Cu ediţia dedicată creativităţii, am vrut să le arătăm românilor că tărâmul creativităţii nu este rezervat doar celor aleşi – cu toţii putem să ne rupem din monotonie şi să ne colorăm vieţile.
Am fost în vizită acasă la Doina Levintza şi i-am rugat pe Philippe Guilet de Saint Mart, directorul artistic al Festivalului de modă Pasarela, şi pe Andreea Constantin, Fashion Editor VIVA!, să iasă în stradă şi să ia pulsul modei.
Mai găsiţi în emisiune povestea Oanei Felipov şi a creaţiei ei, Karakiri, o caracatiţă cu personalitate, confecţionată manual, precum şi a programului de leadership creativ al Asociaţiei Erudio, care i-a convins pe managerii din multinaţionale să-şi dea jos sacourile şi să urce pe scena de teatru.
Sfatul practic vă spune de unde puteţi face rost de hârtie manuală, un cadou inspirat şi neobişnuit, dar şi cum puteţi s-o confecţionaţi voi înşivă.
Cei care mă urmăriţi de ceva vreme ştiţi că anul acesta m-am certificat ca trainer al unui model de comunicare extrem de apreciat în SUA şi Europa, introdus acum şi în România – Process Communication.
Este o teorie a personalităţii şi un model contemporan de comunicare care te învaţă cum să te faci ascultat, nu doar auzit de ceilalţi. Este folosit cu succes de mii de profesionişti din întreaga lume, de la astronauţii NASA la comandantul suprem al forţelor NATO, g-ralul Wesley Clark, de la manageri şi preşedinţi de multinaţionale la preşedintele SUA, Bill Clinton.
Felul în care oamenii percep lumea, canalele prin care comunică, impulsurile care-i motivează şi felul în care se comportă sub stress diferă în funcţie de personalitatea fiecărui individ. Modelul Process Communication te învaţă cum să comunici cu oamenii “pe limba fiecăruia”, astfel încât să te faci înţeles şi plăcut chiar şi de oameni cu personalităţi foarte diferite de a ta.
Primele două cursuri au loc la sfârşitul lui octombrie. Cursul durează trei zile şi pune accentul mai ales pe partea practică: important e ca la sfârşitul cursului să comunici mai eficient şi cu mai mare uşurinţă.
Există şi un site oficial al Process Communication® România, unde găseşti mai multe detalii despre modelul PCM şi lista tuturor trainerilor certificaţi pentru România.
Reduceri
Am creat un tarif special cu o reducere de 100 EUR pentru cei care nu au împlinit 25 de ani pentru că, dacă la vârsta lor aş fi descoperit un model atât de util şi de eficient ca Process Communication, aş fi scăpat de multă bătaie de cap.
Absolvenţii Erisma beneficiază şi ei de o reducere de 10%.
Cum toamna se numără bobocii, noi suntem harnici şi ne-am apucat deja de numărat! Sâmbătă am început Erisma 8, iar în curând reîncepem şi REcreatio, Şcoala de creativitate şi dezvoltare personală pentru copii!
În câteva cuvinte:
După experienţa din primăvară, am îmbogăţit programa, am chemat şi profesori noi, aşa că îi luăm din nou pe copii la joacă şi-i ajutăm să descopere lumea şi pe ei înşişi prin joc.
Vor exersa jocuri de exprimare verbală şi corporală, de echipă, de naraţiune, de desen, de armonie cromatică, de reflecţie şi comunicare.
Vor păşi, alături de profesorii lor, pe terenul imaginaţiei, spre a-şi îmbogăţi experienţa propriei lumi şi a propriei persoane.
Coordonatorul programului şi tutorele copiilor este Dana Papadima.
Emi vrea să ştie cum definesc succesul. Întâmplător, ăsta a fost subiectul discursului meu de absolvire a programului Erisma.
Spuneam atunci că a avea succes înseamnă să faci ceea ce ai spus că vei face. Prin obversie, eşecul înseamnă, după mine, să nu faci ceea ce ai spus că vei face.
Din acest punct de vedere, strategia de marginalizare politică a lui Adrian Năstase (asumată explicit – Adriene, nici nu ştii cât de mic ai să devii!) a fost un succes pentru Traian Băsescu, în vreme ce strategia de înlăturare a lui Călin Popescu-Tăriceanu din fruntea Cabinetului mai înainte ca acesta să-şi poată termina mandatul (intenţie asumată, şi aceasta, explicit în mai multe ocazii) a fost un eşec pentru Preşedinte.
