesei Marina Sturdza, pe când lucram la „Salvați Delta”. Ștefan era atunci director național al Hope and Homes for Children Romania (HHC), cea mai mare organizație din România care urmărește înlocuirea sistemului instituțional de protecție a copilului cu un sistem bazat pe conceptul familial.

HHC activează în România din 1998, timp în care a contribuit direct la închiderea a peste 50 de orfelinate de tip vechi din întreaga ţară. Programele organizației au scos 5.700 de copii din instituţii și au salvat peste 21.000 de copii de la ruperea de familie.

Amploarea și eficiența proiectelor HHC mi-au câștigat imediat admirația și respectul, ca și calitatea umană a lui Ștefan, motorul din spatele acestor rezultate impresionante. Ne-am împrietenit și le-am fost alături în toți acești ani, atunci când timpul și proiectele mi-au permis.

După ce m-am întors de la Stanford și am început o mică afacere de consultanță în comunicare, m-am implicat pro bono în susținerea mai multor organizații neguvernamentale. Cu timpul, mi-am dat seama că mare parte din acest efort se disipează și am hotărât că pot fi mai eficient dacă-mi canalizez o vreme eforturile înspre una singură.

Am ales Hope and Homes for Children Romania pentru că instituționalizarea copiilor este o problemă care poate fi și trebuie rezolvată o dată pentru totdeauna în România și pentru că HHC a dovedit că poate veni cu soluții concrete și durabile în acest domeniu (între timp, Ștefan Dărăbuș a devenit director pentru Europa Centrală și de Sud, o confirmare a faptului că programele dezvoltate de HHC în România au devenit modele de bună practică pentru întreaga regiune).

Continue reading…