Astă-vară, când prietenii de la Hospice Casa Speranței mi-au propus să prezint din nou Balul de Caritate Edelweiss, mi-a părut îngrozitor de rău că nu voi fi în România ca să-i pot susține. Din fericire, când mi-am consultat programul de școală, am văzut că vacanța de Thanksgiving începe chiar în ziua cu pricina, așa că am făcut o petiție și școala mi-a dat voie să plec cu o zi mai devreme.

Să vă spun de ce țineam morțiș să nu ratez ediția de anul acesta și de ce nu trebuie s-o ratați nici voi. În primul rând pentru oamenii de la Hospice. Le datorez Prințesei Marina Sturdza și Mihaelei Rădulescu privilegiul de a-i fi cunoscut și de a le putea fi de ajutor. Am fost atât de impresionat de munca lor, încât i-am vizitat și în Republica Moldova, unde fac aceleași lucruri minunate: oferă tratament paleativ pacienților cu boli terminale, mulți dintre ei copii, de ale căror suferințe sistemul medical de stat se îngrijește prea puțin.

Este foarte nobil să salvezi vieți, dar este la fel de nobil să ajuți un om să moară cu demnitate, să-i alini suferința cumplită pe care ultimele zile, săptămâni, luni ale acestor groaznice maladii o aduc cu sine.

Balul a împlinit anul trecut zece ani și a trebuit să accepte că a crescut mare. În fiecare an, biletele se vindeau cu două luni înainte, pentru că locurile erau în număr foarte mic. Cei de la Hilton, care au fost în tot acești ani partenerii tradiționali ai Balului, au înțeles primii această problemă și, spre cinstea lor, le-au propus organizatorilor să găsească un spațiu mai încăpător, pe potriva noilor dimensiuni ale evenimentului. Așa că anul acesta, Balul s-a mutat peste drum, la Radisson.

Nu este doar o creștere în amploare, este și o creștere în strălucire. Anul acesta, Balul este sprijinit de Pro TV, așa că programul și invitații vor fi pe măsură. Nu pot să vă dezvălui alte detalii decât că tema serii va fi lumea filmului, dar ieri noapte, când am trecut în revistă programul și pachetele care vor fi scoase la licitație, am fost dat pe spate de rezultatele muncii organizatorilor. Va fi, cu adevărat, fabulos! Un eveniment de caritate așa cum Hospice Casa Speranței și o capitală ca Bucureștiul merită cu prisosință.

Dacă vreți să-i ajutați pe acești oameni minunați, încă mai puteți cumpăra un bilet, fie pentru voi, fie pentru a-l face cadou unui prieten, fie pentru a le oferi colegilor din companie o seară memorabilă. Mai multe detalii găsiți în imaginea alăturată. Persoana de contact pentru rezervări este Ioana Coff, care răspunde la events[at]hospice[punct]ro.

Ne vedem la Bal!

Fostul meu coleg Paul Olteanu, fundraising & marketing manager la MaiMultVerde, a fost desemnat Prahoveanul Anului 2010 la categoria Ecologişti.

Alături de MaiMultVerde, Paul s-a implicat în proiecte prin care au fost plantaţi peste 60.000 de puieţi în apropierea Ploieştiului: „Cursul de Plantagistică” şi prima plantare în „Ţara lui Andrei” din 2010.

La doar 22 de ani, Paul este cel mai tânăr câştigător al titlului Prahoveanul Anului. Să ne trăiască!

Vi-l recomand şi pentru că e o primă ieşire la rampă a lui Paul Olteanu, cel care s-a alăturat în vară echipei MaiMultVerde în calitate de fundraiser şi care, zic eu, face deja o treabă foarte bună pe domeniul ăsta.

Stimata doamnă Miruna,

Am transferat suma de 400 de lei in contul MMV ca donatie pentru programul de imapadurire.

Luna viitoare voi mai transfera inca 400 de lei.

Va urez mult spor la plantare.

semnătura

Nu suntem într-o campanie de fund raising public, dar nici nu stăm bine cu fondurile, aşa că ne bucurăm de orice donaţie.

Totuşi, e prima dată când cineva se gândeşte din senin să ne ajute în felul acesta. Şi, mai mult decât bani, mesajul ne-a adus încrederea că oamenii văd ceea ce facem noi şi că apreciază. Iar când mai pun şi umărul, te gândeşti că România aia la care tot visezi chiar există.

Mulţumesc!

