ceea ce bărbaţii îşi imaginează că le stârneşte pe femei şi ceea ce femeile îşi închipuie că-i atrage pe bărbaţi sunt, probabil, două dintre cele mai mari mistificări ale timpului nostru. Petrecem mult prea mult timp străduindu-ne să ne adaptăm unei proiecţii din mintea noastră şi cercetăm prea rar ce-şi doreşte cu adevărat celălalt sex din partea noastră. Când l-ai întrebat ultima oară pe bărbatul de lângă tine ce-i place cel mai tare atunci când te priveşte?

După ce am publicat Manifestul împotriva fondului de ten am stârnit ceva rumoare în rândul cititoarelor mele, dar, în schimb, am primit numai încuviinţări din partea prietenilor şi cititorilor mei. Obsesia pentru un ten mai mult ca perfect este una dintre aceste proiecţii pe care femeile le fac în legătură cu dorinţele bărbaţilor şi mă bucur să o denunţ aici încă o dată: tencuiala nu este nici sexy, nici naturală; pentru orice bărbat cu vederea întreagă este pur şi simplu tencuială.

M-am bucurat să văd că această campanie a stârnit dezbateri în blogosferă şi că a fost preluată şi de alţi bloggeri.

Iniţiatorii au realizat şi un sondaj în rândul bărbaţilor cititori de bloguri şi au aflat că doar 12% dintre aceştia preferă femeile machiate. 22% le preferă nemachiate şi 66% machiate cât mai natural sau discret. Motivele: 63% cred că fondul de ten arată ca o mască, nenatural, 21% nu agreează diferenţa dintre faţă şi gât, iar 16% se plâng că  pătează la atingere. De altfel, dacă ar putea face să dispară un obiect din trusa de frumuseţe a femeilor, 51% dintre respondenţi au ales fondul de ten (39% au votat gloss-ul şi 11% rimelul).

Vă mărturisesc că mie rezultatele acestui sondaj mi-au dat ceva încredere. Eram convins că mă aflu într-o minoritate a bărbaţilor care au o problemă cu fondul de ten. Dar se pare că suntem ceva mai mulţi.

Simt nevoia să reiau aici ce am spus şi în martie:

E dreptul tău să alegi cât şi cum vrei să îmbunătăţeşti ceea ce te nemulţumeşte la cum arăţi. Depinde numai şi numai de tine să găseşti dreapta măsură între a înfrumuseţa şi a falsifica. Nu mi-am propus să-ţi spun cum arată femeia pe care şi-o doresc toţi bărbaţii, pentru că o asemenea femeie nu există. Tot ce am vrut să-ţi reamintesc cu aceste rânduri este că frumuseţea rapidă şi înşelătoare atrage bărbaţi rapizi şi înşelători.

Cred că există multe opţiuni între tencuială şi a nu te farda deloc: poţi merge la dermatolog, poţi alege un fard discret, poţi alege o soluţie la care s-au gândit cei de la Nivea şi care mie mi se pare o invenţie revoluţionară sau poţi opta diferit în funcţie de momentul zilei şi de situaţia în care te afli. Eu vreau să te asigur încă o dată că o să mă bucur mai tare dacă o să ne privim faţă în faţă la următoarea întrevedere şi nu faţă în fond de ten.

Jurnalista britanică susţine, în esenţă, că mersul pe tocuri e dureros şi, la limită, pune chiar în pericol viaţa, că hainele create de designeri nu te fac mai frumoasă şi că cele mai de succes modele duc, de fapt, o viaţă foarte tristă. Vă recomand să nu vă mulţumiţi cu acest rezumat şi să căutaţi articolul pe site-ul guardian.co.uk. Tanya Gold spune câteva lucruri de bun simţ cu care nu pot să nu fiu de acord.

Argumentul legat de mersul pe tocuri, deşi pare cel mai îndrăzneţ, e şi cel mai mai convingător, pentru că porneşte de la cazul dramatic al unei adolescente de 16 ani care şi-a pierdut anul trecut viaţa după ce s-a împiedicat din cauza pantofilor cu toc prea înalt şi a căzut pe şine în faţa unui tren în mişcare într-o gară din sudul Angliei. Mi se pare şi mie o punere în abis exemplară a celor mai nefericite rezolvări care se dau unui conflict vechi de când moda: cel dintre utilitatea şi frumuseţea obiectului vestimentar. Numai că eu cred că tocmai acest conflict este sursa şi garantul creativităţii în această industrie şi că, aşa cum există rezolvări dintre cele mai proaste, există şi rezolvări fericite. Iar a şti să faci alegerea cea bună între ele ţine de gustul şi de mintea fiecăruia.

