Am lansat ieri la apă, pe lacul Băneasa, echipajele voluntarilor și vedetelor care s-au întrecut la vâsle pe cele șase plute construite din sticle de tip PET și adunate din țară în urma proiectului Grătar Curat 2011, organizat de MaiMultVerde cu sprijinul Golden Brau.

Voluntarii Grătar Curat au construit cu talent și igeniozitate plutele aliniate la start din aproximativ 7000 de PET-uri, lemn, sfoară şi pânză. Echipele au reprezentat cele şase zone în care s-a desfăşurat proiectul (Arad, Brăila, Galaţi, Craiova, Iaşi și București) şi au fost formate din voluntari MaiMultVerde, vedete, jurnaliști și bloggeri.

De pe pluta echipei craiovene, m-am întrecut la vâslit PET-ul cu Alina Pușcaș și Gina Maican, căpitanele plutei ieșene, Antonia Ionescu și Andrei Aradits, actori în serialul „Narcisa sălbatică” și căpitanii plutelor echipei brăilene, respectiv a celei arădene, Mihaela Călin și Crina Abrudan (Antena 1), căpitanele plutelor gălățenilor, respectiv bucureștenilor.

Susţinător al vedetelor a fost Silvian Ionescu, comisarul şef al Gărzii Naţionale de Mediu.

Cu chef de vâslit și cu pluta de plastic sub picioare, concurenții au arătat că locul PET-ului nu este în natură și că e nu doar mai civilizat și mai responsabil, ci și mai distractiv dacă încercăm să-l refolosim.

La sfârșitul cursei, mai mulți vâslași și căpitani de bărci ne-am aruncat în apă, unii ca să sărbătorească victoria, alții ca să ne răcorim după înfrângere.

Câştigătorii cursei de plute din PET-uri au fost: echipa din Iaşi condusă de Alina Puşcaş şi Gina Maican – locul I, echipa din Brăila condusă de Antonia Ionescu – locul II şi echipa din Galaţi condusă de Mihaela Călin – locul III.

La finalul cursei, toți participanții au primit diploma de ‘vâslaș cu PET-ul’ și au fost premiați de MaiMultVerde și Golden Brau.

Peste şase tone de gunoaie au fost adunate din principalele zone de picnic și petrecere a timpului liber din România în cadrul celei de-a doua ediții a programului de responsabilizare socială “Grătar curat”.

Proiectul are ca scop responsabilizarea participanților la activitățile de recreere în natură, în special grătar, în legătură cu importanța păstrării curățeniei în aceste zone naturale de petrecere a timpului liber.

Programul „Grătar Curat”, organizat de Asociația MaiMultVerde și Golden Brau, a mobilizat până în prezent, în cele două ediţii, peste 600 de voluntari din toată țara. Aceștia au strâns peste 20 de tone de gunoaie lăsate în urmă de participanții la activitățile de recreere în natură. Ediția a doua a proiectului a scos în evidență scăderea semnificativă a cantității de deşeuri din zonele vizate, dovedind că acțiunile repetate de responsabilizare a participanţilor la activităţi de recreere dau rezultate.

:: vezi mai multe fotografii de la cursa plutelor din PET-uri pe pagina de Facebook Grătar Curat

Story: Dragoş, ai fost destul de zgârcit cu declaraţiile despre plecarea în America. Când urmează să-ţi iei “zborul”?

Am să plec la începutul lui septembrie. E un proiect la care lucrez de doi ani, iar decizia de admitere am primit-o în decembrie anul trecut. Prietenii și colaboratorii foarte apropiați știau, dar nu am vrut să fac publică vestea mai înainte de a mă asigură că las totul în bună regulă.

Story: Ce vei face acolo şi cât timp vei sta?

Am să urmez un MBA la Graduate Business School a Universității Stanford. Programul durează doi ani și include o perioadă de practică pe care trebuie să o efectuez într-o țară care să nu fie nici America, nici România.

Story: Cum ai intrat la Stanford, ştiu că e concurenţă foarte mare?

Așa e, MBA-ul de la Stanford are cea mai mare concurență dintre toate programele de MBA din lume. Am un prieten, tot român, care a terminat un MBA la Harvard, și el m-a sfătuit să încep pregătirea din timp dacă vreau să am o șansă. Pe lângă dosar, eseuri și recomandări, am dat un examen, cel mai dificil din viața mea, pentru care m-am pregătit aproape un an. Sunt 4 ore de algebră, geometrie, probabilități, logică și limbă engleză foarte avansată. Chiar și dacă nu aș fi fost, în cele din urmă, admis, pentru mine a fost o victorie personală foarte importantă faptul că am luat un scor foarte mare la acest examen.

