Posted by dragos bucurenci on November 30, 2009
EvZ: Ar schimba ceva din percepţia pozitivă a românilor faptul că Antonescu nu are rădăcini româneşti
Neagu Djuvara: Nu, vreau să spun altceva. Şi aici sunt neconsecvent cu mine însumi, pentru că am făcut şi eu războiul în Răsărit, iar mintea mea era lucrată de propagandă. Credeam şi eu că facem o cruciadă împotriva bolşevismului şi nu am avut conştiinţa că, trecând Nistrul, comitem o greşeală politică. Ar fi trebuit să facem ce-au făcut finlandezii, care nu şi-au depăşit graniţele. Au refuzat, “sunt vecin cu rusul de 1000 de ani şi voi mai rămâne 1000 de ani vecin cu el”. Românul a făcut însă o prostie. Antonescu a greşit din punct de vedere militar, iar din punct de vedere al simţului politic a fost lamentabil. Penultima lui întâlnire cu Hitler s-a petrecut în februarie 1944, iar l-a întoarcere i-a spus Victoriei Goga, prietena soţiei sale, “poţi să-mi pupi mâna, Hitler ne-a promis restituirea Transilvaniei”. Cum îşi putea închipui acest om, de care depindea soarta a milioane de români, că în martie 1944 Hitler mai avea vreun cuvânt de spus la masa verde? O orbire politică criminală, aş spune. Antonescu credea că el e trimis de Dumnezeu să guverneze România. A fost însă o calamitate.
Dacă tot am atins acest subiect, permiteţi-mi o întrebare sensibilă. Credeţi că armata română a comis crime de război în teritoriile ocupate după trecerea Nistrului?
Bineînţeles. Sunt fapte consemnate. Au fost într-adevăr câţiva evrei care au tratat prost armata română în momentul în care s-a retras din Basarabia. Un an mai târziu însă, la ofensiva din 1941, Antonescu decide că în 48 de ore trebuie expulzaţi 175.000 de oameni. Bătrâni, femei, copii au fost trimişi peste Nistru fără nicio pregătire. Neamţul, cât a fost de crud, îi caza în barăci şi le servea supă seara. Noi i-am trimis în deşert.
Pentru a-i salva, consideră foarte mulţi astăzi.
Lasă-mă-n pace. E ceva absolut impardonabil. În cele cinci luni în care am luptat pentru cucerirea Odessei, regimentul meu a beneficiat de serviciile a 3000 de oameni. Ştiţi câţi oameni valizi mai erau la final? 92. Dacă ai dezvălui asta unui american, ar spune că nu se poate. Uite că în armata română s-a putut! Se pare ca nemţii au vrut doar încercuirea oraşului, dar ambiţia lui Antonescu a impus cucerirea. Noi de fapt nici n-am ocupat oraşul decât în momentul în care ruşii s-au decis să-l părăsească. Şi după ce am pierdut 17.000 de soldaţi, doar pentru a intra în momentul în care sovieticii au plecat, ce face Statul Major român? Se instalează în clădirea în care fusese Statul Major sovietic, fără să cerceteze dacă nu cumva e minată. După câteva zile, a explodat clădirea. Atunci, Antonescu, într-un acces de furie, a decretat ca pentru fiecare ofiţer superior să se împuşte un anumit număr de evrei. Aşa ceva nu se poate înscrie decât în categoria crimelor împotriva umanităţii. Antonescu ne pare un erou pentru că îl comparăm cu toate secăturile politice pe care le-am avut de atunci. (subl. mea)
:: citiţi interviul integral
Posted by dragos bucurenci on October 28, 2009
Dacă, prin absurd, începând de azi toţi ţiganii analfabeţi ar merge la şcoală, abia peste vreo două decenii am începe să vedem primele rezultate. Iar acelea ar fi doar primele generaţii – mai mult ca sigur că ar fi nevoie de vreo două, trei, ca familia respectivă să aibă un nivel de educaţie egal cu al nostru, al “celorlalţi”.
