Story: Dragoş, ai fost destul de zgârcit cu declaraţiile despre plecarea în America. Când urmează să-ţi iei “zborul”?

Am să plec la începutul lui septembrie. E un proiect la care lucrez de doi ani, iar decizia de admitere am primit-o în decembrie anul trecut. Prietenii și colaboratorii foarte apropiați știau, dar nu am vrut să fac publică vestea mai înainte de a mă asigură că las totul în bună regulă.

Story: Ce vei face acolo şi cât timp vei sta?

Am să urmez un MBA la Graduate Business School a Universității Stanford. Programul durează doi ani și include o perioadă de practică pe care trebuie să o efectuez într-o țară care să nu fie nici America, nici România.

Story: Cum ai intrat la Stanford, ştiu că e concurenţă foarte mare?

Așa e, MBA-ul de la Stanford are cea mai mare concurență dintre toate programele de MBA din lume. Am un prieten, tot român, care a terminat un MBA la Harvard, și el m-a sfătuit să încep pregătirea din timp dacă vreau să am o șansă. Pe lângă dosar, eseuri și recomandări, am dat un examen, cel mai dificil din viața mea, pentru care m-am pregătit aproape un an. Sunt 4 ore de algebră, geometrie, probabilități, logică și limbă engleză foarte avansată. Chiar și dacă nu aș fi fost, în cele din urmă, admis, pentru mine a fost o victorie personală foarte importantă faptul că am luat un scor foarte mare la acest examen.

Story: Unde vei locui, ai prieteni acolo, vei sta la ei sau ai inchiriat deja un apartament?

În primul an voi locui, așa cum fac cei mai mulți studenți la MBA, în campus. În al doilea an, probabil mă voi muta împreună cu alți colegi într-o casă în Palo Alto.

Story: Ce îți place cel mai mult în State?

O să râzi, dar am fost prima dată în State în toamna anului trecut. Susținusem deja interviul pentru Stanford la Londra, dar am vrut să mă familiarizez cu campusul și cu orașul, care este în inima Sillicon Valley. Ceea ce am văzut m-a convins definitiv, dacă mai aveam vreo urmă de dubiu, că acesta este locul unde vreau să-mi încep al patrulea deceniu din viață.

Story: Asta înseamnă că te bate gândul să te muţi definitiv peste Ocean?

Am petrecut doar o săptămână în America, la Palo Alto și la New York, și mi-e foarte greu să spun dacă mă voi simți bine acolo. Este ce îmi propun să aflu în următorii doi ani. Apoi urmează să mă hotărăsc dacă vreau să mai petrec acolo niște timp sau să revin în Europa.

Story: Ce se va întâmpla în acest timp cu toate proiectele pe care le ai în ţară?

MaiMultVerde n-a fost niciodată un one-man show. Am format o echipă de 12 oameni, extrem de bine pregătiți, care funcționează aproape autonom de mai bine de un an. Așa cum ți-am spus, îmi pregătesc această plecare de ceva vreme, așa că am pus la punct un plan de succesiune de care sunt foarte mulțumit. N-am nicio îndoială că se vor descurca excelent și fără mine. În plus, eu am să le fiu întotdeauna alături, chiar și de la distanță, pentru că împreună cu oamenii aceștia mi-am transformat cele mai frumoase vise în realitate.

Celelalte proiecte, cursul pe care-l țin la școala de afaceri Exec-EDU, emisiunile TV, consultanța pro bono pe care o fac pentru diverse organizații caritabile, vor lua o pauză, pentru că acest program de studiu este foarte solicitant și va trebui să mă concentrez doar asupra lui.

Story: Din ce știi, cum sunt oamenii în America, sunt mai ecologişti decât românii, preţuiesc mai mult natura, se implică mai des în campanii pentru protecţia mediului?

America e o țară prea mare pentru a risca să fac generalizări. Din ce am văzut, oamenii par mai educați și mai responsabili în legătură cu problemele mediului decât la noi, dar, la nivel guvernamental, mai sunt multe de făcut. America, care este cel mai mare producător de emisii de carbon după China, nu a ratificat Acordul de la Kyoto și nici nu a reușit să obțină adoptarea unui succesor al acestuia, în ciuda eforturilor făcute de Administrația Obama în această direcție. Campusul de la Stanford, în schimb, pare un paradis al ecologiei: totul este verde și e plin de biciclete.

Story: Spune-mi cinci lucruri pentru care îţi pare rău că în acea perioadă nu vei fi în România.

Nepoții mei, Vlăduț și Toma, MaiMultVerde, Festivalul Enescu, TIFF-ul, Festivalul de Teatru de la Sibiu.

Un român pasionat de IT a creat o aplicaţie pentru iPad şi iPhone pentru a veni în sprijinul cauzei protecţiei mediului, a colectării selective a deşeurilor şi a unui stil de viaţă responsabil faţă de natură.