Story: Unde vei locui, ai prieteni acolo, vei sta la ei sau ai inchiriat deja un apartament?

În primul an voi locui, așa cum fac cei mai mulți studenți la MBA, în campus. În al doilea an, probabil mă voi muta împreună cu alți colegi într-o casă în Palo Alto.

Story: Ce îți place cel mai mult în State?

O să râzi, dar am fost prima dată în State în toamna anului trecut. Susținusem deja interviul pentru Stanford la Londra, dar am vrut să mă familiarizez cu campusul și cu orașul, care este în inima Sillicon Valley. Ceea ce am văzut m-a convins definitiv, dacă mai aveam vreo urmă de dubiu, că acesta este locul unde vreau să-mi încep al patrulea deceniu din viață.

Story: Asta înseamnă că te bate gândul să te muţi definitiv peste Ocean?

Am petrecut doar o săptămână în America, la Palo Alto și la New York, și mi-e foarte greu să spun dacă mă voi simți bine acolo. Este ce îmi propun să aflu în următorii doi ani. Apoi urmează să mă hotărăsc dacă vreau să mai petrec acolo niște timp sau să revin în Europa.

Story: Ce se va întâmpla în acest timp cu toate proiectele pe care le ai în ţară?

MaiMultVerde n-a fost niciodată un one-man show. Am format o echipă de 12 oameni, extrem de bine pregătiți, care funcționează aproape autonom de mai bine de un an. Așa cum ți-am spus, îmi pregătesc această plecare de ceva vreme, așa că am pus la punct un plan de succesiune de care sunt foarte mulțumit. N-am nicio îndoială că se vor descurca excelent și fără mine. În plus, eu am să le fiu întotdeauna alături, chiar și de la distanță, pentru că împreună cu oamenii aceștia mi-am transformat cele mai frumoase vise în realitate.

Celelalte proiecte, cursul pe care-l țin la școala de afaceri Exec-EDU, emisiunile TV, consultanța pro bono pe care o fac pentru diverse organizații caritabile, vor lua o pauză, pentru că acest program de studiu este foarte solicitant și va trebui să mă concentrez doar asupra lui.

Story: Din ce știi, cum sunt oamenii în America, sunt mai ecologişti decât românii, preţuiesc mai mult natura, se implică mai des în campanii pentru protecţia mediului?

America e o țară prea mare pentru a risca să fac generalizări. Din ce am văzut, oamenii par mai educați și mai responsabili în legătură cu problemele mediului decât la noi, dar, la nivel guvernamental, mai sunt multe de făcut. America, care este cel mai mare producător de emisii de carbon după China, nu a ratificat Acordul de la Kyoto și nici nu a reușit să obțină adoptarea unui succesor al acestuia, în ciuda eforturilor făcute de Administrația Obama în această direcție. Campusul de la Stanford, în schimb, pare un paradis al ecologiei: totul este verde și e plin de biciclete.

Story: Spune-mi cinci lucruri pentru care îţi pare rău că în acea perioadă nu vei fi în România.

Nepoții mei, Vlăduț și Toma, MaiMultVerde, Festivalul Enescu, TIFF-ul, Festivalul de Teatru de la Sibiu.

Joi, 9 iunie particip la Cluj alături de Alina Sîmpetru şi de Ada Teslaru la seminarul “Cui îi e frică de învăţarea continuă“, eveniment organizat de TBWA. Miza evenimentului este găsirea unei căi de mijloc între nevoia de rating a mass-media şi rolul acesteia în formarea noastră continuă, atât formală cât şi informală. Seminarul va avea loc începând cu ora 10, la hotelul Belvedere din Cluj.

Seminarul face parte din primul proiect naţional de promovare a învăţării pe parcursul întregii vieţi, dezvoltat de către un parteneriat format din Asociaţia Observator pentru Dezvoltarea Invăţării Permanente, TBWA\Bucureşti, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Gnosos Consult. Contextul proiectului este actuala criză economică şi socială, în care competitivitatea pe piaţa muncii ar trebui să fie o prioritate pentru oricine. Din păcate, România înregistrează una dintre cele mai scăzute rate de participare la programe de formare din Europa, doar 14% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 – 24 de ani participând în ultimii 5 ani la programe de formare continuă.