Am împrumutat această definiţie de la Eric Berne, care-i numeşte pe oamenii de succes “Prinţi” şi pe cei care eşuează “Broscuţe”. Cu toţii ne naştem Prinţi şi Prinţese, zice Berne, până când părinţii noştri ne transformă, pe cei mai mulţi dintre noi, în broscuţe. Apoi ne chinuim să ne recăpătăm starea originară, dar nu toţi reuşim. Indiciul clar că suntem încă Broscuţe, şi nu Prinţi sau Prinţese, este că nu reuşim în ceea ce ne propunem să facem.
Multă lume, care a aflat de modulul de scriere creativă pe care l-am urmat în cadrul programului Erisma oferit de Asociaţia Erudio, m-a întrebat dacă poate urma doar acest modul.
Ce se întâmplă la ELITERA? O să aveţi ocazia să exploraţi şi să vă exersaţi creativitatea în lumea cuvintelor şi a imaginilor împreună cu profesorii Ion Manolescu (Scriere creativă) şi Giani Oprina (Artă fotografică). Veţi ilustra creativ prin cuvinte şi imagini următoarele teme: Auto-descriere, Dialog, Descriere, Naraţiune, Improvizaţie.
Erisma este un program de “leadership creativ”, ceea ce poate părea puţin preţios la prima vedere. Aşa că, mai simplu spus, Erisma este o şcoală de vorbire în public. Dar şi aici mă grăbesc să fac o precizare. Sadoveanu (sau Călinescu?) spunea despre Facultatea de Litere că “de aici au ieşit întotdeauna atâţia scriitori câţi au intrat”. La fel e şi cu vorbitul în public. Cei care termină Erisma nu devin cu toţii nişte oratori de individiat.
Unii au această înclinaţie nativă şi învaţă la Erisma să se bucure de ea. Cei mai mulţi oratori nativi exploatează câte un singur tip de discurs, la care sunt foarte buni, dar în care devin manierişti. Pe aceştia Erisma îi ajută să (se) exploreze: felurile în care poţi fermeca un public sunt nenumărate. Alţii (cei mai mulţi) învaţă să-şi înfrunte frica de vorbire în public, învaţă cum să lucreze cu emoţiile, cum să transforme publicul dintr-o primejdie într-o oportunitate.
La a 3-a conferinţă de leadership creativ organizată de Asociaţia Erudio (care, apropos, tocmai a împlinit 3 ani bătuţi pe muchie), Horia Patapievici a vorbit despre expresivitate.
Găsiţi aici un mic fragment video din expunerea sa.
La cererea publicului admirator (care a asaltat casa de bilete a Teatrului Metropolis, a trimis scrisori de ameninţare directorului teatrului, l-a hărţuit cu petiţii pe ministrul culturii şi a făcut greva foamei în faţa Preşedinţiei), am hotărât să mai jucăm două reprezentaţii ale spectacolului de teatru de amatori
Pas de deux. Perechi în pragul unei crize de nervi Luni, 7 aprilie şi marţi, 8 aprilie Ora 19:30
Teatrul Metropolis
Am făcut-o şi pe-asta. Am jucat teatru. Ne-am adunat 11 oameni şi Oana ne-a învăţat să ne jucăm frumos. Am aflat că e mult mai mijto să joci teatru pe scenă decât în viaţă. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am făcut în 2007. Pentru că merit
Fragmente de amintiri
La antepenultima repetiţie, când spectacolul în sfârşit s-a legat, Oana ne-a arătat-o pe una dintre cabiniere care stătuse în sală. “Am văzut-o cum s-a stricat de râs o oră întreagă. Înseamnă că v-a ieşit!”
Scena e un drog. Când ieşi din culise nu mai simţi decât energie. Calmează orice durere şi descarcă cisterne de serotonină în creier. Eşti pur şi simplu natural high…
Treaba asta a început demult. Când eram copil, îmi plăceau bărbaţii care ştiau totul despre Albă ca Zăpada şi Scufiţa Roşie. A urmat o perioadă în care îmi plăceau bărbaţii de la televizor, dar a fost scurtă. Am mers la şcoală şi din ce în ce mai tare îmi plăcea de tata, că era foarte deştept. Şi desigur, mă ajuta la lecţii, dar asta am uitat. Am crescut şi au început să îmi placă bărbaţii care ştiau să respire cuvinte.
Din vorbă în vorbă am ajuns la vârsta la care mi-au plăcut barbaţii care ştiau totul despre femei.
La 35 de ani îmi plac bărbaţii care ştiu totul despre mine.
