O primă surpriză neplăcută a fost să aflu că, deşi făcusem cumpărături doar pe site-urile menţionate în lista ePayment, am descoperit că unele, ca emag.ro, de exemplu, nu foloseau, de fapt, sistemul de plată ePayment. Recunosc că eu nu mai stătusem să verific prezenţa siglei pe aceste site-uri. În fine, cei de la GeCAD mi-au explicat că ei nu-i pot forţa pe cei cu care încheie contracte să folosească doar sistemul lor de plată, dar au fost de acord să elimine, în urma sesizării mele, emag.ro de pe lista lor.

A doua surpriză a fost să aflu că nu mai aveam destui bani pe card şi asta nu pentru că nu aş fi lăsat destui cât să-mi ajungă pentru ultima achiziţie, ci pentru că, la ultima plată online, magazinul trimisese nişte date greşite, astfel încât suma rezervată, deşi fusese debitată, continua să fie rezervată în continuare până la clarificarea comunicaţiilor cu magazinul online. Am rugat două funcţionare de la BRD Vocalis să-mi explice logica acestei proceduri, ele păreau s-o priceapă, eu n-o pricep nici acum, dar banii au fost deblocaţi oricum în 24 de ore.

În cele din urmă am făcut achiziţia, dar şi aici mi-a luat ceva vreme să mă prind că opţiunea de reducere apare în ultimul pas al achiziţiei prin ePayment şi nu la primul “total” din coşul de cumpărături. Am comandat o imprimantă de la pcgarage.ro şi am obţinut, cu punctele de fidelitate, un discount de 20%, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, nu e de ici, de colo.

Concluzia mea e că suntem încă la început în toată povestea asta cu achiziţiile online, dar e îmbucurător că ne mişcăm şi noi mai cu talent în direcţia asta. Tot acest experiment m-a făcut să-mi reanalizez halul absolut nesigur în care îmi foloseam cardurile pe Internet şi să decid să-mi deschid un cont nou, cu un card nou, strict pentru cumpărături online.

ePayment e, nu mă-ndoiesc, o treabă de bună calitate din punct de vedere tehnic, dar mai are mult de îmbunătăţit în zona de comunicare şi de interfaţă cu utilizatorul.

Pe de altă parte, am înţeles cu aceeaşi pcazie că fiecare plată online presupune un proces extrem de complex în care toţi actorii trebuie să se armonizeze şi să lucreze bine împreună: banca, magazinul online, procesatorul de plăţi, operatorul cardului.

În orice caz, eu sunt pregătit să mai sufăr nenumărate bug-uri şi să dau şi mai multe telefoane pentru privilegiul de a nu mai trebui să merg la supermarket sau la magazin sau la mall. E un domeniu în dezvoltare şi pionieratul nu e uşor. Dar merită.

Dar aceste ultime cumpărături n-au fost lipsite de peripeţii. Pentru prima, am zis să folosesc din nou emag.ro, ca să verific şi experienţa clientului care revine. Lucrurile au decurs rapidissim de data asta, pentru că toate informaţiile fuseseră salvate.

Când să introduc, însă, codul de securitate MasterCard, aflu că e greşit. Nu se poate, îmi zic. Sigur e corect codul. Cer indiciul creat de mine, primesc textul “VHWndeS8TckusM+xBPp0+w== hoyQlzaPYgmSV/xSrveB4y6uhyCB1A3xuqvn9QmR/uc=”. Sun la BRD, sunt trimis la RomCard. Acolo un nene îmi spune că bănuieşte despre ce e vorba, promite să verifice şi să mă sune înapoi. Peste vreo oră şi ceva, sun eu din nou. Răspunde un portar: “staţi să vedeţi, că nu mai e nimeni pe-aici” (era ora 5 şi ceva). Într-un târziu, găseşte pe cineva care-mi spune că s-a rezolvat, îmi şi explică ce s-a întâmplat, ce probleme au avut ei cu serverele şi mă pune să încerc din nou. Încerc din nou şi merge. Ce n-am înţeles e de ce mi-a explicat ceva ce nu-l rugasem să-mi explice şi de ce nu m-a sunat omul care a zis că mă sună?

Achiziţia cu ghinion nu s-a oprit aici. Azi, când am pus în funcţiune maşina Rohnson R295, am constatat, după ce pusesem toate ingredientele în cuvă, că nu-i funcţiona una dintre cele două palete. Am sunat la service, m-au îndrumat către eMag, de unde m-au trimis la formularul online de pick-up & return. Am împachetat maşina la loc, cu tot cu aluatul nedospit în ea, iar acum aştept să vină s-o ridice.

