puţini am fost, mulţi am rămas
Thursday, March 18, 2010
Posted by dragos bucurenci on December 8, 2009
Adică ediţia în care degustăm un vin ales de Cătălin Ştefănescu din crama librăriei Cărtureşti şi vorbim despre viaţa tihnită.
Cu: Mihai Ghyka, Cosmin Alexandru, Daniela Băcanu şi Cornel Ziman.
“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.
Posted by dragos bucurenci on December 2, 2009
Cei care o iubim pe Marina Sturdza, prinţesa despre care v-am mai povestit în alte rânduri, un om care trăieşte pentru a-i ajuta pe ceilalţi, am învăţat săptămânile acestea o nouă lecţie de viaţă, mai preţioasă poate decât tot ce ne-a dăruit până acum prinţesa Sturdza. Despre ce este vorba, aflaţi din materialul realizat de Alex Dima pentru ProTV şi difuzat ieri de Ziua Naţională:
Câteva zile după grozăvie, încă nu-mi revenisem şi încercam să citesc în ea un sens ascuns, un rost. “Un accident de viaţă”, mi-a spus Marina, “nimic altceva”. Şi a continuat să-mi povestească cum s-a gândit să rezolve problema socială căreia ea însăşi i-a căzut victimă, cu acelaşi zâmbet, aceeaşi energie, acelaşi optimism cu care s-a obişnuit să îndrepte răul şi să aducă binele în vieţile celorlalţi.
Întreba ieri Cosmin ce motive de mândrie naţională găsim. Eu am găsit unul: sunt mândru că sunt conaţional cu un om ca Marina Sturdza.
Posted by dragos bucurenci on November 30, 2009
Diseară la “Bună ca viaţa”, degustăm un vin ales de Cătălin Ştefănescu din crama librăriei Cărtureşti şi vorbim despre viaţa tihnită.
Despicăm conceptul în trei şi explicăm ce înseamnă downshifting, escapism şi slow food.
În rolurile celor decişi să o lase mai moale o vreme: Cosmin Alexandru, fost director general al Gfk România, şi Mihai Ghyka, fost preşedinte Inbev, două cazuri de oameni care au renunţat la cariere în companii importante pentru a se dedica propriilor pasiuni.
Daniela Băcanu, reprezentanta Slow Food Romania, vorbeşte despre mâncarea bine temperată şi despre tradiţiile culinare locale, iar Cornel Ziman demonstrează cum poţi lua o pauză la înălţime de la munca de birou.
“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.
Posted by dragos bucurenci on November 13, 2009
Am rămas dator cu nişte răspunsuri la trei leapşe. Iniţial, am vrut să le ignor pentru că în blogosfera pe care o frecventez eu, treaba asta cu leapşa pe bloguri e demult fumată şi denotă din partea iniţiatorilor lipsă de interes faţă de Mersul Trendurilor (ediţia hardcover).
Totuşi, am să fac o excepţie, pentru că începătorii trebuie îndreptaţi cu duhul blândeţii.
Aşadar, Simona Tache vrea să ştie ce am făcut în premieră (sau după o pauză îndelungată) în ultimele şapte zile. Păi ar fi aşa:
Dan Voiculescu e curios să afle care sunt, după părerea mea, cele mai bune condeie din online-ul românesc. Îmi displac topurile, aşa că ceea ce urmează nu este un top. Sunt primele nume care-mi vin în minte, cu siguranţă am omis pe cineva important.
Din blogosferă, îi citesc cu cea mai mare plăcere şi sufăr ca un câine când treburile mă ţin departe de Google Reader şi de textele lor, pe următorii:
Ceea ce mă subjugă la toţi aceşti cinci este că reuşesc să transmită de foare multe ori emoţii, iar asta este, cred eu, o virtute esenţială a condeierilor.
Nu i-am trecut în listă pe oameni pe care îi citesc şi îi admir în offline, dar care, în textele scrise exclusiv pentru blog, rămân prea adesea nemuritori şi reci (ştiu bine, de altfel, că reproşul îmi poate fi contrapus în oglindă).
