Peste un an am mai urcat o treaptă. Puterea mi s-a înfăţişat sub forma cea mai tentantă, atunci, pentru mine: bani şi carieră. Împreună cu alţi asociaţi am înfiinţat o firmă de cercetare de piaţă şi am devenit şef. Întâi şeful meu, apoi al altora. Asta era o poziţie de putere explicită, venea la pachet cu un status social recunoscut. Aveam drept de decizie asupra altcuiva. Şi mi-l exercitam fără multe menajamente. Am avut angajaţi pe care i-am făcut să plângă în faţa mea, şi nu de bucurie. Când mi se părea că merită să fiu rău, eram rău. Puterea însemna capacitatea de a-i face pe alţii să facă cum vreau eu, indiferent de ce voiau ei.

Pe la 25 ani a început să-mi încolţească în minte ideea că ceva era în neregulă în felul în care îmi alimentam succesul. Că postura asta de proprietar al puterii şi dreptăţii e o falsă cucerire. Atunci am hotărât să mă duc în armată. Am vrut să trăiesc câteva luni într-un mediu în care toate însemnele puterii mele din centrul Bucureştiului nu mai valorau nimic. Să mă văd lipsit de putere într-o lume a puterii absolute. Acolo am înţeles cât de lipsite de putere sunt, de fapt, argumentele de genul „Pentru că aşa vreau eu!”, „Pentru că aşa zic eu că e mai bine!”, „Pentru că aşa scrie la regulament!”. A fost suficient încât să-mi învăţ lecţia şi să mă întorc dornic să-mi construiesc relaţii puternice, bazate şi pe altceva în afară de putere.

:: citește toată povestea aici

V-am povestit deja despre cât de bine a ieșit a treia aniversarea a MaiMultVerde la Centrul de Plasament “Robin Hood”. Pe lângă sponsorii care au făcut posibil evenimentul, Fundaţia Vodafone România, BNP Paribas, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB), Raiffeisen Bank, Coca-Cola HBC România, Violeta’s Vintage Kitchen şi MyPoster, ne-am bucurat să primim sprijin și din partea altor companii.

Mihaela Rădulescu nu era în țară, dar le-a trimis copiilor haine de la magazinul Picioru’ Gras, Mars România le-a trimis mai multe cutii cu batoane, McDonald’s le-a făcut cadou un Happy Meal la oricare dintre restaurantele lor, Colgate Palmolive și Office Comfort le-au trimis produse de igienă, Kdo.ro a donat bulbi de irişi pentru a fi plantaţi în curtea centrului, Hospice “Casa Speranței” le-a donat două mese de fussball, Căsuțe Kalman le-a construit un foișor iar Violeta’s Vintage Kitchen o masă de tenis.

Toți invitații le-au adus daruri, dar vreau să le mulțumesc în special Gabrielei Vrânceanu-Firea, care le-a adus un calculator și lui Cosmin și Lianei Alexandru, care le-au adus un aparat foto.

Mai jos, încă niște amintiri în imagini (au fotografiat Cristi Duminecioiu și Vlad Bâscă):

Unii dintre voi știți, alții poate aflați abia acum că în nordul României funcționează de mai bine de zece ani una dintre cele mai mari și mai eficiente organizații de protecție a copilului, HHC România, filiala românească a organizației Hope and Homes for Children UK.

Misiunea acestei organizații este să închidă instituțiile de tip vechi pentru copii și să ajute copiii orfani, cu dificultăți sau care provin din familii sărace să crească într-un mediu cât mai asemănător cu cel al unei familii normale. Dacă aveți curiozitatea să intrați pe site-ul lor, veți fi uimit de cât de multe astfel de instituții au închis în ultimul deceniu și de numărul copiilor cărora le-au dat o șansă la o copilărie adevărată.

Pe măsură ce activitatea HHC România s-a extins la nivel național, echipa de profesioniști condusă de Ștefan Dărăbuș a înțeles că povestea proiectelor lor trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni, pentru ca ștergerea stigmatului pe care România l-a primit în anii ’90 din cauza situației copiilor instituționalizați să devină o prioritate națională.

HHC România își caută acum un om de comunicare care să spună, cu talent și cu pasiune, această poveste. Dacă te crezi pregătit pentru această provocare, găsești pe site-ul HHC România fișa de post și instrucțiunile pentru depunerea candidaturii (care cuprinde și o probă practică). Termenul limită este duminică, 27 martie.

