Diana Cavallioti şi Radu Iacoban

“4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, singurul film românesc care a luat Palme d’Or-ul, vorbeşte despre coşmarul comunist la scară cotidiană. Fără puşcării şi fără securişti, la fel de impresionant ca un episod din “Memorialul durerii”, dar mai puţin crâncen, mai lesne digerabil azi pentru cei care nu ştiu sau nu mai vor să ştie.

Cu prima parte a “Amintirilor din Epoca de Aur”, Cristian Mungiu pare să fi făcut un pariu cu sine însuşi: să arate că se poate face şi comedie, povestind despre aceiaşi ani în care se petrece şi acţiunea din “4, 3, 2″. E o comedie uşoară, uneori subtilă, cel mai adesea efervescentă.

Mie a doua parte a “Amintirilor” (Dragoste în timpul liber) mi-a plăcut cel mai mult. E drept că sunt la a doua vizionare şi cu siguranţă am privit seria cu alţi ochi decât astă-vară, la Cluj. Dar mi se pare că această a doua parte a găsit cel mai bine linia de mijloc dintre cele două extreme: “4, 3, 2″ şi prima parte a “Amintirilor”. În scenariile scrise de Mungiu pentru “Dragoste în timpul liber”, povestea comunismului se compune din emoţii fireşti, iar lumea aceea pare mai apropiată decât ne-am obişnuit s-o vedem.

“4, 3, 2″ mi-a pus un nod în gât. Prima parte a “Amintirilor” m-a făcut să râd, de câteva ori chiar în hohote. “Dragoste în timpul liber” mi-a lăsat un zâmbet amar, ceva între certitudinea că şi în acel Infern exista viaţă, viaţă adevărată, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, şi răsuflarea uşurată că i-am scăpat acelei lumi printre degete.

“Amintiri din Epoca de Aur” este un film scris de Cristian Mungiu şi regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Răzvan Mărculescu, Contantin Popescu şi Cristian Mungiu.

Lăsaţi crima şi nebunu, schimbaţi pe TVR1.

Serios acum, oameni buni, începe “Bună ca viaţa”. Cu Laura Belecciu, Cristian Mungiu, Bucureşti, biciclişti, gazon, guerrilla gardening şi Casa Poporului.

Aştept păreri, idei, impresii, înjurături. Turnaţi aici.

Ca să încurajăm bucureştenii să profite de libertatea recent câştigată de a sta pe iarbă, am vrut să dăm un exemplu şi l-am invitat pe regizorul Cristian Mungiu să facem picnic pe peluza Casei Poporului.

Am sărit gardul şi ne-am întins la vorbă pe iarbă, înfulecând brânză şi roşii cumpărate de la ţăranii din Piaţa Matache. Am vorbit despre gardul care separă Casa Poporului de popor, despre lipsa spaţiilor publice în România comunistă şi despre felul în care cetăţenii de azi îşi reiau încet-încet în posesie oraşele.

Toată tărăşenia se va difuza luni, 12 octombrie, de la 23.30 pe TVR1 în cadrul emisiunii “Bună ca viaţa”, sponsorizată de Grupul CEZ*.

În timpul discuţiei mi-am reamintit ce scria recent Mungiu pe Twitter după o proiecţie a “Amintirilor”:

“Acum 20 de ani, nu-şi imagina nimeni că 12 000 de oameni vor râde în gura mare de comunism în faţa Casei Poporului”

Dar nici eu, când aveam 7 ani şi m-a adus tovarăşa învăţătoare să văd mastodontul în construcţie, nu mi-am imaginat că o să ajung să fac vreodată picnic la iarba verde din faţa Casei Poporului, într-o companie atât de agreabilă. Deci se poate.

Foto: Anna Todiraş

*Grupul CEZ construieşte în România – în zona Dobrogei, judeţul Constanţa – cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, cu o capacitate instalată de 600 MW, reprezentând aproximativ dublul capacităţii de extindere a celui mai mare parc eolian existent acum în Europa şi aproape triplu faţă de cel mai mare parc eolian operaţional în prezent în Europa. Costurile totale ale acestui proiect vor atinge 1,1 miliarde Euro.

Grupul CEZ operează în România din anul 2005 când a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni ale companiei Electrica Oltenia. În 2008, CEZ a facut paşi importanţi, câştigând licitaţia pentru modernizarea centralei existente a Complexului Electrocentrale Galaţi şi construcţia unei noi unităţi CCGT în acelaşi loc.

…sau dacă n-aveţi niciun dor…

…ori dacă vreţi să aflaţi, făcând haz de necaz, în ce lume strâmbă au trăit părinţii voştri, mergeţi să vedeţi filmul ăsta.

Vă promit că n-o să vă pară rău!

Detalii despre campanie şi un model de scrisoare găsiţi pe www.viatadupacolectare.ro.

ce nu a spus nimeni inca si merita remarcat e serviciul plin de eleganta si bun simt, de OM MARE, pe care l-a facut Cristian Mungiu cinematografiei romane: a ales ca dupa victoria suprema la Cannes, sa mearga cu un film in care alti tineri regizori si-au pus semnatura. a girat pentru ei, le-a deschis usile cinematografiei mondiale si a adus criticii si producatorii in sala de cinema ca sa-i vada si pe ei, nu doar pe marele cistigator al Palme D’Or-ului.

mi se pare cel mai elegant gest din cinematografia noastra contemporana. un lobby pentru filmul romanesc pe care foarte putini au eleganta, detasarea si bunul simt sa-l faca.

:: că bine zice Cristina Bazavan, recent întoarsă de la Cannes

Mihaela Berciu şi fotograful Alex Gâlmeanu reunesc în cadrul unei expoziţii de fotografie 24 de bărbaţi fotografiaţi în ipostazele deloc de invidiat în care ajung prea multe femei din România din cauza indiferenţei noastre.

Ilie Năstase, Dan Bittman, Elan Schwartzenberg, Răzvan Ciobanu, Lucian Mândruţă, Andi Moisescu, Tudor Chirilă, Alexandru Abagiu, Cătălin Botezatu, dr. Constantin Stan, Răzvan Mazilu, Andrei Gheorghe, Florin Piersic Jr., Cristian Mungiu, Edi Petrosel, Horia Brenciu, Tudor Giurgiu, Dan Chisu, Smiley, Mihai Petre, Cătălin Ştefănescu, Vlad Craioveanu, Mihai Dobrovolschi şi cu mine ne-am lăsat fotografiaţi în rolurile de bătuţi, alungaţi şi chiar decedaţi.

Proiectul 112 îşi propune să obţină fonduri pentru Programul CASABLU, proiect iniţiat în mai 2002, în cadrul căruia funcţionează un centru de consiliere socială, psihologică şi juridică şi un adăpost, cu adresă confidenţială, în care femeile şi copiii victime ale violenţei în familie pot fi găzduiţi între 1 şi 6 luni.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 25 martie – 8 aprilie în Holul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I”, (luni-vineri 12.00 – 20.00, sâmbătă 10.00 – 18.00, duminică 10.00 – 16.00).

În data de 30 martie va avea loc un eveniment restrâns şi o licitaţie de tip silent auction. Fondurile strânse în urma Proiectului 112 vor fi donate în întregime Programului CASABLU, urmând a fi folosite pentru administrarea şi întreţinerea adăpostului din Bucureşti, pentru găzduirea şi consilierea femeilor şi copiilor victime ale violenţei în familie.