Documentul complet al cercetării de piaţă precum şi campania mass-media realizată în 2010 în cadrul proiectului le poţi găsi pe www.invatapentrutine.ro.

“(…) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. “

Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să ne convingă că avem de-a face cu o mostră de scriitură de calitate:

“D-l Stângă gândește și scrie excelent.”

afirmă d-l Pleșu.

Am recitit de câteva ori paragraful cu pricina și n-am găsit altceva decât un vocabular bling-bling, o înșiruire de ghiuluri lingvistice, aruncate la ‘șto ca pătrunjelul în ciorbă. Sau, cum ar fi scris d-l Stîngă, o exhibare narcisică a unui lexic baroc care nu reușește să camufleze nici ego-ul, nici ponciful. Mă rog, chestie de gust.

Pasajul mi-a adus însă aminte de un text scris în 1968 de istoricul de artă Stringfellow Barr și, de fapt, aici voiam să ajung. Textul d-lui Stângă ilustrează un prost obicei cultivat de prea multă vreme în rândul oamenilor educați. Zice Barr:

We are suffocating from a fausse élégance that scorns the honest, clear, four-letter word. And quite aside from the obscene ones, hundreds of splendid four-letter words are waiting to work for us. Is it possible that we discussants are oppressed by a subconscious suspicion that we are really saying precisely nothing and that this nothing will stand up as conversation only if we say it elaborately?

Zece echipe ale elevilor de gimnaziu şi liceu din liga voluntarilor EcoChampions cuceresc titlul de campioni ai fair-play-ului faţă de natură la Constanţa, după multe probe îndeplinite cu succes şi creativitate.

Pe parcursul celor cinci luni de campionat ecologist, echipele EcoChampions au învăţat cum să se implice voluntar în comunitatea locală, prin acţiuni de protecţia mediului concepute şi implementate de ei.

Anotimpurile şi schimbările climatice, Eurovizionul Ecologic, crearea petiţiilor verzi, descrierea ”Mama Natură” sau vizionarea unor filme cu tematici ecologiste, au fost unele dintre cele mai simpatice şi educative activităţi la care elevii au participat activ în cadrul echipelor.

Cursurile de ecologie au fost predate ca antrenament săptămânal de profesori, iar marea finală EcoChampions constă în realizarea unui proiect local de impact asupra protecţiei mediului din zonă. Finala şi titlul de campion-voluntar sunt puse în joc în luna aprilie a acestui an.

EcoChampions este un proiect educaţional de protecţia mediului destinat tinerilor constănţeni, lansat de MaiMultVerde şi Grupul CEZ, în parteneriat cu Mare Nostrum şi Inspectoratul Şcolar Constanţa.

:: detalii pe ecochampions.ro

:: vezi mai multe fotografii pe pagina de Facebook MaiMultVerde

Între 12-13 martie are loc la București Târgul de Universităţi Internaţionale RIUF 2011. La eveniment vei putea cunoaște reprezentanți a peste o sută de instituţii educaţionale de prestigiu din douăzeci de ţări vest-europene şi din SUA.

Mihaela Feodorof va susține o prezentare despre cum să-ți alegi facultatea care ți se potrivește duminică, 13 martie, la sala  C (etajul II al Sălii Palatului) începând cu ora 15.00.

Toţi cei interesaţi de studiile internaţionale şi de oportunitatea specializării în medii educaţionale performante pot vizita târgul pe 10-12 martie , la Sala Palatului din Bucureşti,  pe 15 martie la Timișoara, Hotel Continental, și pe 17 martie la Iași, Hotel Moldova. Pentru înscriere trebuie să completezi formularul de aici.

Tinerii pot intra în contact direct cu lumea academică internaţională la workshop-uri, seminarii şi sesiuni de prezentare ale universităţilor prezente la RIUF. În plus, au şansa să fie admişi pe loc la o universitate internaţională prin interviurile de 15 minute din cadrul Spot Admissions.

MaiMultVerde şi Grupul CEZ, în parteneriat cu Mare Nostrum şi Inspectoratul Şcolar Constanţa, dau startul preliminariilor în liga voluntariatului de protecţia mediului, EcoChampions.