Sunt de acord că există o dependenţă de modă, aşa cum există dependenţă de droguri, de alcool, de muncă, de fumat, de sport, de sex, de religie sau de jocurile de noroc. Dar simplul fapt că o activitate este adictivă nu te îndreptăţeşte să arunci anatema şi s-o pronunţi nocivă. E o derivă facilă a tuturor foştilor dependenţi şi calmează întrucâtva sevrajul. Cei care fac downshifting vorbesc despre viaţa de coşmar din corporaţii. Foştii alcoolici pun în cârca unei halbe de bere toate defectele unei naţiuni. Eu însumi semnam, acum un an şi ceva, în paginile acestei reviste, o diatribă împotriva fumătorilor, cărora nu eram dispus să le acord nici cea mai mică prezumţie de inteligenţă.

Asta mă tem că se ascunde şi în spatele articolului Tanyei Gold. Nu “vulpea care n-ajunge la struguri” pentru că e prea grasă sau pentru că n-are destul sex appeal (aşa cum, de altfel, jurnalista se vede deja portretizată în eventualele replici). Ci o iubire înşelată. Mai precis, o iubire care n-a fost niciodată întoarsă, dar de care ea s-a agăţat cu disperare, după cum mărturiseşte, încă de la vârsta de 13 ani. Îi înţeleg şi îi accept furia. Dar simt nevoia să precizez că moda n-are nicio legătură cu asta.

Nu vreau să intru în dezbaterea privind impactul modei şi al modelelor promovate de revistele ca cea de faţă în rândul adolescentelor şi al adolescenţilor. Mă refer acum la bărbaţii şi femeile în toate firea, inteligenţi şi educaţi, care acceptă să intre în jocul frumos, dar periculos, al modei. Este un joc extrem de complicat, pentru că regulile se fac şi se desfac cu prea mare repeziciune şi în atât de multe locuri, încât e greu să le urmăreşti pe toate. Dar cel care stabileşte miza eşti întotdeauna doar tu.

Dacă priveşti moda ca pe o oportunitate de a-ţi pune în valoare frumuseţea, personalitatea, educaţia, bunul gust, cred că vei avea întotdeauna ceva de câştigat din asta şi doar bani şi timp de pierdut. Dacă, în schimb, crezi că felul în care te îmbraci te poate valida ca persoană, dacă îţi închipui că goana după tendinţe îţi poate reda demnitatea de om, dacă, în fine, speri să-ţi poţi ascunde mai bine rănile de privirile celorlalţi în spatele unei ţinute dernier cri, rişti să pierzi totul şi e exclus să poţi câştiga, cu adevărat, ceva. Orice dezamăgire presupune o amăgire prealabilă, iar moda, asta trebuie să recunosc, se pricepe să amăgească. Unii ar spune că, de fapt, nici nu are alt raison d’être. Totul e să înţelegi asta de la bun început.

Am citit zilele acestea cartea Adinei Nanu şi a lui Ovidiu Buta, “Bărbatul şi moda”, şi mi-am readus aminte că vorbim, totuşi, de o artă, de una dintre cele mai rafinate şi, în acelaşi timp, populare forme de artă care există. O artă seducătoare care ne invită pe fiecare dintre noi să ne încercăm norocul pe şevaletul propriei persoane, o artă care ne poate răsplăti şi sminti deopotrivă.

Mi-ar plăcea să existe şi în modă campanii inteligente care să îndemne la un consum responsabil. Pentru că lipsa de măsură şi de minte a acestui consum este, într-adevăr, una dintre cele mai urâte trăsături ale timpului nostru. Dar nu vreau să-mi imaginez cum ar arăta lumea de astăzi în lipsa modei. Pentru că, de fapt, nici nu trebuie să-mi imaginez. Aici, în România, e suficient să dau timpul cu douăzeci de ani în urmă şi să închid ochii, îngrozit de ce văd.

:: Elle, martie 2010

Nu sunt un purist care-şi doreşte să cunoască la fiecare dineu sau la fiecare colţ de stradă femeia-în-sine. Dimpotrivă – îmi place să admir şi să mă delectez cu minciuna frumoasă pe care stilul o construieşte în jurul fiecăruia dintre noi, iar pictura pe faţă, pentru că, până la urmă, despre asta vorbim, este o artă şi o armă legitimă în acest demers.

Dar dă-mi voie să-ţi reamintesc, pentru că uneori îmi pare că uiţi, că tot acest joc este o convenţie. Ştim amândoi că nici hainele, nici machiajul, nici accesoriile nu fac parte din noi. Ele sunt încă un înveliş cu care civilizaţia ne-a obişnuit să ne protejăm intimitatea.

