Cică acum vreo două secole, trăia în Moldova un boier mare, respectat şi iubit de toată lumea, Dumitrache Cantacuzino Paşcanu. El se iubea mult cu soaţa sa, coana Profiriţa. O problemă avea însă: nu aveau copii. Dar nu era mare supărare, că erau darnici şi omenoşi cu restul lumii. Aveau o mulţime de robi ţigani cu care se purtau omenos, iar pe cei mai răsăriţi îi luau pe lîngă casă. Aşa se face că Maria, o frumuseţe de ţigancă cu ochii negri, ajunse fată-n casă. Cum era obiceiul pe vremea aceea, picioarele de boier erau spălate şi masate seara. Se pare că Maria avea un talent special, că Profiriţa noastră a insistat să se ocupe ea şi de conu Dumitrache. Azi aşa, mîine la fel, Maria rămase grea.
Tag Archives: dilema veche
Statuia cu dublă personalitate
Atunci când a scris că, “în România, socialismul poartă pecetea lui I. V. Stalin şi I. L. Caragiale, ctitorul Romaniei moderne”, Bellu Zilber e posibil să nu fi avut în minte opera sculptorului Baraschi, care reprezintă, cât se poate de plastic, o idee similară. Capul s-a vrut a fi al dramaturgului, corpul, însă, e al [...]
Ţărănia e-n ochii celui care priveşte
În accepţiunea curentă a orăşeanului, “a fi ţăran” înseamnă a nu şti să te porţi. “Ţărănia” e totuna cu proasta creştere, iar “ţărani”, “ţărănoi”, “Gheorghe” (care, pe greceşte, tot ţăran înseamnă), “momârlani”, “de la ţară” sunt cei neciopliţi, cei necivilizaţi, cei care n-au decât un cusur: că sunt măgari şi violenţi şi că n-au maneră. [...]
Pleşu cel hâtru
Am plecat ieri împreună cu trei prietene spre un colţ de Rai de la poalele Pietrii Craiului. Am condus vreo trei ore şi ceva, dar n-am simţit cum a trecut timpul, mulţumită coloanei sonore şi a hohotelor de râs care n-au încetat tot drumul. Am plecat din Bucureşti pe fundalul unei piese vintage din colecţia [...]
Brancardierul român
de Andrei Pleşu Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între [...]
Casper aka Behemoth
Citesc în Dilema Veche la 3,14 despre o pisică din Marea Britanie care a ajuns subiect pentru mass-media prin obiceiul ei de a se plimba în fiecare zi cu autobuzul: “La 10:55, fără excepţie, pisoiul Casper aşteaptă cuminte în staţia de autobuz, spre Plymouth, se urcă, se aşază la locul preferat, savurează călătoria de câteva [...]
Act manqué
M-am jucat cu Ioan cu copertele ultimelor două Dileme, găsite la mine în birou, şi uite ce-a ieşit:
Interruptus
Am încercat să citesc la masă Dilema Veche de săptămâna trecută. Luis Lazarus e menţionat de 4 ori, inclusiv în editorialul lui Andrei Pleşu. Moment în care mi-am întrerupt lectura şi m-a cuprins o dorinţă bolnăvicioasă de a mă duce la chioşc. Restul e Can Can.
Pleşu despre capitalism
În Dilema Veche, Andrei Pleşu încondeiează trei tipologii ale capitalismului de Dâmboviţa. Nu mă pot opri să nu remarc un schematism apologetic folosit cu succes de stânga şi preluat acum, văd, şi de intelectualii de dreapta: marxismul nu e rău, spun unii dintre socialiştii români, rău e cum a fost el aplicat la noi. La [...]
Comentarii