Posted by dragos bucurenci on June 26, 2009
Tata zice că becher e echivalentul românesc al lui bachelor. Dicţionarele zic altceva, dar de data asta îl cred pe tata.
Am încercat de patru ori. De trei ori m-am lăsat. Primii zece ani sunt grei, pân-ajungi în anu’ 3. În cazul meu, expresia a căpătat un sens aproape literal: n-au fost zece, au fost nouă. Dar a patra oară nu m-a mai terminat ea pe mine, am terminat-o eu pe ea. De facultate vorbesc. Cu o lucrare despre Muzeul Ţăranului Român, un semn de drag pe care i l-am făcut Irinei Nicolau. Ea venise cu ideea să dau la Istoria Artei.
Şi tot luna asta am devenit unul dintre cei zece traineri autorizaţi pentru România ai modelului Process Communication, aşa că în curând ne vom putea întâlni la cursurile pe care le voi ţine despre acest model.
Povestea merge mai departe. Eu plec o săptămână la ţară.
Posted by dragos bucurenci on May 15, 2009
Mă număr printre oamenii care merg cu plăcere la muncă şi tare mă tem, privind în jur, că aparţin unei minorităţi.
Îi înţeleg perfect pe oamenii pentru care serviciul nu e mai mult decât o necesitate, un mod de a-şi asigura existenţa. Nu mi se pare nepotrivit să-ţi orientezi viaţa în jurul familiei, al călătoriilor, al muzicii sau al unei alte pasiuni în raport cu care serviciul nu este mai mult decât un mijloc de finanţare.
Deci nu despre diferenţa dintre a fi sau a nu fi pasionat de muncă vorbesc. Ci dintre a-ţi plăcea sau nu ceea ce faci la serviciu. Cred că e posibil să ai o slujbă doar din nevoia de a avea un salariu şi în acelaşi timp să faci această slujbă cu plăcere. După cum cred că e posibil să fii un om pentru care activitatea profesională contează mai mult decât aproape orice altceva şi, în acelaşi timp, să ai un serviciu unde nu-ţi mai face nicio plăcere să mergi. În acest din urmă caz mă aflam şi eu în urmă cu peste 5 ani aşa că ştiu despre ce vorbesc.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on January 26, 2009
Iar sesiune. Strâng din dinţi, trag aer în piept şi-mi spun: “E penultima, hai că nu doare…”
Anul trecut MaiMultVerde m-a ţinut ocupat 24/24 şi am cam neglijat şcoala, aşa că am plătit scump la sesiunea din toamnă: la organizaţie era încă mult de lucru, Gala Verde îmi dădea dureri de cap, iar în timpul ăsta eu aveam un examen sau un referat la una-două zile. A fost o sesiune de coşmar.
Pe lângă ea, cea de acum mi se pare o bagatella. Câteva nopţi nedormite, puţină alergătură şi trece. Hai că poţi, îmi tot zic.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on October 22, 2008
Vorbeam azi cu Răzvan, care pare hotărât să nu urmeze nicio facultate, cel puţin nu în România. M-am surprins dezarmat de punerea faţă în faţă cu aceeaşi atitudine pe care o aveam şi eu la vârsta lui – no offence, nu vreau să zic că m-am maturizat, doar că, între timp, mi-am schimbat părerea. E doar o chestiune de părere, nu cred că există un argument definitiv care poate convinge pe cineva să facă o facultate în România.
Zilele astea am reluat cursurile şi am redescoperit motivul pentru care merg eu la facultate: dacă depăşesc bariera de limbaj (cei mai mulţi profi vorbesc aşa cum scriau prin anii ‘80), monotonia prezentărilor, absenţa charismei şi lipsa de relevanţă a subiectelor, cursurile sunt un excelent prilej de smerenie. Nu e o ironie, vorbesc serios.
Citeşte mai departe… »