Campionatul de voluntariat pregăteşte elevii de gimnaziu şi liceu pentru confruntările cu adversarii naturii.

Prin fair-play faţă de natură, zece şcoli şi licee din Constanţa luptă pentru titlul şi cupa Ecochampions. Elevii se întrec în cursuri teoretice de educaţie ecologică şi la cât mai multe fapte bune, puse în practică pentru natură şi comunitatea locală.

Spiriduşii Naturii, Eco-Maniacii sau Green Fingers sunt câteva dintre echipele pretendente la titlul verde de ‘ecochampion’. Marea finală are loc în martie 2011 şi se va ‘juca’ prin zece acţiuni locale de protecţia mediului în Constanţa, câte una pentru fiecare echipă de tineri voluntari.

Cele mai bune două echipe vor câştiga 3000 de euro pentru şcolile reprezentative,  iar 40 de ecocampioni vor pleca timp de o săptămână, într-o tabără educaţională pe tema de protecţiei mediului.

:: detalii pe maimultverde.ro şi ecochampions.ro

Cadouri pentru pomi | Un copil care nu merge la şcoală nu ştie să îi scrie lui Moş Crăciun | Poţi salva o viaţă cu un simplu apel telefonic

Cadouri pentru pomi

Cadourile caritabile de sărbători sunt un bun prilej să-i bucuri pe cei dragi şi să susţii iniţiativele de mediu bazate pe voluntariat.

Oktal.ro donează către MaiMultVerde 3% din valoarea produselor de IT pe care le vinde prin intermediul magazinului caritabil www.charitygift.ro. Fă cadouri caritabile şi susţii activităţile de plantare şi curăţenie ale voluntarilor MaiMultVerde!

:: detalii pe maimultverde.ro

Un copil care nu merge la școală nu știe să îi scrie lui Moș Crăciun

În ajun de sărbători, fă o faptă bună ajutând un copil să meargă la școală. Accesează www.sustineunicef.ro și urmează pașii pentru a face o donație. Darul tău îi poate da unui copil șansa la educație.

Poţi salva o viaţă cu un simplu apel telefonic

Andrei (Cioini, pentru prieteni) are 28 de ani și până nu demult era la fel de sănătos ca noi toți. Acum a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastică și are nevoie de un transplant de celule stem, în valoare de 218.242 euro. Îl poți ajuta donând 5 euro printr-un apel la 0900.900.088 (număr valabil în reţeaua Romtelecom) sau făcând donaţii în conturile RO 81 INGB 0000 9999 01705974 (RON) sau RO 73 INGB 0000 9999 02156489 (EUR).

RIUF 2010 pune faţă în faţă tinerii români şi peste o sută de instituţii educaţionale de prestigiu din douăzeci de ţări vest-europene şi din SUA.

Toţi cei interesaţi de studiile internaţionale şi de oportunitatea specializării în medii educaţionale performante pot vizita târgul pe 30-31 octombrie, la Sala Palatului din Bucureşti, şi pe 2 noiembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca.

Tinerii pot intra în contact direct cu lumea academică internaţională la workshop-uri, seminarii şi sesiuni de prezentare ale universităţilor prezente la RIUF. În plus, au şansa să fie admişi pe loc la o universitate internaţională prin interviurile de 15 minute din cadrul Spot Admissions.

:: mai multe detalii pe www.riuf.ro

Nu vreau să fiu alarmist şi să dau crezare statisticilor care spun că 30% din populaţia adultă a României suferă de obezitate, dar e suficient să deschizi bine ochii pe stradă ca să vezi că românilor le place să mânânce cam mult şi cam prost. N-or fi chiar o treime din ei obezi, dar supraponderali sunt, cu siguranţă, chiar mai mulţi decât atât.

“Grasă şi frumoasă” e o expresie cu tradiţie la noi, după cum tradiţional este şi complimentul “te-ai împlinit, se vede că o duci bine”. Adevărul este că, din păcate, persoanele supraponderale n-o duc deloc bine, ci îşi cumpără cu fiecare kilogram în plus câte un nou bilet la loteria câtorva tipuri de cancer sau la ruleta bolilor cronice precum diabetul de tip II, hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare. Adăugaţi la asta problemele respiratorii, pe cele articulare şi pe cele psihologice şi aveţi tabloul cavsi-complet al vieţii grase şi deloc frumoase pentru care se pregătesc cei care au uitat că nu trăim pentru a mânca, ci mâncăm pentru a trăi.

