Una scriem şi tot aia fumăm

Posted by dragos bucurenci on February 19, 2009

Radu Naum mi-a semnalat un text scris de Horia Patapievici, pe care unii îl cred (eronat, căci fumează ţigări de foi) nefumător.

Editorialistul a fost indignat de aplicarea unei prevederi care există de ani buni de zile în legea şi practica CNA, dar de care a luat cunoştinţă abia după ce a încălcat-o. În replică, semnează o apologie a fumatului şi a fumătorilor şi un virulent act de acuzare la adresa activiştilor anti-fumat. Despre care aflăm că sunt de stânga, progresişti, anti-liber-schimbişti, în fine, că suferă de toate viciile intelectuale cu putinţă, în vreme ce bieţii fumători

au devenit, prin consensul tuturor militanţilor progresişti, cea mai persecutată minoritate din toată lumea civilizată şi singura care nu poate invoca în apărarea ei nicio lege. Este persecuţia perfectă.

Recunosc că eruditul comentator mi-a smuls o lacrimă cu această jelanie. Are dreptate: bieţii fumători, pe care lobby-ul bine plătit al companiilor de tutun abia mai reuşeşte să-i protejeze de nedreapta prigoană euro-centristă, arată tot mai rău de fiecare dată când îi văd. Tuşesc, miros urât, gesticulează nervos, sunt din ce în ce mai palizi.

Citeşte mai departe… »

Proştii mor mai tineri

Posted by dragos bucurenci on October 9, 2008

Aveam 18 ani şi făceam meditaţii la logică şi filosofie pentru admiterea la facultate. Şi eu şi proful şi celălalt coleg eram fumători, iar lecţiile aveau loc într-o bucătărioară din Bucureştii noi.

Într-o bună zi, ţigara pe care tocmai o aprinsesem şi pe care o ţineam într-un echilibru precar în aceeaşi mână cu care încercam să scriu, mi-a alunecat printre degete şi a căzut pe jos. M-am aplecat maşinal după ea, am stins-o cu un gest scurt, după care am rupt-o ca să încapă în scrumieră, am scos o nouă ţigară din pachet şi mi-am aprins-o. “Aşa, băi, Dragoşu, mi-a plăcut cum ai judecat”, m-a felicitat proful. “Păi n-ar fi mai mare păcatul să te cureţe, Doamne fereşte, vreo hepatită vulgară, ca pe ultimul ignorant nespălat, înainte să apuci să faci şi tu un cancer de om serios?”. Am pufnit toţi trei în hohote de râs. De altfel, zâmbesc şi acum când îmi amintesc scena. Cred că niciodată un gest n-a putut surprinde mai bine caraghioslâcul idioţeniei perfecte spre care dependenţa de nicotină îi împinge pe fumători.

Citeşte mai departe… »