Ieri mi-am continuat expediția în teritoriul cinematografiei nordice, începută excelent în prima zi cu Oxigen (à propos, rulează astăzi de la 11 la Republica și de la 23 la Cineplex, nu-l ratați!).

Am văzut Aleea Regelui, o comedie islandeză de un umor straniu. A ieșit multă lume din sală. Eu m-am stricat de râs la câteva poante, dar înclin să cred că ceilalți spectatori care râdeau fumaseră ceva înainte. Sunetul zgomotului (Suedia-Franța) are un umor mai accesibil, dar e și mai ușurel ca film. Totuși, povestea celor opt percuționiști care cântă la orice altceva decât la tobe e delicioasă.

Vulcanul a fost cel mai greu film al zilei. E o peliculă daneză foarte bine făcută despre o mică dramă familială: îngrijirea unei femei care a suferit un accident vascular cerebral. Mi-a adus aminte de sensibilitatea cu care a turnat Muntean Marți după Crăciun. Filmul nu curge foarte alert, dar emoția și tensiunea sunt bine orchestrate și te captivează până la final.

Totuși, filmul care mi-a plăcut cel mai mult ieri n-a venit din țările nordice, ci din Israel. Potopul e despre maturizarea unui puști într-o familie disfuncțională, cu un tată aviator care se droghează și un frate cu deficiențe psihice, pe care azilul nu-l mai poate îngriji. Actorul care-l joacă pe puști (Yoav Rotman, în foto) e un actor nativ excelent, iar în rolul mamei lui joacă minunat Ronit Elkabetz, pe care am remarcat-o și anul trecut în The Band’s Visit. O poveste spusă cu talent și cu multă căldură.

Recomandări

Azi merg să văd în principal pelicule românești: Principii de viață (de Tică Popescu, cu Vlad Ivanov), Tatăl fantomă (de Lucian Georgescu), Loverboy (de Cătălin Mitulescu, cu Ada Condeescu și George Piștereanu).

Nu ratați Oxigen, dacă nu l-ați văzut deja (mă repet, știu).

Le mulţumesc tuturor celor care au lăsat comentarii, m-a bucurat să văd aşa de mult entuziasm. Recunosc că m-au impresionat mai tare cei ale căror motivaţii aveau legătură cu ei şi care au cerut invitaţii în numele lor, dar au fost şi între celelalte comentarii destule care m-au făcut să zâmbesc. Mă bucur că am organizat acest mic concurs. Mulţumesc, Anca Nuţă! Mulţumesc, Unicredit Ţiriac!

Câştigătorii au primit detalii pe e-mail. Audiţie plăcută!

Vulupe
Daca tot am scris putin dupa ce am fost deja 2 seri in P-ta Festivalului, las si aici aceleasi randuri – cred mai mult in lucurile facute “la cald” decat in cele foarte elaborate:

“mergeti sa va bucurati sufletul

Asta seara, fara sa-mi fi planificat asta si poate cu atat mai bine, avand undeva in minte indemnul insistent al lui Tudor Chirila, am facut un ocol si pe seara m-am oprit in Piata Revolutiei la Festivalul George Enescu. A fost un moment de WOW cu litere cat mai mari. Greu de pus in cuvinte placerea si linistea pe care le poti simti la un astfel de concert. Va recomand, cu caldura, sa mergeti, macar pentru putin timp, macar pentru o seara, sa va bucurati sufletul cu ceea ce se intampla acolo. Cu muzica pura, cu leganare, cu plutire, cu visare – oamenii aia sunt niste samani ai notelor.

Atmosfera este superba, relaxata, fara fite si priviri lungi, foarte, foarte multi tineri – am vazut un cuplu care statea in spatele scaunelor, in picioare si dansau usor pe acordurile de pe scena – sublim. Imi pare rau ca nu am avut camera sa pot face poze dar in acelasi timp ma bucur – asa am putut savura linistit toata licoarea muzicala.

Mergeti, va rog, mergeti sa va spalati sufletul cu apa pura din izvorul muzicii.

PS – cat am stat acolo, am numarat 10 bicle plus a mea, 11 participanti la Festival veniti la pedale, in decurs de mai putin de 2 ore. Nu-i rau”

Si dupa ce si aseara am trait sentimente cel putin asemanatoare (la plecare mi-am sunat toti prietenii sa-i indemn la Festival) am simtit cu atat mai mult ca mi-as dori sa ma pot apropia de starile pe care tu si Tudor le tot impartasiti pe Twitter. Multumesc pentru sansa. Preferinta ar fi pentru Joi sau Vineri.

Alexandra
Motivatia mea e simpla ca o zi de weekend: am ascultat aseara concertul Filarmonicii Pitesti in Piata Festivalului si mi-ar placea sa ma delectez din nou cu muzica clasica, dar nefiltrata de boxe si neasezonata cu zgomotul bulevardului. Vineri mai mult decat joi, duminica mai mult decat sambata.

Sebastiano
cred ca sunt doi ani de cand planeta pamant mi se pare cea mai plictisitoare.
parca toate lucrurile au fost spuse. parca nimeni nu mai are nimic interesant de zis.
parca nu mai exista eroi, oameni care sa te inspire.
descoperi ca toti oamenii spre care te uitai in sus odinioara sunt banali si ei.
toata lumea e la fel, nu mai exista autenticitate, nimeni nu o cultiva. sunt doar turme.
nu mi s-a mai facut pielea de gaina de foarte mult timp.
nu am mai fost la un concert de muzica clasica de cand eram mic.
am auzit de festivalul enescu si cred ca lucrurile care se intampla acolo sunt grandioase.
vreau sa incerc sa mi se ridice parul pe mana. vreau la festival.
pot?