Din când în când guvernanţii îşi strâng bine cureaua în jurul pântecelor încăpătoare, îşi încheie cu greu sacourile XXL şi se dau de ceasul morţii în legătură cu problemele de alimentaţie ale românilor. Apoi inventează taxa pe junk-food, bifează problema şi trec la legiferarea altor năzbâtii, să nu cumva să simtă ţara că şede neguvernată.

Am mai spus-o şi îmi face plăcere să mă repet: taxa pe junk-food nu rezolvă absolut nimic. Orice economist ştie că mâncarea proastă, ca şi ţigările şi băutura, sunt produse cu consum inelastic: oricât le-ai taxa, consumul nu scade. Cresc doar contribuţiile la buget. Slabă consolare pentru sistemul sanitar, care trebuie să asigure, la sfârşitul petrecerii, tratamentul pentru toate bolile produse de aceste consumuri excesive.

Ca şi ţigările şi alcoolul, mâncarea proastă şi mâncatul în prostie dau dependenţă, aşa că e o naivitate să crezi că se poate lupta împotriva lor cu instrumente fiscale. Dependenţa despre care vorbesc nu e o metaforă, e o afecţiune cronică, iar cauzele ei se găsesc nu de puţine ori în copilărie.

Suntem educaţi de mici să mâncăm tot, să nu lăsăm nimic în farfurie, iar asta are consecinţe devastatoare asupra sănătăţii noastre. Ne obişnuim să nu luăm în seamă simţul intern al saţietăţii, care ne spune când am mâncat destul, sau învăţăm să ne păcălim propriul corp: înfulecăm repede ca să nu apuce hipotalamusul să tragă alarma de “prea plin”.

Suntem hrăniţi încă de mici cu multă sare, cu grăsimi şi cu prăjeli, iar asta ne formează gustul: mâncarea sănătoasă ajunge să ni se pară fadă. Aurora Liiceanu a explicat foarte plastic acest fenomen în cadrul unei dezbateri despre obezitate pe care am moderat-o acum ceva vreme: ne place să mâncăm ceea ce am mâncat în copilărie; dacă părinţii noştri ne-ar servi piure de gândaci în fiecare zi pe post de desert, am ajunge să considerăm piureul de gândaci cea mai mare delicatesă culinară.

Dintre toate greşelile pe care părinţii le fac în educaţia culinară a copiilor, cea mai nefastă mi se pare abuzul de zahăr. Copiii sunt învăţaţi să mânânce dulciuri de mai multe ori în fiecare zi şi nu sunt puţini părinţii care, din lipsă de timp, de minte sau de suflet, le oferă copiilor lor dulciuri în loc de afecţiune. Desertul de casă, ciocolata din geantă, bomboanele din buzunar, sucurile îmbuteliate şi dulciurile ambalate devin astfel o obişnuinţă zilnică, pe care o învăţăm în copilărie şi de care unii dintre noi nu se mai eliberează niciodată.

Zahărul rafinat este un drog anestezic al cărui mecanism adictiv este similar cu cel al alcoolului sau cel al cocainei. Ştiţi foarte bine că un baton de ciocolată sau o cutie de îngheţată vă fac “să vă simţiti mai bine”. Acesta este motivul pentru care cei care încearcă să consume mai puţin zahăr trec printr-un adevărat sevraj.

În România, consumul anual de zahăr s-a menţinut la acelaşi nivel în ultimii 20 de ani.

“Micşorarea numărului de consumatori a fost compensată de cantitatea mai mare de zahăr pe cap de locuitor”

explică Gheorghe Bejan, Director Executiv al Patronatului Zahărului din Romania, citat de SmartFinancial.ro. Aşadar, în vreme ce populaţia României a scăzut cu 2 milioane de locuitori, consumul de zahăr a rămas neschimbat.

Ce-i de făcut? Eu cred că, dacă mâncatul nesănătos se învaţă în copilărie, aici trebuie intervenit pentru a putea schimba cu adevărat ceva. Iar până când statul va introduce nişte ore de nutriţie în programa şcolară, fiecare părinte se poate întreba dacă nu cumva îşi programează încă de pe acum copilul pentru afecţiunile care îi vor scurta viaţa de om mare.

:: Elle, august 2010