În fine, a treia leapşă: tot Simona Tache vrea să-i spun dacă sunt vampir, că prea sunt mort după ţoale. Evident că nu avem voie să răspundem la toate curiozităţile muritorilor, aşa că o să sar peste întrebare, dar nu mă pot abţine să nu pun şi eu una:
Posted by dragos bucurenci on October 6, 2009
Bine zice Cosmin Alexandru:
Lăudabilă campania “Noi vrem respect” iniţiată de Realitatea TV. Din păcate îi lipseşte un lucru important ca ea să fie pe deplin demnă de respect. Cade exact în păcatul pe care îl reproşează politicienilor: evitarea responsabilităţii. Dacă şi-ar fi respectat până la capăt publicul telespectator, şi-ar fi asumat partea de responsabilitate în crearea situaţiei pe care acum o deplânge.
(…) Eu aş fi respectat mult mai mult atât Realitatea TV, cât şi campania ei dacă, în testimonialul scris şi citit cu atâta convingere pe post, girat de ireproşabilul Victor Rebengiuc, Realitatea TV ar fi făcut loc, între rândurile în care condamnă toate autorităţile, şi pentru două rânduri în care să-şi asume partea de responsabilitate pentru fundătura în care am ajuns toţi.
Adică dacă ar fi făcut ceva diferit de politicienii şi funcţionarii incriminaţi: în loc să dea vina doar pe alţii, ar fi spus cinstit, curajos “da, am contribuit şi noi, ca mass-media, cumva la dezastru; am plimbat şi noi, din emisiune în emisiune, prea multe nulităţi tupeiste şi agresive pe care le-am ajutat astfel să devină modele de urmat în spaţiul public românesc; acum înţelegem, regretăm şi vrem să facem lucrurile diferit în viitor.”
(…) Şi eu vreau respect. Dar am învăţat că, în cazul oamenilor care contează pentru mine, cea mai bună cale de a-l obţine este ca întâi să-l ofer.
:: tot textul aici
Posted by dragos bucurenci on
Azi continuă dezbaterile la Wall- Street! De data asta, invitaţii sunt Horia-Roman Patapievici si Cosmin Alexandru, iar tema discuţiei este: “Ce fel de elite şi pentru cine?”.
Pană la ora dezbaterii, vă invit să citiţi articolul de pus pe gânduri scris de Cosmin pe tema asta pe Wall Street.
Puteţi particip cu întrebări aici.
Dezbaterea începe la ora 14.
Posted by dragos bucurenci on July 16, 2009
Îi veţi vedea întâi pe Mihai Iliescu, interpretând la chitară melodii optimiste de Bach şi de Guţă şi pe Cosmin Alexandru, vorbind despre cum le putem insufla optimism celorlalţi. După mine, vorbesc Emi Gal şi psihoterapeutul Eugen Hriscu:
Şi Cristi Lupşa a vorbit frumos:
:: Optimism2009
Posted by dragos bucurenci on June 27, 2009
Zice Cosmin Alexandru:
Politica e o meserie. Ca în orice altă meserie, te duci la serviciu, faci ceva şi apoi te uiţi să vezi ce-a ieşit. Dacă tot timpul ţi se spune că a ieşit prost, şi asta în principal din cauză că tu eşti în neregulă, şansele să dezvolţi o atitudine pozitivă faţă de ce faci sau faţă de cei pentru care faci sunt minime. Practic, sunt zero.
Şi atunci, cam ce fel de oameni se pot înhăma, cu şanse, la o carieră politică în România de azi? În acest moment, îmi pare că principala calitate care se cere de la un politician român e să fie cât mai imun la critici. Or, ca să poţi să nu-ţi pese de ce părere au ceilalţi despre tine, trebuie să fii orientat exclusiv către interesul tău personal sau al găştii care te ţine în braţe. În felul ăsta cercul se închide şi profeţia se împlineşte – politicienii sunt corupţi, nesimţiţi şi nu îi reprezintă pe cei care votează. Nu cumva însă felul lor de a fi e în mare măsură tocmai rezultatul felului în care noi, cei din afara ei, tratăm nediscriminat clasa politică?
