Este un titlu foarte inspirat al unui articol semnat Alexandru Ardelean în Biz de februarie şi care vorbeşte despre puţinele organizaţii care continuă să-şi finanţeze integral programele din donaţii private şi sponsorizări.
Vi-l recomand şi pentru că e o primă ieşire la rampă a lui Paul Olteanu, cel care s-a alăturat în vară echipei MaiMultVerde în calitate de fundraiser şi care, zic eu, face deja o treabă foarte bună pe domeniul ăsta.
Am inceput sa lucram la ideea unui eveniment green in urma cu un an. Initial, programasem Green Conference pentru toamna anului 2008, insa cuprinsi de alte evenimente si la inceput de criza, am amanat proiectul.
Acum vrem sa facem o incercare. Vorbim cu mai multe companii si incercam sa legam parteneriate puternice pentru a oferi comunitatii de business un eveniment cu best practices, momente de inspiratie si solutii concrete pentru afaceri sustenabile.
Astept orice feedback, propunere, idee pe mail. Chiar cred ca putem avea un eveniment special, dar mai ales rasunator in randul companiilor.
Eu cred că avem nevoie de acest eveniment. Şi cred că fiecare companie care a organizat cel puţin un proiect de CSR pe mediu ar trebui să sprijine organizarea acestei conferinţe. Pentru că responsabilitate înseamnă în primul rând comunitate. Altfel, faţă de cine eşti responsabil?
Plecând de la premisa că nu doar de CSR ducem lipsă, ci şi de PSR (Personal Social Responsability), s-a lansat platforma civika.ro. Scopul ei este să canalizeze competențele şi energiile oamenilor responsabili pentru a fi folosite în proiecte comunitare.
” Am întâlnit mulţi oameni responsabili social în ultimul an. Puţini sunt dispuşi însă să strângă gunoiul după alţii. Ar prefera în schimb să facă pentru societate ce ştiu ei mai bine. Să-şi pună competenţele la dispoziţia societăţii, priceperea lor, capacităţile lor în diferite domenii.
Şi toţi s-au arătat dispuşi să-şi doneze competenţele unor proiecte sociale care pur şi simplu ajută societatea să devină mai confortabilă pentru noi toţi.”
PHARE era cuvantul magic si avea sa ramana asa pana in vremuri apropiate de zilele noastre, pentru ca era echivalentul unor fonduri care, desi presupuneau batai de cap din ce in ce mai mari, erau, nu-i asa? gratis.
Cu 12 ani in urma, cand am luat eu la cunostinta de existenta acestui program de finantare, lucrurile stateau pe roze. La propriu, imi amintesc, de pilda, de o revista a Asociatiei pentru Roze si Trandafiri (redau aproximativ numele, dar intelegeti ideea), care prezenta diverse tipuri de boboci si era sustinuta printr-un mecanism de seed-funding (bani pentru initiative aflate la inceput de drum) foarte generos, cu birocratie minima si deschidere maxima.
Pentru proiectele mai ample, grila de criterii devenea ceva mai complexa, dar, una peste alta, programele PHARE aveau bani de dat, iar organizatiile nonprofit, motiv de luat.
1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?
Sunt foarte multe companii pe care le apreciez pentru implicarea în societate, iar motivele sunt variate. Ca să fac un top, am încercat să folosesc un criteriu unitar – volumul finanţărilor – şi o condiţie sine qua non – autenticitatea demersului lor. Din datele pe care le deţin eu, primele locuri în acest top le ocupă Petrom, Coca-Cola HBC România şi Unicredit Ţiriac Bank. Fiecare a cheltuit peste un miliona de euro în programe de responsabilitate socială, iar oamenii care se ocupă de aceste programe pentru fiecare dintre cele trei companii cred cu tărie în ceea ce fac.
Deobicei nu semnalez apariţiile MaiMultVerde în presă. Sunt destul de numeroase şi au, oricum, o pagină a lor pe site-ul MaiMultVerde. Fac acum o excepţie pentru că îmi creşte inima să văd că, din trei articole dedicate de Nine O’Clock programelor de CSR derulate de trei dintre cele mai mai companii din România (Coca-Cola HBC, Unicredit Ţiriac, Petrom), MaiMultVerde apare în fiecare dintre ele (iar 2 din cele 3 ilustraţii sunt chiar de la proiectele noastre):
Mă numesc Dragoş Bucurenci şi lucrez la MaiMultVerde, o organizaţie ecologistă care a plantat anul acesta peste 100,000 de copaci, a strâns peste 80 de tone de gunoi şi a lucrat cu peste 8,000 de voluntari. Şi care a făcut toate lucrurile astea cu bani strânşi de la marile companii din România. Peste un milion de euro din bugetele de CSR ale acestor companii.
Bugete care s-au micşorat peste noapte, care sunt considerate ne-esenţiale şi care ameninţă să devină în curând un fel de floare la butoniera marilor corporaţii. (Aţi mai văzut pe cineva de curând care să poarte floare la butonieră? Despre asta vorbeam şi eu.)
Am venit astăzi să vă vorbesc fără sacou în semn de solidaritate cu aceia dintre dumneavoastră care-şi vor pierde slujba în perioada care urmează.
Ronald Reagan spunea că recesiune este atunci când vecinul îşi pierde slujba, iar criză este atunci când tu îţi pierzi slujba. Îmi doresc şi vă doresc ca, pentru cei mai mulţi dintre noi, această recesiune să nu se transforme în criză.
Revista BIZ a publicat în ultimul număr un documentar foarte amplu despre CSR în România şi despre proiectele de mediu din acest sector.
Mi-am dat şi eu cu părerea, alături de: Dragoş Dehelean, Gilda Lazar (JTI), Dan Petre (D&D Research), Ioana Manoiu (GMP PR), Elena Serban (Fundatia Vodafone), Lavinia Toma (Henkel), Ciprian Ciucu (FDSC), Dana Pirtoc (ARC), Camelia Crisan (SNSPA), Ramona Sevastre (Vel Pitar), Gabriela Alexandrescu (Salvati Copiii) sau Despina Andrei (UNICEF).
Puteţi citi materialul în revistă sau pe blog la Dragoş Dehelean.