Ce vreau să spun e că înjurătura de mamă mi se pare facilă şi complet inutilă în cazul rromilor. Da, sunt diferiţi. Da, rata infracţionalităţii e ridicată în rândurile lor. Da, le plac manelele, nunţile între blocuri şi înmormântările cu fanfară, se dau în vânt după dinţi de aur şi după fuste colorate.
Şi da, nu se va schimba nimic semnificativ anul acesta şi nici anul viitor.
Dar dacă înţelegem ce vrem şi acceptăm obiectivul de a-i ajuta să iasă din izolarea asta, poate vom începe să facem nişte paşi măsurabili în vreo 10 ani.
Nu uitaţi: în urmă cu 50 de ani, negrilor încă le era interzis să meargă la aceleaşi şcoli cu albii, prin unele state din sudul Statelor Unite. Din acest punct de vedere, noi stăm mai bine ca americanii – doar că suntem cu jumătate de secol în urmă.
Subcriu la punctul lui Vlad de vedere. Cred că exprimă echilibrat şi cu claritate o realitate care celor mai mulţi continuă să le scape. Rromii sunt o problemă a societăţii, adică a noastră, a tuturor. Nici ignorarea, nici persiflarea nu vor sfârşi prin a o rezolva.
Posted by maimultverde on October 18, 2009
Dacă ştii să priveşti oamenii fără prejudecăţi, să eviţi stereotipia şi te pricepi şi la fotografie, programul guvernamental S.P.E.R. – Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă – te invită la concurs.
În perioada 8 octombrie – 19 noiembrie 2009, în cadrul campaniei anti-discriminare S.P.E.R., se desfăşoară concursul de fotografie online “Romi deasupra prejudecăţilor“, o competiţie pe tema anti-discriminării romilor.
Înscrie o fotografie pe site-ul www.sper.org.ro, împreună cu un text de susţinere care să justifice încadrarea în tema “Romi deasupra prejudecăţilor“. Publicul larg este invitat să voteze online fotografia preferată, până la data de 15 noiembrie 2009.
Cele mai populare fotografii vor intra în a doua fază a concursului, urmând sa fie jurizate de fotografii profesionişti Alex Gâlmeanu, Nicolae Burcă (Gin), Nicu Ilfoveanu şi de către organizatori. Premiul cel mare e o cameră foto Canon EOS 450D “tunată” cu motive romani.
Posted by dragos bucurenci on August 2, 2009
Azi se comemorează holocaustul romilor din România din timpul celui de-al doilea război mondial. O altă pată ruşinoasă pe care trebuie să o cunoaştem şi să ne-o asumăm ca naţiune dacă vrem ca astfel de orori să nu mai aibă loc vreodată. Citiţi aici grozăviile petrecute cu miile de romi deportaţi în Transnistria de regimul Antonescu.
Am pus o ştampilă pe blog, e a proiectului SPER – Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă. M-aş bucura să o văd pe cât mai multe bloguri.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on May 3, 2009
Damian Drăghici, câştigător al unui premiu Grammy, a discutat cu George Rădulescu de la Adevărul despre ce înseamnă să te naşti ţigan, despre cum poţi face visurile să devină realitate, despre discriminare şi despre nevoia de a investi în propria educaţie, indiferent dacă eşti politician român sau lăutar rom. Un interviu pe care mi-a făcut plăcere să-l citesc.
Discriminarea cred că începea în casă, auzind 24 de ore din 24 că „noi suntem ţigani, iar ăia sunt gagii”. Când ajungi afară eşti deja discriminat prin ceea ce a făcut familia. Eşti deja într-un cerc vicios şi ai nişte lucruri care îţi sunt clare, nişte prejudecăţi. Şi când te duci să inviţi o fată la dans te gândeşti că eşti ţigan şi că ea nu va vrea să stea cu tine. Când eram la şcoală am stat în bancă cu o fată. Primul lucru care îmi venea în minte, la 8-9 ani, era: „Eu sunt ţigan”. Noi suntem ceea ce părinţii noştri au dat creierului nostru atunci când eram mici.
