Ediţia în care am discutat despre starea de bine, echilibrul sănătos dintre minte, corp şi spirit sau cum să ne simţim mai bine în pielea noastră.
Invitat principal: Andreea Marin Bănică. Psihoterapeuţii invitaţi în această ediţie: Cristina Fülöp, Alfred Dumitrescu, fost preşedinte al Societăţii Române de Psihanaliză, John Parr şi Eugen Hriscu.
Diseară, de la 23.30 pe TVR1, la “Bună ca viaţa”, vorbim despre starea de bine, echilibrul sănătos dintre minte, corp şi spirit sau cum să ne simţim mai bine în pielea noastră.
Andreea Marin Bănică a acceptat să vorbească cu noi despre două subiecte încă tabu pentru mulţi români: sănătatea mintală şi psihoterapia.
În celelalte reportaje ale emisiunii vorbim despre tipurile de psihoterapie pe care le au la dispoziţie românii, dar şi despre alte metode de combatere a stressului cotidian şi a efectelor acestuia asupra psihicului nostru, cum ar fi SPA-urile.
Psihoterapeuţii invitaţi în această ediţie sunt: Cristina Fülöp, Alfred Dumitrescu, fost preşedinte al Societăţii Române de Psihanaliză, John Parr şi Eugen Hriscu.
Emisiunea este sponsorizată de Grupul CEZ şi difuzată pe TVR1. Ediţia aceasta a fost filmată la hotelul Vila Arte, unul dintre cele mai stylish hoteluri din Bucureşti, un mic muzeu al bunului gust.
Din 19 octombrie, Ogilvy Group România lansează noua specializare Ogilvy Earth, unică pe piaţa locală de comunicare, cu scopul de a susţine companiile româneşti în dezvoltarea unei viziuni sustenabile de business şi a unor programe de comunicare orientate către viitor.
Ogilvy Earth propune o nouă abordare a corporaţiilor prin creşterea business-ului clienţilor înspre sustenabilitate şi îmbină experienţa în domeniul comunicării de brand cu insight-uri solide din partea consumatorilor, a experţilor şi liderilor de opinie.
Cu ajutorul instrumentelor sale de lucru – Landscape audit, Eco-audit, The Lab şi IQ mapping – Ogilvy Earth oferă partenerilor săi servicii de consultanţă strategică şi soluţii de comunicare specifice.
The Lab reprezintă un grup de experţi din domeniul economic, social şi al protecţiei mediului a căror misiune este de a susţine companiile din România în definirea unei viziuni sustenabile asupra business-ului dezvoltat pe piaţa locală.
E o întrebare pe care mi-a pus-o mai multă lume. Povestea e după cum urmează.
Cine mă cunoaşte ştie că de vreo patru ani mă preocupă psihologia şi, în special, o ramură a ei care se numeşte “analiză tranzacţională” (AT). Aici simt nevoia să fac o pauză şi să precizez că AT e mult mai mult decât modelul acela ultra-simplificat care se face în seminariile de business. E o teorie integrată a personalităţii şi o formă extrem de eficientă de psihoterapie, care combină un model psihodinamic cu elemente cognitiv-comportamentale. A fost dezvoltată începând cu anii ‘50 de psihologul şi psihiatrulEric Berne.
Ce e foarte special la această teorie este că, în ciuda complexităţii ei, conceptele ei sunt destul de simplu de explicat şi de transmis. Eric Berne spune că, din moment ce tot ceea ce se petrece cu adevărat important în legătură cu psihicul uman are loc până la vârsta de 8 ani, orice teorie care explică aceste procese ar trebui să poată fi exprimată într-un limbaj pe care să-l înţeleagă şi un copil de această vârstă.
Acum doi ani am participat prima dată la Conferinţa Naţională de AT, la un seminar despre emoţie şi relaţie susţinut de John Parr, britanicul care a format şcoala de AT din România şi a fost o vreme preşedintele Asociaţiei Europene de AT. Dacă veţi citi acest text scris de unul dintre psihoterapeuţii formaţi de John, doctorul Eugen Hriscu, veţi înţelege de ce acest om mi-a câştigat foarte repede respectul şi admiraţia:
“Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că aş fi gândit că psihoterapeuţii sunt ca nişte magicieni de serviciu care, odată ajunşi acasă, îşi scot masca, mantia şi scufia, îşi pun şoşoni şi un halat de molton şi devin altcineva, îşi duc mai departe scriptul, îşi spun „da, mă rog, eu sunt ok, tu eşti ok, dar tipul ăla chiar mă scoate din pepeni” şi, din când în când, deschid trusa cu unelte de manipulare ca să te facă sau să obţină un preţ mai bun la maşina pe care o cumpără.”
Îi veţi vedea întâi pe Mihai Iliescu, interpretând la chitară melodii optimiste de Bach şi de Guţă şi pe Cosmin Alexandru, vorbind despre cum le putem insufla optimism celorlalţi. După mine, vorbesc Emi Gal şi psihoterapeutul Eugen Hriscu:
“gandurile despre separarea indelungata sau ireversibila de un partener cu care avem o relatie apropiata determina o mai mare accesibilitate a gandurilor legate de moarte, intr-o mai mare masura decat alte tipuri de despartiri”
Mickulincer et al, 2002, cit. de Taubman-Ben-Ari O et al. in Death Studies, vol. 32, No. 8, 2008, p. 742
Lucru care-mi aduce aminte de nişte versuri ale lui Topârceanu:
Toto et l’auto
“Au revoir!”, dit Toto
Et partit en auto
Il n’avait nul souci.
Au tournant dangereux
Il lui creva un pneu…
Toto creva aussi. Moralité:
Mourir c’est partir un peu.
Toto şi otomobilul
Toto spuse: “Pe curând!”
În maşina lui urcând.
N-avea griji de niciun fel.
La virajul cu bucluc,
I-a plesnit un cauciuc.
Totot a plesnit şi el. Morala:
Când mori, parcă pleci niţel…