Miruna Cugler a fost manager de comunicare la MaiMultVerde în perioada mai 2008-iulie 2009, aducându-şi o contribuţie importantă la dezvoltarea organizaţiei în primul ei an de existenţă. Datorită ei, MaiMultVerde se numără astăzi între primele trei cele mai cunoscute ONG-uri de mediu din România. De la 1 august, Miruna a acceptat o ofertă făcută de Oficiul Publicaţiilor Europene din Luxemburg, postul său fiind preluat de Anamaria Bogdan. Cu o experienţă de 7 ani în domeniul ONG-urilor de mediu şi al comunicării, alături de Greenpeace România şi Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, Anamaria vine să întărească echipa de profesionişti de la MaiMultVerde.

„MaiMultVerde este o poveste lungă şi frumoasă, a cărei continuare va fi scrisă la umbra puieţilor plantaţi, printre firele de iarbă nesufocate de gunoaie, cu dârele lăsate de roţile de bicicletă pe străzile din Bucureşti şi din zâmbetele voluntarilor care au făcut toate aceste lucruri posibile. A fost o onoare şi o bucurie pentru mine să fac parte din echipa MaiMultVerde şi voi rămâne întotdeauna cu sufletul alături de ei.”

Miruna Cugler

„MaiMultVerde înseamnă continuarea firească a activităţii mele de până acum, protejarea mediului, comunicarea proiectelor de mediu, conştientizarea importanţei acestuia, munca cu voluntarii. Rezultatele obţinute de organizaţie, notorietatea câştigată, deşi este înfiinţată doar de un an şi jumătate, proiectele de mediu realizate şi cele planificate, o echipă extraordinară au reprezentat o ofertă de nerefuzat şi noi oportunităţi şi provocări pentru mine.”

Anamaria Bogdan

Paul Olteanu a lucrat în cadrul programului MentorshipNET, pentru care a atras finanţări şi a coordonat dezvoltarea comunităţii online. Are o experienţă de 5 ani în societatea civilă la Asociaţia Club „Liderii Mileniului Trei” şi Asociaţia Oricum. Este trainer al Fundaţiei CODECS pentru leadership şi a absolvit programul de leadership creativ al Asociaţiei Erudio.

Alexander Kuch este voluntar Peace Corps şi s-a alăturat echipei MaiMultVerde în luna iulie pentru o stagiatură în cadrul Departamentului Proiecte. În primii doi ani de voluntariat, Alexander a lucrat la Poienile Izei, un sat mic din Maramureş. Cunoştinţele acumulate la Peace Corps îi vor folosi în coordonarea voluntarilor de pe platforma maimultverde.ro. Numărul acestora a ajuns la aproape 6000.

Vineri, la MAE, la invitaţia Sandrei Pralong, am reluat lecţiile din Filantropica şi, tot la sugestia Sandrei, le public acum şi pe blog.

“Mâna întinsă, care nu spune o poveste, nu primeşte pomană! Fii profesionist, ce Dumnezeu!”

“Uneori, trebuie să nu te îmbraci în zdrenţe, dacă vrei să primeşti pomană; ăsta-i un lucru pe care dobitocii ăia din guvern încă nu l-au înţeles.”

“Gândeşti mărunt: nu-i nici o ruşine să ceri, ruşine e să nu primeşti.”

În economia de piaţă, rolul statului este acela de laissez-faire, de a lăsa lucrurile să se întâmple. La noi, not aparatul de stat a fost construit să nu lase nimic să ne întâmple independent. Şi din păcate, chiar şi astăzi, după 20 de ani de la căderea comunismului, aparatul este încă, în mare parte, în picioare. Ce-i drept, a intrat şi în cultura noastră termenul de laissez-faire dar are cu totul alt înţeles: la noi înseamnă ceva de genul: las-o aşa! sau lasă-mă să te las. Cred că pe undeva s-a strecurat o confuzie cu je m’en fiche. [...]

La MaiMultVerde vedem cel mai clar aceste diferenţe atunci când propunem spre finanţare un proiect unei companii, “purtătoarea” culturii occidentale, respectiv unui organism de stat. Diferenţa este cea dintre cuvintele acum şi cândva. Dintre da şi mda.

Un exemplu: dacă în relaţia cu o companie ai cam o lună între prima propunere şi semnarea contractului, în relaţia cu un fond public – fie el al statului român fie al UE – procesul durează în jur de şase luni. Dacă o companie semnează contractul pe o sumă, poţi fi convins că aia e suma pe care o vei primi, dovedind că ai livrat ce ai promis. Singura dată când am solicitat bani de la un fond public am cerut 40.000 EURO, ni sau aprobat 20.000 şi la final am primit mai puţin de 10.000. La un asemenea grad de impredictibilitate e foarte greu sa faci ceva cu acea instituţie fără să îţi falimentezi propria iniţiativă.