Posted by dragos bucurenci on December 10, 2009
În cele trei ore cât a cântat pentru noi am simţit în aer miros de smirnă şi fâlfâit de îngeri. Acum un an, nu-mi reveneam din surpriza că se află atât de aproape de mine, că-l aud în direct şi nu de pe o înregistrare.
Jacques Brel şi Leonard Cohen sunt singurii cântăreţi pentru care am făcut acel gen de pasiune care frizează obsesia. Poate pentru că niciunul nu e doar cântăreţ, iar eu am iubit mereu poezia mai mult decât muzica. Am fost convins că m-am născut prea târziu pentru fiecare dintre ei. M-am obişnuit cu ideea că nu-i voi vedea şi nu-i voi asculta de aproape niciodată. Unul era mort, celălalt anahoret.
I was born like this, I had no choice, I was born with the gift of a golden voice. And 27 angels from the great Beyond they tied me up to this table in the Tower of Song.
Soarta n-a vrut însă ca lucrurile să rămână aşa. În pragul pensiei, Leonard Cohen a aflat că buna lui prietenă şi managerul lui de peste 17 ani îl lăsase fără pensie. Din economii de aproape zece milioane de dolari rămăsese cu vreo sută şi cincizeci de mii. Aceasta este spărtura de care vorbeşte domnul Cohen. Spărtura prin care intră lumina. Pentru că în urma acestei escrocherii nemaipomenite, toţi cei care-l iubim şi care ne-am născut aici am putut să ne bucurăm în sfârşit de vocea lui gravă şi de copleşitoarea lui prezenţă.
Citeşte mai departe… »
Comments:
Filed Under: elle
Posted by dragos bucurenci on March 29, 2009
(dr. Sandra Pralong în România Liberă)
E oare adevarat ca femeile favorizeaza armonia, consensul, onestitatea si buna intelegere, pe cand barbatii sunt acaparatori, orgoliosi, individualisti, competitivi si apucatori? Nu stiu sa raspund la aceasta intrebare si, oricum, raspunsul cel mai sanatos ar fi: depinde de la caz la caz. Dar cazurile agregate in statistici oficiale, care claseaza tarile – cu barbati si femei deopotriva – ofera un tablou interesant.
Sa luam, spre exemplu, onestitatea: indexul global de coruptie pentru 2008 claseaza cele mai putin corupte tari din lume astfel: 1. Danemarca; 2. Noua Zeelanda; 3. Suedia; 4. Singapore; 5. Finlanda; 6. Elvetia; 7. Islanda; 8. Olanda etc. In acest index, Romania ocupa locul 70, intre 180 si ceva de tari. Nu este atat de grav pe cat pare vazut din interior, dar nici bine nu este.
Un alt index, cel al dezvoltarii umane – care stipuleaza ca o viata buna nu este doar una de abundenta materiala si crestere economica, ci, de asemenea, una traita cu sanatate si acces la cunostinte prin educatie –, arata urmatorul clasament intre tari:
1. Islanda (inainte de criza); 2. Norvegia; 3. Canada; 4. Australia; 5 Irlanda; 6. Olanda; 7. Suedia etc., urmate de Danemarca, Noua Zeelanda, Elvetia, Finlanda, printre primele clasate. Romania e pe pozitia 62, datorita mai ales alfabetizarii masive mostenite de la sistemul comunist.
Si acum, poanta: indexul din 2008 care claseaza tarile in functie de proportia femeilor in viata politica arata astfel: 1. Norvegia; 2. Finlanda; 3. Suedia; 4. Islanda; 5. Noua Zeelanda etc. In acest clasament Romania ocupa tot pozitia 70, mult dupa Filipine, Mozambic, Sri Lanka, Lesoto, Trinidad si chiar… Moldova!
:: citeşte articolul integral aici
Posted by dragos bucurenci on March 12, 2009
Am fost părăsit şi am văzut bărbaţi părăsiţi de femei. Sunt convins că motivele pentru care o femeie iese dintr-o relaţie sunt aceleaşi cu cele pentru care bărbaţii fac acelaşi lucru. Dar felul în care părăsesc femeile, asta-i altă poveste…
Cele mai multe dintre femeile pe care le-am văzut părăsind un bărbat au făcut-o cu o demnitate aproape ritualică. Când o femeie se ridică şi pleacă dintr-o relaţie, în jurul ei se face o vreme tăcere. E ca şi cum n-am mai înceta să ne minunăm, din nou şi din nou şi din nou, că o fiinţă înzestrată cu atâta răbdare şi fineţe poate tăia nodul gordian dintr-o dată, cu hotărâre şi cu sânge rece.
Când suferă într-o relaţie de cuplu, femeia e asemenea dragostei din Epistola către Corinteni:
“toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.
Dar, ca şi dragostea, ea “nu cade niciodată”. Sau aproape niciodată. Când ajunge la capătul răbdării, când o ultimă picătură umple paharul, revolta ei e spectaculoasă. Şi e aşa pentru că, de cele mai multe ori, se revoltă în cunoştinţă de cauză. Nu bănuie, ci ştie că nimic, dar absolut nimic n-ar mai fi mers în acea relaţie. Pentru că ea, cel puţin, i-a dat toate şansele. În această certitudine îşi găseşte şi tăria şi hotărârea şi sângele rece.
În urma ei rămân un bărbat încă năucit de ce i s-a-ntâmplat şi un număr de privitori impresionaţi de ceea ce au văzut. Dar ea nu mai vede lucrurile astea, pentru că, după ce-a spus ce-a avut de spus, rareori mai priveşte în urmă.
Citeşte mai departe… »
Comments:
Filed Under: elle
Posted by dragos bucurenci on June 23, 2008
Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.
Femeile care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.
Citeşte mai departe… »
În cele trei ore cât a cântat pentru noi am simţit în aer miros de smirnă şi fâlfâit de îngeri. Acum un an, nu-mi reveneam din surpriza că se află atât de aproape de mine, că-l aud în direct şi nu de pe o înregistrare.
