EmoTIFF

• ars longa vita brevis • the one

În anii fără soț, în țara mea se întâmplă trei minuni pe an: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Internațional de Film “Transilvania” și Festivalul Internațional de Muzică “George Enescu” (care împlinește anul acesta 20 de ediții). Fiecare ar putea fi câte o culoare pe drapelul unei Românii mai bune și mai culte. Cei care le fac nu sunt nici sfinți, nici eroi. Sunt oameni care știu ce ocean de muncă separă visele de realitate. La fiecare sfârșit de Sibiu, de TIFF, de Enescu îmi vine să mă duc și să le strâng mâna.

Continue reading…

Cine-aș fi dacă aș fi un personaj de teatru

• ars longa vita brevis • mofturi

Răspunsul cel mai simpatic la întrebarea “Cu ce personaj de teatru credeți că semăn cel mai tare” a fost… a fost…

Să vă spun mai întâi cine s-a calificat în finală. Rică Venturiano era răspunsul corect, dar l-am și jucat pe Rică acum câțiva ani, așa că era oarecum servit. Nu se pune. Tipătescu, “spilcuit, oportunist, carierist” mi-a plăcut. Și d. Lefter din “Două loturi” pentru că, deși n-aș juca în viața mea la jocuri de noroc, mă recunosc în personajul care-și pierde frecvent firea în fața unei realități mai mereu “viceversa”.

Continue reading…

Ce-aș merge să văd la Sibiu

• ars longa vita brevis • mergi pe mana mea

La început de iunie trag o fugă la Sibiu, unde are loc, între 27 mai și 5 iunie, Festivalul Internațional de Teatru. N-am să reușesc să stau și să văd atât cât mi-am planificat inițial, dar iată cum arăta acum câteva zile selecția mea. N-o luați ca pe o recomandare avizată (nu este), ci mai mult ca pe o invitație de a răsfoi programul de anul acesta. Veți găsi în el tratamente excelente pentru minte și terapii eficiente pentru suflet.

Continue reading…