Eco Mania a fost creată de Sergiu Sebastian Moisei şi este o aplicaţie iTunes gratuită, folosită de utilizatori din întreaga lume.

Descărcând Eco Mania, jucătorul trebuie să recicleze cele peste 100 de obiecte reciclabile care vin pe banda rulantă. Odată cu creşterea punctelor, viteza benzii rulante accelereaza, lucru care creşte provocarea şi distracţia. Între partide jucatorul poate citi din “Guidebook For A Better World” multitudinea de sfaturi care îi imbunătăţesc cunoştinţele despre reciclare şi protecţia mediului.

Folosindu-se de noile tehnologii, aplicaţia are un puternic rol educativ şi încurajează tinerii să se implice şi în viaţa de zi cu zi la acţiuni ecologiste.

via Andi și Cabral

În lamentația generală despre cât de prost e litoralul românesc, lumea pare să creadă că Marea Neagră se întinde în nord doar până la Constanța.

Pe vremea când lucram la “Salvați Delta” îmi venise ideea unei campanii pe care cred și astăzi că ar trebui s-o facă Ministerul Turismului. Niște outdoor-uri cu fotografii seducătoare din Delta Dunării amplasate în Bulgaria pe drumul spre Albena, spre Nisipurile de Aur, spre Burgas. Textul, în limba română, ar fi sunat așa:

“Nu știți ce pierdeți”.

De 6 ani de când îmi petrec cel puțin două mini-vacanțe de vară în Delta Dunării sunt siderat de importanța încă prea mică pe care strategii turismului românesc o atribuie acestei minuni pe care natura a creat-o la gurile marelui fluviu. E drept că majoritatea covârșitoare a turiștilor se înghesuie pe plajele dintre Mamaia și Vama Veche, dar asta nu înseamnă că la nord de Năvodari nu e nimic de văzut. Adevărul e că mai mult de jumătate din litoralul românesc nu e așa de prost precum se spune, e doar puțin cunoscut pentru că e foarte prost promovat. În plus, Delta Dunării nu înseamnă doar litoral, iar pentru amatorii de soare, plajă și înot există sumedenie de destinații posibile în cuprinsul celor 500 de mii de hectare ale rezervației UNESCO.

Nu vreau să spun că-mi doresc să văd puhoiul de turiști care sufocă vara stațiunile-clișeu din sud dând năvală în Deltă. Nici ei, nici ecosistemul deltaic nu s-ar simți foarte bine dacă s-ar întâmpla așa ceva. Dar mi se pare evident că potențialul turistic al acestui paradis acvatic care l-a fascinat pe Jacques-Yves Cousteau este încă sub-exploatat.

Văd în Deltă nu doar puțini turiști, îi văd aglomerați ciorchine în jurul câtorva destinații facile. Foarte mulți au venit aici ca o alternativă ieftină la prețurile scandaloase din sud, ceea ce e o ironie. Delta trebuie să rămână accesibilă oamenilor cu venituri mici, dar poziționarea ei turistică ar trebui să se adreseze unor turiști pretențioși, dispuși să cheltuie sume importante de bani pentru o vacanță cu adevărat memorabilă. Niciunul dintre prietenii pe care i-am adus prima dată în Deltă nu au plecat neimpresionați. Doar că, până să le propun eu, nu luaseră niciodată în calcul această destinație.

În ultimul weekend petrecut în Deltă, am trecut pe lângă două complexe turistice importante închise vara asta din lipsa turiștilor și m-am gândit la o vorbă care ne aparține și ne descrie în egală măsură: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.

Mai jos, câteva cadre din arhiva personală:

Avon a avut ideea să pună sub lumina reflectoarelor poveștile excepționale ale mai multor femei obișnuite din România, o idee foarte benefică într-o societate în care deschidem prea rar gura ca să lăudăm, ca să admirăm, ca să ne arătăm respectul.

Profit de această platformă, ca să vă spun câteva cuvinte despre Anamaria, cea mai ecologistă dintre ecologiștii de la MaiMultVerde.

Este dintre acei oameni care s-au lăsat aleși de destin. Se pregătise să devină traducător interpret, dar accidentul cu cianură din anul 2000 de la Baia Mare, orașul ei natal, i-a schimbat definitiv viața. A fost atât de impresionată de impactul devastator pe care accidentul l-a produs în bazinul hidrografic al Dunării, încât și-a dedicat cariera protecției mediului și în scurtă vreme s-a alăturat echipei Greenpeace România.

Când am cunoscut-o mai bine, coordona campania de promovare a unei legi care să interzică mineritul cu cianuri, un proiect inițiat și finanțat de regretatul Edward Goldsmith, fondatorul revistei The Ecologist. A pus atât de mult suflet în această campanie, a convins atâția politicieni și lideri de opinie de pericolul exploatării cu cianuri, încât legea a ajuns în Parlament. Acolo se află și astăzi, subiect de troc politic între PDL, PC, PSD și PNL.