Între timp, Nivea a pornit o campanie pentru frumuseţea naturală, în care m-am implicat, alături de Cabral. Am vorbit cu mai multe reprezentante ale sexului frumos despre acest subiect şi asta m-a ajutat să-mi clarific, dar şi să-mi întăresc poziţia. Iată ce cred:

Manifest pentru frumuseţea naturală

E firesc să vrei să fii mai frumoasă, nu e nimic rău în asta. Dar există mai multe feluri de înfrumuseţare. Sunt unele care cer să depui un efort constant şi de lungă durată şi care contribuie la sănătatea şi echilibrul întregului corp, cum sunt manichiura, peelingul, sportul, masajul, spa-ul sau, mult mai prozaic, spălatul frecvent pe dinţi. Niciunele dintre acestea nu produc rezultate spectaculoase, iar efectul lor nu poate fi observat cu adevărat decât în timp: o  piele bine îngrijită, o dantură sănătoasă, o postură corectă, o pereche de ochi care sclipesc, o respiraţie plăcută, un corp tonifiat, o faţă zâmbitoare. Sunt atribute pe care evoluţia ne-a condiţionat genetic să le găsim atractive la sexul opus. Cu ele nu vei da greş niciodată în căutarea partenerului ideal.

Altele cer mai degrabă bani decât efort şi promit, în schimb, rezultate uimitoare, de pe o zi pe alta sau chiar de pe un minut pe altul. Mă gândesc la machiaj, la silicoane şi la alte operaţii estetice. Efectul lor, însă, deşi rapid, este mult mai puţin convingător: pentru că, oricât de orbi ţi-am părea uneori că suntem, simţurile noastre ne avertizează întotdeauna că avem de-a face cu o frumuseţe rapidă şi înşelătoare.

Nu vreau să merg atât de departe încât să spun că nu există bărbaţi fascinaţi de sâni enormi, buze cauciucate, feţe vopsite ori funduri monstruoase. Dar unii dintre noi suntem destul de subtili încât să nu confudăm fetişurile cu farmecul şi nici erotismul explicit cu frumuseţea.

Până la urmă, felul în care înţelegi să te promovezi în cadrul marii loterii pe care Darwin a numit-o selecţie sexuală este cel care decide cum va arăta, în cazul tău, lozul câştigător. Mi se pare ironic să te ambalezi ca un meniu hipercaloric de la cel mai popular fast-food şi apoi să te plângi că cei cărora le stârneşti interesul sunt nişte indivizi superficiali, lipsiţi de gust culinar şi, în ultima instanţă, ca să rămânem în termenii metaforei, nişte porci.

Ceea ce bărbaţii îşi imaginează că le stârneşte pe femei şi ceea ce femeile îşi închipuie că-i atrage pe bărbaţi sunt, probabil, două dintre cele mai mari mistificări ale timpului nostru. Petrecem mult prea mult timp străduindu-ne să ne adaptăm unei proiecţii din mintea noastră şi cercetăm prea rar ce-şi doreşte cu adevărat celălalt sex din partea noastră. Când l-ai întrebat ultima oară pe bărbatul de lângă tine ce-i place cel mai tare atunci când te priveşte?

După ce am publicat Manifestul împotriva fondului de ten am stârnit ceva rumoare în rândul cititoarelor mele, dar, în schimb, am primit numai încuviinţări din partea prietenilor şi cititorilor mei. Obsesia pentru un ten mai mult ca perfect este una dintre aceste proiecţii pe care femeile le fac în legătură cu dorinţele bărbaţilor şi mă bucur să o denunţ aici încă o dată: tencuiala nu este nici sexy, nici naturală; pentru orice bărbat cu vederea întreagă este pur şi simplu tencuială.

Cel care a spus că frumuseţea e întotdeauna în ochii celui care priveşte a observat probabil că, oricât de mult ar bântui pe alte meridiane ale corpului, ochii noştri sfârşesc întotdeauna prin a privi în ochii celuilalt. Iar eu cred că, atunci când ne oglindim privirile în felul acesta, avem nevoie de minciuni credibile pentru a ne putea îndrăgosti cu adevărat de trupul unei femei.

Frumuseţea adevărată este, prin natura ei, fragilă şi unică, asemenea unei picturi în frescă, în imperfecţiunile căreia sufletul pictorului a încercat să îngheţe trecerea prin această lume a unui miracol. Frumuseţea instant are ceva din perfecţiunea promisă de reproducerile care se vând la tarabele din jurul muzeelor de artă: o frumuseţe ieftină, de plastic.

E dreptul tău să alegi cât şi cum vrei să îmbunătăţeşti ceea ce te nemulţumeşte la cum arăţi. Depinde numai şi numai de tine să găseşti dreapta măsură între a înfrumuseţa şi a falsifica. Nu mi-am propus să-ţi spun cum arată femeia pe care şi-o doresc toţi bărbaţii, pentru că o asemenea femeie nu există. Tot ce am vrut să-ţi reamintesc cu aceste rânduri este că frumuseţea rapidă şi înşelătoare atrage bărbaţi rapizi şi înşelători. Tu ce fel de bărbat îţi doreşti?