Dar mai înainte câte ceva despre mine. Am scris prima dată pe blog acum şase ani, în aprilie 2003. Era un blog făcut de mine cap-coadă (sau, mai bine zis, “cod-coadă”) cu Movable Type (Google cumpărase platforma Blogger abia cu două luni înainte, iar eu nu eram la curent).

Se numea historyandsociety.net (domeniul fusese cumpărat pentru un an; când a expirat contractul, eu nu mai lucram acolo aşa că blogul s-a pierdut). British Council organizase împreună cu The Centre for South-East European Studies şi New Europe College o conferinţă despre istorie şi societate în ultimii treizeci de ani şi ne venise ideea să folosim această nouă găselniţă tehnologică. Blogul l-am promovat prin universităţi, în “Dilema” şi doar pe câteva site-uri. Mi-aduc aminte că posterul îl reprezenta pe Lenin pixelat într-o fereastră de MacOS numită “lenin.jpg” şi deasupra era o căsuţă de dialog: “Save or move to trash?”.

Am scris apoi, în toamna lui 2003, o carte în priză directă, publicând fiecare capitol pe blog la www.weblog.ro/realk. Sunt cinci ani de când editura Polirom a publicat-o.

Am făcut apoi pauză doi ani. Am scris prima însemnare pe acest blog acum trei ani, pe 4 aprilie 2006, iar acum o săptămână, pe 12 mai, am publicat însemnarea cu numărul 1,000.

Am început să scriu la bucurenci.blogspot.com, am trecut apoi pe bucurenci.wordpress.com şi am ajuns, în fine, pe bucurenci.ro cu platformă WordPress în spate.

Mi-am dat seama, privind statisticile, că unul dintre motivele pentru care îmi place blogging-ul este că, dacă-ţi faci bine treaba, munca îţi este recompensată. Trebuie doar să ai constanţă, să rămâi focalizat şi să scrii cât de bine eşti tu în stare. Iar dacă faci asta, cititorii vin şi, mai ales, rămân.

Despre voi, acum. În ultimul an aţi fost 138 de mii de unici, aţi făcut 340 de mii de vizite în decursul cărora aţi acumulat 800 de mii de vizualizări de pagină.

Aţi crescut de la o medie de 720 de vizite pe zi în 2008 la 1,300 de vizite pe zi în 2009.

Cifra cu care mă mândresc cel mai tare sunt cei 560 de abonaţi care mă citesc zilnic cu Google Reader.

Dar fie că sunteţi abonaţi, cititori, vizitatori sau simpli trecători, vreau să vă mulţumesc tuturor pentru că mă ajutaţi să scriu cu regularitate şi pentru că daţi un sens acestui blog.

Iar line-up-ul e foarte ok: Tom Wilson, Roby, Livio şi Optick. Unde mai pui că te distrezi pentru un scop nobil… Dacă n-aş avea un eveniment MaiMultVerde în aceeaşi seară, eu aş merge.

Despre ce-i vorba?

Pe 25 septembrie, Ambasada Marii Britanii si British Council vor premia castigatorii unui concurs dedicat Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. In parteneriat cu MTV Romania, ambasada va mai organiza o discoteca antisaracie; banii stransi din vanzarea biletelor vor fi donati pentru proiecte de combatere a saraciei derulate de FOND, o coalitie de 37 de organizatii neguvernamentale romanesti.

Detalii aici.

Impresii încă la cald: tineri dezgheţaţi, câţiva dintre “maturi” cam prăfuiţi, cam excedaţi, cam obosiţi, dialog pe bune, energia foarte sus, cam puţină viziune, dar destul entuziasm.

Mi-au plăcut: managerul Hilton, Friedrich Niemann, o prezenţă tonică şi cu mult umor, aplauzele în picioare stârnite de discursul ASR Principelui Radu, Marian Staş într-o mare formă, Florin Iaru, veşnic tânăr şi ferice.

Nu mi-a plăcut că la dezbatere am fost puţin acid cu câţiva oameni din sală. Dar îi dau dreptate şi Alexandrei: “Eu nu înţeleg de ce se aşteaptă lumea să fii altfel decât eşti tu de fapt?…”

No comment: “Vreau să-ţi pun doar o întrebare.” “Shoot!” “Tu ai scris RealK?” “Da.” “Mulţumesc”.

Mai multe pe blog-ul Oricum, la Tolontan, Corina Murafa şi aici pe blog în capitolul viitor, în care se arată cum a gustat băieţel Bădică celebritatea pe vremea când încă nici nu ştia bine pe ce lume se află.

Vorbitorilor, personalităţi culturale, politice sau din lumea afacerilor, li s-a cerut să propună o viziune de 20 de ani pentru educaţie în România. Detalii pe www.youthsummit.ro.

Evenimentul se află la a doua ediţie. Am fost şi anul trecut şi am mai scris aici câte ceva.