Am fost așa de impresionat de rezultatele acestei campanii, încât i-am propus să se alăture echipei de la Salvați Delta ca manager de comunicare. La scurtă vreme, am dat startul, împreună cu câțiva colegi, unei noi organizații, MaiMultVerde, iar Anamaria a rămas cu vechea echipă, alături de Liviu Mihaiu, de Hanna Ciobanu și de Costel Popa, noul director. Cu ei acolo, știam că organizația e pe mâini bune și că mă pot concentra pe noul proiect.

Când Miruna, directorul de comunicare al MaiMultVerde, a decis să plece la Luxemburg, am știut că va fi greu de înlocuit. Fără să ne vorbim, însă, unul cu celălalt, și ea și eu și ceilalți doi membri fondatori, Doru și Andreea, ne-am gândit imediat la Anamaria. N-a fost o decizie ușoară să-i facem această propunere, pentru că era un om de bază din echipa Salvați Delta. Pe de altă parte, sub mandatul lui Costel, organizația lui Liviu Mihaiu pășise într-o poveste nouă, cu o echipă lărgită și proiecte impresionante.

Am hotărât s-o lăsăm pe Anamaria să aleagă. Nu i-am propus un salariu mai mare (n-aveam de unde), nici o funcție mai importantă. A venit la MaiMultVerde pentru că i s-a părut că în acel moment ce făceam noi se potrivea mai bine cu desenul ei de viață. Liviu și Costel s-au supărat atunci pe mine. Au spus câteva cuvinte pe care n-o să le uit foarte curând. Îmi pare rău și acum că le-am stârnit mânia și că asta a răcit și mai mult relațiile între noi, dar nu regret nicio clipă că am chemat-o pe Anamaria alături de noi. Privind la ce a adus în viața MaiMultVerde și la ce a adus MaiMultVerde în viața ei, știu sigur că, dacă aș da timpul înapoi, aș lua aceeași decizie.

Am să fiu onest și o să recunosc că la început m-am îndoit că cineva o poate înlocui pe Miruna la cârma departamentului de Comunicare al MaiMultVerde. Anamaria mi-a dovedit contrariul. Are o hărnicie și o putere de muncă pe care numai dedicația absolută pentru o cauză ți-o pot da. Rar am văzut pe cineva care să-și ia mai în serios datoria față de semenii săi, față de valorile sale și față de lucrul bine făcut.

N-am auzit-o vreodată să se plângă, să spună că e prea greu sau că nu mai poate. Singurele dăți când o văd supărată sunt când nu-i ies proiectele. Fiecare apariție a noastră în presă e pentru ea un succes personal. Fiecare cuvânt urât la adresa noastră e o înfrângere.

Uneori îi spun că pune prea mult suflet, apoi îmi reproșez accesul de pragmatism. Adevărul e că, fără oamenii care pun foarte mult suflet, MaiMultVerde ar fi rămas un simplu foc de paie.

Din toamnă, Anamaria va fi director executiv al MaiMultVerde și sper să auziți tot mai des de ea. E unul dintre acei oameni excepționali pentru care merită să dechidem mai des gura ca să-i lăudăm, să-i admirăm, să le arătăm respectul.

Îți mulțumesc dacă vei completa aceste rânduri de recunoștință cu un vot pe pagina Anamariei din cadrul campaniei Avon. Nu pentru că mi-aș dori să câștige, cred că oricare dintre participante merită cu prisosință laurii. Ci pentru că m-aș bucura să știe că povestea ei a inspirat cât mai mulți oameni. Și, cine știe, poate că a și schimbat viața câtorva dintre ei.

În 2010 MaiMultVerde a continuat să facă ceea ce şi-a propus de la înfiinţare: să construiască o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România. Numărul voluntarilor înscrişi pe canalele de comunicare ale Asociaţiei a ajuns la aproape 7.000 prin e-newsletter şi peste 8.000 pe pagina de Facebook, dintre care 3.288 au fost implicaţi în proiectele desfăşurate.

Ce rezultate am obţinut în 2010 şi în cei trei ani de la înfiinţarea Asociaţiei MaiMultVerde:

Ce am făcut	2010	2008-2010
Finanţări (euro)	812.176	2.686.688
Puieţi plantaţi	71.587	455.287
Tone de gunoaie adunate	21,40	274,40
Voluntari implicaţi	3.288	14.613
Tone emisii de CO2 reduse	52,52	111,52
Menţiuni media (online şi offline)	1.844	3.962

Raportul anual în limba engleză

Nimic din ceea ce am făcut în 2010 nu ar fi fost posibil fără ajutorul sponsorilor noştri. Le mulţumesc şi ni-i doresc alături şi în 2011: Raiffeisen Bank, Coca-Cola HBC România, UniCredit Ţiriac Bank, Heineken România, Petrom, Fundaţia Vodafone România, CEZ Group, Ernst&Young, Cosmote, BCR, Ambasada Franţei.

