Am rămas dator cu nişte răspunsuri la trei leapşe. Iniţial, am vrut să le ignor pentru că în blogosfera pe care o frecventez eu, treaba asta cu leapşa pe bloguri e demult fumată şi denotă din partea iniţiatorilor lipsă de interes faţă de Mersul Trendurilor (ediţia hardcover).
Totuşi, am să fac o excepţie, pentru că începătorii trebuie îndreptaţi cu duhul blândeţii.
am călătorit la business class fără să plătesc şi fără să cer asta
am văzut un spectacol de teatru montat de David Schwartz (“România, te pup!”, excelent, nu-l rataţi!)
am decis, după un an şi ceva, să-i mai dau o şansă iPhone-ului (despre asta voi povesti pe larg altă dată)
Dan Voiculescu e curios să afle care sunt, după părerea mea, cele mai bune condeie din online-ul românesc. Îmi displac topurile, aşa că ceea ce urmează nu este un top. Sunt primele nume care-mi vin în minte, cu siguranţă am omis pe cineva important.
Din blogosferă, îi citesc cu cea mai mare plăcere şi sufăr ca un câine când treburile mă ţin departe de Google Reader şi de textele lor, pe următorii:
Cabral, de departe cel mai savuros, spumos şi efortless
Petreanu, simţ enorm, văz monstruos şi verb pe măsură
Tolo, singurul jurnalist sportiv care mă face să regret că nu mă pricep la fotbal
Cosmin Alexandru, newcomer, un om care are ce spune şi care s-a adaptat foarte uşor şi firesc la online
Mihai, din trio-ul TreiBădică (o să strigaţi “Nepotism!”, o să vă corectez, “Cumnătism!”, pentru “nepotism” trebuie să mai treacă nişte ani şi să înceapă şi Vlăduţ să scrie)
Ceea ce mă subjugă la toţi aceşti cinci este că reuşesc să transmită de foare multe ori emoţii, iar asta este, cred eu, o virtute esenţială a condeierilor.
Nu i-am trecut în listă pe oameni pe care îi citesc şi îi admir în offline, dar care, în textele scrise exclusiv pentru blog, rămân prea adesea nemuritori şi reci (ştiu bine, de altfel, că reproşul îmi poate fi contrapus în oglindă).
În fine, a treia leapşă: tot Simona Tache vrea să-i spun dacă sunt vampir, că prea sunt mort după ţoale. Evident că nu avem voie să răspundem la toate curiozităţile muritorilor, aşa că o să sar peste întrebare, dar nu mă pot abţine să nu pun şi eu una:
Ce e mai bine? Să fii mort după ţoale sau să umbli cu ţoale de mort? Răspunsul la post restant. Gratis, mamă soacră!
O cheama Luiza Papp. Are 30 de ani. Si era fericita. De aproape 15 ani isi traieste viata alaturi de sotul ei, Lorand. Impreuna de la inceputul vietii erau fericiti, soarta le zambea, au muncit amandoi ca niste nebuni pentru a ajunge sa aiba o viata decenta. Si, parca pentru ca destinul sa le fie superb, Luiza a ramas insarcinata. Au fost cateva luni superbe, pline de zambete, speranta si fericire.
Dar acum 3 zile totul s-a schimbat dramatic. Din cauza unor complicatii Luiza a nascut prematur. O fetita. Superba.
Insa, cu toate ca a adus pe lume un suflet, este foarte, este mult prea aproape de a pleca ea de langa noi.
Are nevoie de sange. Doctorii fac tot ce pot pentru a o putea salva dar daca nu donam sange nu mai au nici ei variante. Acum traieste prin transfuzii.
Umanilor, va rog, AJUTOR! In primul rand ma ingrozeste gandul ca mai pierd o prietena. Ma sperie gandul ca Lorand va trebui sa creasca singur un copil dorit atat de mult de amandoi. Ma doare numai si ideea ca pitica aia a lor nu-si va cunoaste niciodata mama.
Te rog, fa-ti putin timp si doneaza o picatura de sange. O poti face la Institutul de Hematologie din Dr. Felix in timpul programului 7:30-13.30. Nu conteaza grupa de sange a donatorului, in contul acelei donatii Luizei i se va da sangele de care are nevoie din banca de sange.
Seara ni s-a alăturat şi Cabral şi am stat de vorbă despre competiţia cu plute confecţionate din PET-uri pe care o pregătim pentru iunie.