Subscriu. Mă şi gândeam la un moment dat să facem un blog unde să-i lăudăm pe politicienii care merită lăudaţi. Dar unde găsesc eu 30 de oameni care să se angajeze să găsească măcar un lucru bun pe lună în politică atunci când e aşa de uşor să arăţi cu degetul relele pe care le vezi la tot pasul…
Posted by dragos bucurenci on May 25, 2009
Rog politicos a nu fi bănuită de nimeni de ipocrizie. În cazul meu e şi mai complicat, fiind vorba de un jurnal. Jurnal ce acoperă 6 ani din viaţă. Apar mama, tata, oameni, amintiri, imagini, experinţe, înţelegeri, dureri, bucurii. Am consemnat pentru mine fără gînd de publicare vreodată. Am consemnat şi nu l-am mai citit. Am încercat şi mi-a picat greu la suflet. L-am aruncat într-un “file” în stînga ecranului.
Oana Pellea îşi lansează luna viitoare jurnalul publicat de Editura Humanitas, iar Cosmin Alexandru inaugurează cu textul Oanei despre acest jurnal seria de invitaţi pe care îi va găzdui la el pe blog.
Joi, 28 mai, la ora 18, la Librăria Cărtureşti Verona va avea loc o conferinţă de presă în cadrul căreia vor vorbi despre acest jurnal Oana Pellea, Ioana Pârvulescu şi Radu Paraschivescu.
Posted by dragos bucurenci on May 19, 2009
Într-una din serile trecute, în timp ce introduceam în laptop unul dintre pasajele care m-au marcat din cartea lui Noica, au venit lângă mine cei doi băieţi ai mei, Andrei de 12 ani şi Mihai de 11. M-au intrebat: “Scrii la blog?” Am zis “Da, într-un fel. Scriu nu un text al meu, ci un paragraf care mi-a plăcut foarte mult, dintr-o carte pe care o citesc, şi pe care vreau să-l pun pe blog.”. “Cum adică?” m-a întrebat unul dintre ei. Şi, ca să lămurim lucrurile, le-am arătat primul fragment pe care îl introdusesem, de la pagina 25. El zicea aşa:
“Alături de noi, în lume, sunt lucruri multe, însufleţite şi neînsufleţite. Ele nu văd şi nu înţeleg. Dar dacă într’o zi ar înţelege, cu siguranţă ar râde puţin de noi. Iar dincolo de lume stă un zeu vesel, care înţelege cu adevărat lucrurile şi râde cu adevărat.”
Iar apoi le-am explicat interpretarea mea. Dintre mai multe înţelesuri posibile, l-am ales pentru ei pe acela în care Noica ne îndeamnă să nu ne mai luăm aşa în serios, să nu mai fim aşa încruntaţi şi încrâncenaţi, ca şi cum greutatea lumii ar sta tot timpul pe umerii fiecăruia dintre noi. “Să fim aşa, mai veseli, ca voi” şi m-am uitat la ei zâmbind. Să ne trăim viaţa un pic mai relaxat, ca să ne putem bucura de ea.
Cel mic a zis: “Super tare!”. Cel mare s-a uitat la mine cu o lumină în privire şi a exclamat: “Îl vreau status pe mess!” Nu ştiu cum mi-ar descrie ei faţa, dar mie mi-e foarte greu, pentru că îmi căzuse complet.
Când a scris despre el în Esquire, Cristi Lupşa l-a numit “Domnul Echilibru”. E o descriere potrivită făcută unui om de-o seninătate cuceritoare. Dar Cosmin Alexandru e mult mai mult decât calmul prietenos cu care-i întâmpină pe toţi cei care-l cunosc. E un om cu o inteligenţă sclipitoare şi o putere extraordinară de a-şi transforma visurile în realitate. Iar pentru mine este şi un model exemplar de construcţie personală, o dovadă că, aşa cum spune el, there is always a way to be better.
De curând Cosmin şi-a făcut blog şi mi-a mărturisit că se simte ca atunci când a trecut de la telefonul fix şi scrisori la e-mail. Sunt convins că blogosfera câştigă astfel nu doar un personaj tonic, ci şi o minte care are ceva de spus.
În însemnarea din care am citat mai înainte, Cosmin vorbeşte, pornind de la un text al lui Noica, despre bucuriile simple. Ştiu sigur că, cel puţin pentru mine, blogul lui va fi una dintre ele.
© 2010, bucurenci.ro
Bible Scholar WordPress theme designed by eGrace Creative.