Candidatul ales va fi vocea organizației în București și în întreaga țară și va avea ocazia să lucreze în strânsă colaborare cu un comitet de prieteni și suținători ai HHC România din care sunt onorat să fac parte, alături de:

• Prințesa Marina Sturdza, Președintele Onorific al HHC România
• Maria Apostol, Director de PR și Corporate Affairs al companiei PRO TV S.A.
• Amalia Enache, Reprezentant Special al HHC România și prezentatoarea Știrilor Pro TV de la 23.30
• Livia Olteanu, Head of PR al postului PRO TV
• Anamaria Bogdan, Director de Comunicare al MaiMultVerde
• Cosmin Alexandru, managing partner al BP Brandivia și președintele Asociației Erudio.

Pro TV este, de altfel, unul dintre susținătorii activi ai HHC România.

Te aștept alături de noi pentru a spune împreună o poveste care, îți garantez, va face istorie.

În toamnă am răspuns invitaţiei prietenilor mei, Răzvan Crişan şi Traian Bossenmeyer, de a participa la una dintre conferinţele GoMentorship. Le mulţumesc încă o dată pentru că mi-au dat prilejul să vorbesc despre câţiva dintre oamenii fără de care aş fi prea puţin din ceea ce sunt azi.

Joi am fost ospătar la bistroul Violetei, un loc unde mănânc gustos şi sănătos de vreun an şi ceva. Violeta mi-a propus ca fetele care servesc la bistro să poarte tricouri cu mesajul “Şi eu susţin MaiMultVerde“, aşa că, pentru a marca această schimbare la faţă a tricourilor, am hotărât să o fac o zi pe gazda bistroului.

A fost o experienţă memorabilă şi m-a făcut să mă gândesc că mi-ar plăcea să am un local al meu, unde să mă întreţin seara cu prietenii. La prânz m-am speriat puţin de ritmul ameţitor în care a trebuit să procesăm comenzile, dar spre după-amiază mi-a venit inima la loc, iar seara, după ce a plecat ultimul client, deja îmi părea rău că experimentul n-a durat decât o zi.

:: Foto: Vlad Bâscă

Am avut şi doi-trei clienţi dificili, dar prefer să mi-i amintesc pe cei agreabili. M-a impresionat teribil un grup care, aflând la faţa locului tărăşenia, a ţinut să facă pe loc o donaţie către asociaţie. De altfel, atât eu, cât şi colegele mele, am donat bacşişul zilei, de peste 100 de euro, către MaiMultVerde.

Cel mai tare m-a bucurat faptul că au venit nişte oameni care nu-i mai călcaseră pragul Violetei şi care mi-au promis că vor reveni. Chiar sâmbătă am dat nas în nas cu doi dintre ei acolo. Şi cu ei mai aduseseră încă un prieten. Înseamnă că mi-am atins ţinta

Aud că guvernul Boc pregăteşte pentru septembrie “o serie de măsuri” pentru stimularea economiei. Eu sunt un mic antreprenor din economia asta şi aş vrea, dacă se poate, să rămân nestimulat. Nestimulat de guvern, vreau să zic. La cât de greu merg lucrurile în economia din care guvernul a demonstrat că nu înţelege nimic, stimularea asta o să fie ultima. Ne termină sigur.

Foto: Forbes

Guvernul României are o calitate. E consecvent. De fiecare dată cand vrea ceva, iese altceva. Când vrea să simplifice lucrurile, le complică. Când vrea să scurteze termene, ele devin mai lungi. Când vrea să facă economii, iese mai scump ca înainte. Aşadar, oferta asta de ajutor mă sperie teribil.

Guvernule, îţi promit că dacă nu ne ajuţi, o să ieşim mai repede din criză, şi o să dăm mai mulţi bani la bugetul tău.

:: continuarea pe blogul lui Cosmin Alexandru

Am avut privilegiul să mă număr acum patru ani printre bursierii primei serii ERISMA şi cred şi astăzi că a fost prima şcoală adevărată din viaţa mea. Am mai povestit despre asta aici.

:: detalii despre înscrieri.

După pauză, a început prezentarea propriu-zisă, a preşedintelui THR, în engleză. Doar că după pauză, nu mai era în sală nici o cameră de luat vederi şi doar 2-3 microfoane. Adică exact la partea pentru care s-a creat evenimentul, nu mai era picior de media care să-l înţeleagă şi sa-l promoveze corect.

Lucrurile astea i le-am spus şi lui Casian, un “savist” care m-a invitat să vin să vorbesc cu câţiva dintre colegii lui în cadrul unor întâlniri la care au mai participat oameni ca Răzvan Crişan şi Cosmin Alexandru. Faptul că nu l-a ofensat accesul meu de sinceritate m-a convins că s-au mai schimbat câteva lucruri în bătrânul colegiu. Aşa că mâine, marţi, la 12.30, merg în Sava, la bibliotecă, să vorbesc despre broscuţe, prinţi, prinţese şi alte lighioane. Sper să-l prind şi pe domnul profesor Săndoiu, mi s-a făcut dor de dumnealui.