Andra
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu respir muzică, mănânc muzică şi gândesc muzică… cred că m-am născut pentru muzică şi îmi place să cânt singură în cămară (la pian mai exact) cum “se lăuda” Salinger că ar face dacă ar fi pianist… frumos… dar uneori uite că trebuie să-i asculţi şi pe ceilalţi, că poate cine ştie.. ajungi să cânţi mai mult, să simţi mai mult…

Aş vrea să văd şi eu “cămara” marilor muzicieni, unde se adună lumea înfometată de frumuseţe. De fapt, nu ştiu dacă vreau să-i deranjez, dar dacă mă invită ei…

copy/paste …

ps: enescu, duminica … sa-i ascult copilaria..

Ateneul Român (© Mediafax Foto)

Alte trei invitaţii la Festivalului Enescu, oferite împreună cu Unicredit Ţiriac Bank, sponsorul principal al evenimentului, îşi aşteaptă doritorii.

Invitaţiile sunt pentru joi, vineri, sâmbătă şi duminică, la concertul de la ora 17 de la Ateneul Român. Fiecare invitaţie este valabilă pentru două persoane.

Dacă daţi click pe fiecare dintre zile, veţi afla cine cântă şi ce e în program, iar aici puteţi afla mai multe despre fiecare artist.

Regulile sunt aceleaşi ca şi data trecută. Pentru a primi o invitaţie trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie.

Vor exista trei câştigători, care vor fi anunţaţi joi la prima oră. Te rog să precizeci în comentariul pe care-l vei lăsa la ce concert ai prefera să mergi sau dacă nu ai preferinţe.

În fine, dacă mi-ai lăsat deja un comentariu data trecută şi nu ai câştigat, dar vrei să participi şi acum, e suficient să dai copy-paste la comentariu aici ca să ştiu să te iau în considerare. Îţi promit că ai tot atâtea şanse ca un comentariu nou.

Aşadar, stimaţi melomani, stimate melomane, poftiţi de mă convingeţi!

Sunt din Curtea de Arges,iar luni am drum in Bucuresti.Nu am fost niciodata in sala Ateneului si imi doresc foarte mult acest lucru.Nu am cu cine sa ma duc,asa ca voi lua la intamplare pe cineva de pe strada si il voi ruga sa ma insoteasca.Am urmarit o parte din festival la tv,dar vreau sa fiu acolo,sa simt vibratia pe viu a vioarei,nu “tradusa” prin difuzorul tv-ului.

V-am trimis detaliile pe mail, aştept o confirmare.

Au fost şi alte comentarii care mi-au plăcut / m-au impresionat, aşa că mă bucur că mai sunt alte 4 invitaţii de dat săptămâna asta. Fiţi prin preajmă!

Prima invitaţie este pentru concertul de luni, 14 septembrie, ora 17. Cântă pianistul Konstantin Lifschitz (cel care la 13 ani făcea furori la Academia de Muzică din Moscova) şi violonistul Eugene Ugorski.

Program:
Enescu – Sonata I pentru vioară şi pian în Re Major op. 2
Prokofiev – Sonata pentru vioară şi pian în Re Major
Ravel – Gaspard de la nuit
Chausson – Poème op. 25

Invitaţia este valabilă pentru două persoane.

Pentru a o primi trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie (te-ai prins, nu există criterii obiective, totul e de-un subiectivism nesfârşit).

Câştigătorul va fi anunţat luni la prima oră (ai grijă ca adresa de e-mail pe care o completezi atunci când laşi comentarii să fie aceeaşi cu cea pe care vom comunica pentru a intra în posesia invitaţiei).

Anul acestea, vestea despre incredibila lor aventură a ajuns până la Jeremy Irons care le-a transmis următorul mesaj:
[See post to watch Flash video]

Merită să-l urmăriţi pentru că vorbeşte foarte frumos despre ce înseamnă teatrul şi actoria.

Am fost anul trecut la festival, îi ştiu pe tinerii care-l organizează şi n-am altceva de spus decât “Jos pălăria!”. Veniţi care puteţi!

Pe cei din clipul de mai sus i-am văzut anul trecut şi sunt extraordinari.

Later edit. M-am hotărât. Eu merg vineri, 21 august. Programul aici.

Azi. 23 martie. Ultima zi a festivalului One World Romania 2009. Ultima zi in care puteti vedea niste documentare ce prezinta viata din paradigme culturale diferite de cea a noastra. Ultima sansa de a privi lumea si prin ochii altor persoane, de a iesi din cutiuta noastra si de a intelege mai bine realitatea in care traim.

Pentru sfarsit, recomand filmul documentar Patria Mia – Nomad Direction, realizat de Duska Zagorac, care se intoarce in tara sa natala, Bosnia, dupa 15 ani in care a trait in exil in Londra. In tot acest timp, observa schimbari in randul minoritatilor locale, dar nu si la nivelul mentalitatii oamenilor. Dupa razboiul din Yugoslavia, apar mici comunitati chineze ce incearca sau nu sa se integreze in noua societate pe care si-au ales-o. Patria Mia – Nomad Direction ne ofera perspectiva imigrantilor asupra propriei situatii, asupra alegerii facute.

Un film realizat de catre o persoana ce a ales sa traiasca in exil intr-o minoritate etnica. Un film despre oamenii aflati intr-o situatie similara in patria sa. Va invit cu drag, astazi la Cinema Union, la ora 18:00 la acest film si la o discutie cu regizoarea.