(…) Credeţi că până nu se va întâmpla ceva la nivel mondial, se va schimba felul în care părinţii noştri ne cresc? Deseori suntem distruşi din cauza părinţilor. Pentru că fiecare lucru care ne pune jos respectul de sine e din cauza părinţilor şi a celor din familie care, cândva, ne-au spus: „Ce tâmpit eşti, nu o să faci niciodată nimic în viaţă! Ia uite, ai nasul mare!”.
Toate astea ne-au făcut pe noi, astăzi, să citim mii de cărţi ca să ne schimbăm. Nu avem respect faţă de sine. Dacă unui copil de mic îi spui: „Eşti cel mai bun, eşti deştept, inteligent!”, devine un om luminos pentru că a crescut pe o bază foarte puternică. Am băieţi în trupă cărora le spun să se ducă să-şi facă actele şi ei îmi spun că nu ştiu să facă asta pentru că „sunt treburi de gagii”, adică de români. Şi sunt băieţi cu liceul, care ştiu să scrie! Eu ştiu că ei pot, dar îi opreşte altceva, la nivel psihic.
Şi Mircea Cărtărescu a publicat săptămâna asta în EvZ un editorial pertinent despre etnia romă:
Ţiganii din România sunt fiinţe umane şi cetăţeni români ca fiecare dintre noi. E uimitor că trebuie reamintite din când în când asemenea lucruri. Putem discuta avantajele şi dezavantajele democraţiei sau ale declaraţiei universale a drepturilor omului. Dar dacă am căzut de acord cu principiile lor, nu mai putem să le negăm ţiganilor umanitatea şi deplina cetăţenie. Nu-i mai putem descrie la nesfârşit ca pe o etnie de psihopaţi şi criminali, un grup apatrid, primitiv şi nenorocit, aşa cum foarte mulţi români îi consideră azi.
De fapt, statul român este multietnic şi fiecare cetăţean al său e la fel de cetăţean ca oricare altul. În orice condiţii, statul are datoria să-şi protejeze cetăţenii, înăuntrul şi în afara graniţelor sale. Tot statul trebuie să aplice şi legea în fiecare caz individual în parte.
Textul lui Cărtărescu mi se pare comparabil, atât ca mesaj, cât şi ca singularitate, cu editorialul publicat în martie de Umberto Eco în La Repubblica, Blestemaţii de români.
Posted by dragos bucurenci on March 3, 2009
JN a venit ieri cu o propunere stupidă şi inutilă: revenirea în administraţie la folosirea denumirii “ţigan” în loc de “rom”. Prostia în sine ar fi benignă, dacă n-ar fi pe prima pagină.
Dar motivaţia ei vine direct din anticamera fascismului: confuzia rom/român trebuie eliminată grabnic pentru că nu e drept să sufere toţi românii pentru crimele pe care le comit nişte etnici romi în Italia.
Nu, drept e să sufere toţi romii, pare să creadă autoarea articolului, şi, împreună cu ea, nenumăraţii comentatori ai articolului, bravi apărători ai neamului românesc, care dovedesc, odată în plus, că nu suntem cu nimic mai prejos de xenofobii şi rasiştii din Peninsulă.
Am semnat un drept la replică redactat de Alianţa Civică a Romilor din România şi trimis de mai multe organizaţii civice lui Marius Tucă. Îl reiau aici:
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on May 21, 2008
Joi, la ora 18, în Amfiteatrul Odobescu al Facultăţii de Litere, discut, împreună cu Vintilă Mihăilescu, despre discriminare în cadrul Festivalului Eşti spectator? Ia ARTitudine!. Detalii aici.
Posted by dragos bucurenci on November 30, 2007
Proiectul S.P.E.R. te cheamă la un concurs de scurt metraje pe tema discriminării romilor. Dă click pe afiş pentru detalii sau intră pe www.sper.org.ro. Filmul câştigător va fi premiat cu peliculă în valoare de 3,100 euro.