Mulţumiri partenerilor Toyota România şi Cardinal Motors, GfK România, ALPAB, Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti, EuroMiniStorage, Universitatea din Bucuresti, Rainbow, Carrefour, Emgels.

Azi particip la Cluj la o dezbatere despre voluntariat și ecologie, organizată de TIFF cu ocazia Zilei Mediului. Ne vedem la ora 16:00 la TIFF Bistrot Café Point Kalusenburg (str. Universității nr. 1).

Agenţia de publicitate Sister susţine voluntar, cu mesaje şi desene colorate, acţiunile Asociaţiei MaiMultVerde pentru o Românie mai sănătoasă şi mai curată. Legămintele, adevărate haiku-uri (vă jur!), stau scrise cam aşa:

Mulţumim, Sis!

Every time I do this a child in Africa dies of hunger.

Asta până când, la unul dintre concerte, un scoțian din primul rând a urlat cât l-au ținut bojocii:

Then would you fucking stop doing that?!?!

Mi-am adus aminte de bancul ăsta citind titlul dat acum vreo săptămână de Știrile Pro Tv relatării uneia dintre acțiunile premierului.

Dincolo de faptul că pomii cresc în livadă, nu în pădure, dacă așa stau lucrurile, ca în titlul respectiv, poate că ar fi mai bine dacă primul ministru s-ar abține pe viitor să mai planteze ceva. Orice.

Am scris acum o săptămână, incitat de Radio 21, inițiatorul campaniei Asta e România, o însemnare în notă pesimistă. Nu mi-a fost ușor pentru că n-am semnat niciodată condica la Marea Văicăreală Națională. Așa că îmi face plăcere să vă propun acum o perspectivă corijată sub același titlu:

Asta e România

• În 2009 numărul tinerilor care s-au implicat în activități de voluntariat a fost cu 50% mai mare față de anul 2004, iar 51% dintre tineri au ales protecția mediului ca activitate de voluntariat (conform unui studiu realizat de GFK România)

• În primii trei ani de activitate, MaiMultVerde a lucrat cu peste 15.000 voluntari, împreună cu care a plantat peste 500.000 puieți

• Numărul persoanelor care folosesc bicicleta ca mijloc de transport în București este în continuă creștere (doar anul trecut Cicloteque a înregistrat peste 20.000 de utilizatori)

• Pe 25 septembrie anul trecut, echipa Let’s Do It Romania a reușit să mobilizeze peste 200.000 de români care au adunat 550.000 saci de gunoi în cadrul celei mai mari campanii de curățenie din România. Cel mai mare număr de voluntari mobilizaţi a fost în judeţul Braşov (15.000), urmat de Cluj (13.000) şi regiunea Bucureşti-Ilfov (11.000).

• în 2010 40,74% din deșeurile colectate au fost valorificate, din care 33,51% prin reciclare (pentru comparație, în 2004 doar 27,9% din deșeurile colectate au fost  valorificate, din care doar 24,3% prin reciclare).

Astăzi sunt optimist. Asta e România.

Zece echipe ale elevilor de gimnaziu şi liceu din liga voluntarilor EcoChampions cuceresc titlul de campioni ai fair-play-ului faţă de natură la Constanţa, după multe probe îndeplinite cu succes şi creativitate.

Pe parcursul celor cinci luni de campionat ecologist, echipele EcoChampions au învăţat cum să se implice voluntar în comunitatea locală, prin acţiuni de protecţia mediului concepute şi implementate de ei.

Anotimpurile şi schimbările climatice, Eurovizionul Ecologic, crearea petiţiilor verzi, descrierea ”Mama Natură” sau vizionarea unor filme cu tematici ecologiste, au fost unele dintre cele mai simpatice şi educative activităţi la care elevii au participat activ în cadrul echipelor.

Cursurile de ecologie au fost predate ca antrenament săptămânal de profesori, iar marea finală EcoChampions constă în realizarea unui proiect local de impact asupra protecţiei mediului din zonă. Finala şi titlul de campion-voluntar sunt puse în joc în luna aprilie a acestui an.

EcoChampions este un proiect educaţional de protecţia mediului destinat tinerilor constănţeni, lansat de MaiMultVerde şi Grupul CEZ, în parteneriat cu Mare Nostrum şi Inspectoratul Şcolar Constanţa.

:: detalii pe ecochampions.ro

:: vezi mai multe fotografii pe pagina de Facebook MaiMultVerde