Dincolo de entuziasmul contagios al voluntarilor (găsiţi aici portretul lor pe larg), care m-a convins că încă merită să vin cu plăcere la muncă, două istorii mi-au rămas în minte şi vreau să vi le povestesc.
Tabăra liderilor de voluntari pentru mediu “Recycle, raft & race!” a încheiat selecţia voluntarilor înscrişi şi lansează la training prima plută cu 25 de tineri, dornici să se antreneze în protejarea mediului în săptămâna 4-10 mai 2009.
Activităţile de formare şi curăţenie vor avea loc la Buşteni, în perioada 4-30 mai, în cadrul a patru serii săptămânale de tabără. Din PET-urile colectate de voluntari pe parcursul taberei vor fi confecţionate patru plute. Aceastea se vor întrece cu vedete la cârmă, pe 7 iunie, pe un lac din Bucureşti, la evenimentul de închidere a proiectului. La competiţie vor lua parte voluntarii din fiecare serie sub coordonarea unei echipe de vedete, care va lupta cot la cot cu ei pentru victorie.
Ne-am adunat vreo 50 de oameni cu Cabral în frunte, am pedalat liniştiţi, am supărat câţiva pietoni, alţii s-au bucurat, într-un cuvânt nu i-am lăsat indiferenţi.
La 13 am stat pe iarbă, dar gardienii n-au vrut să ne amendeze nici rugaţi. Un fel de gardian-şef ne-a explicat că nu se poate sta pe iarbă pentru că nu există sisteme de irigaţii, aşa că iarba pe care se stă se usucă.
A fost şi o cameră de la Antene. Diseară la 22 merg la Ora de ştiri (TVR2) pe acelaşi subiect. Va urma.
Săptămâna asta s-a discutat despre legile strâmbe care interzic accesul bicicliştilor în parcuri şi statul pe iarbă. Am spus deja ce părere am în articolul din EvZ, într-o emisiune la Realitatea FM şi azi dimineaţă la Realitatea TV.
Cred că cei mici şi persoanele vârstnice au dreptul să fie protejaţi de bicicliştii care circulă cu viteză, dar asta nu înseamnă să interzici cu totul accesul bicicliştilor în parcuri. I-am propus şi azi dimineaţă consilierului de la PMB prezent în emisiune ca, până la realizarea unor piste pentru biciclişti şi în parcuri, nu doar în afara lor, să permită accesul bicicliştilor doar pe anumite alei, semnalizate corespunzător. În felul acesta, părinţii cu copii mici le pot evita.
Despre statul pe iarbă ce să mai zic? Bine că nu ne cer să ne şi descălţăm când intrăm în parcuri…
Până una-alta, pe amicul Cabral l-a apucat o poftă nebună să meargă cu bicicleta prin Herăstrău mâine la 12. Dar să vezi ce întâmplare şi ce coincidenţă, cred c-o să mă apuce şi pe mine cheful mâine fix la aceeaşi oră, tot la intrarea Charles de Gaulle. Şi după o oră de mers cu bicla prin Herăstrău, o să ne tolănim fiecare pe iarbă să ne odihnim puţin.
Cred că o să mai vină şi câţiva prieteni de la MaiMultVerde şi mai mulţi biciclişti de la Cicloteque. Iar dacă se lasă cu amenzi, asta e…
Tudor Chirilă a avut o idee foarte bună duminica trecută şi mă bucur să văd că se ţine de ea. Zice să ne vedem duminică la 11 la Arcul de Triumf şi să alergăm de nebuni până la Palatul Regal. Eu merg negreşit, mai ales că a început să mă doară de ieri gâtul şi iarna asta mi-am promis că nu mai iau medicamente pentru răceli şi viroze, mă tratez doar cu ceaiuri, saună şi sport.
Se mai anunţă cineva, că organizatorul se plânge că s-au înscris numai fete? Eu unul nu mă plâng.
Pe lângă Cabral, pe care l-a anunţat Chirilă, eu îi mai chem şi-i rog să dea de ştire pe blog pe Mihai, pe Florin şi pe Huidu. Haideţi, fraţilor, că dacă lăsăm aşa uşor femeile să ne-o ia înainte, cine ştie ce mai urmează? Mâine, poimâine se trezeşte o femeie că vrea să formeze guvernul…