Mai mult electro, mai puţin fun

Expressor-ul l-am luat de pe electrofun.ro, site găsit tot în lista asta. Procesul de achiziţie e gândit oleacă cu picioarele. După ce introduci o dată datele tale, datele de facturare şi datele de livrare, formularul GeCAD ţi le mai cere o dată şi nu le preia decât fragmentar şi eronat pe cele deja introduse. Le-am completat conştiincios ca nu cumva, Doamne fereşte, să ajungă expressorul prin vecini.

Peste vreo două zile, mă sună un tip care se recomandă de la electrofun.ro şi, uşor sictirit, îmi spune că modelul pe care l-am cerut eu nu mai e pe stoc. Îmi spune că are ceva similar, mă-ntreabă dacă-l vreau (cu un ton care sugera – “îl vrei, nu-l vrei, treaba ta, mie oricum mi se rupe”), îi zic că da. “Păi şi cum facem cu diferenţa de preţ?” mă-ntreabă el, din nou, cu un ton absolut straniu, ceva în genu: “Ce să-ţi fac, frate, dacă eşti indecis, ba îl vrei p-ăla, ba îl vrei p-ălălalt, acu zi cum facem cu banii, că n-am toată ziua să stau după tine!”. Convenim să plătesc cash cei 60 RON diferenţă. Sunt eu prea idealist să-mi închipui că dacă site-ul ăsta era nemţesc sau britanic, mi-ar fi oferit noul model fără nicio diferenţă de preţ, pentru că şi-ar fi asumat responsabilitatea de a nu mai putea livra ceva ce oferiseră deja spre vânzare?

În fine, a doua zi mă sună iar individul. Vocea şi tonul, neschimbate. Mă-ntreabă pe ce date să facă factura. Îi răspund, dar îi atrag atenţia că am completat de două ori informaţiile astea şi că probabil au o problemă la site. Răspunsul m-a încuiat, recunosc:

“Da, puteţi să faceţi o reclamaţie dacă doriţi, vă daţi seama că pe mine nu mă interesează, eu lucrez la Vânzări”.

Dar trebuie să precizez că toate experienţele astea s-au şters astă-seară, când am băut primul cappuccino home-made din viaţa mea. Mă rog, office-made, dar asta nu schimbă cu nimic plăcerea gustului.

Am să revin cu ultima achiziţie, cea în care voi folosi şi punctele de fidelitate. Şi cu câteva concluzii despre shoppingul online în România, în general, şi despre cel cu cardul BRD ePayment în special.

M-am uitat puţin pe ecost.ro şi pe pcfun.ro, două magazine care apar în lista magazinelor care folosesc ePayment. Nu mă pricep la sisteme audio, ştiam doar că-mi doresc ceva mai mult de două boxe, aşa că l-am sunat pe prietenul şi colegul Ştefan, tatăl lui Matei cel mic, ca să mă sfătuiască. Mi-a spus că el foloseşte şi e mulţumit de pcgarage.ro şi am constatat că şi aici apare sigla ePayment, deci Cristina de la ePayment pare să aibă dreptate:

Cand veti cumpara online de pe magazinele preferate, sunt 90% sanse sa observati logo-ul ePayment pe site-urile lor, asadar sa acumulati puncte

Ştefan mi-a recomandat trei variante, dintre care am ales să merg pe mâna Logitech cu sistemul X-540. Am plătit cu cardul BRD ePayment, comanda a mers foarte uşor, MasterCard mi-a cerut din nou codul de securitate (de data asta chiar mi-a plăcut că a făcut-o, m-am simţit mai în siguranţă), am primit ieri un sms de la PCgarage cum că au trimis coletul prin curier, acum aştept muzica. Adică boxele.

Tare l-am mai invidiat pe Emi când mi-a povestit cum îşi comandă el la Londra tot ce are nevoie de la supermarketul online. www.cumparaieftin.ro nu e chiar un supermarket, e un fel de magazin de cartier, dar e online şi asta e ceea ce contează. Pe masa de-acasă mă aştepta de multă vreme un bilet cu tipurile de detergenţi pe care trebuia să-i cumpăr la următoarea vizită de noapte la Real-ul nonstop. Vestea bună e că i-am găsit pe toţi pe www.cumparaieftin.ro: chiar şi pe cel pentru rufe negre.

Am făcut plata cu acelaşi card BRD ePayment pe care-l testez de câteva zile şi, dintre toate magazinele online de la care am cumpărat, www.cumparaieftin.ro a livrat cel mai rapid: în 24 de ore, comanda era la mine.

Am încercat întâi la Altex, am selectat produsul, mi-am făcut cont, am intrat în coşul de cumpărături, am selectat comanda, dar totul s-a blocat la butonul “Pasul următor” (Esti gata sa precizezi adresa de livrare?) care a refuzat să încarce noua pagină.

Mi-am încercat norocul şi pe emag.ro. Am ales un blender Kenwood care prepară smoothie-ul direct în cană.

În ultimul pas al achiziţiei, mi s-a cerut să creez un cod nou de securitate, cerut de Mastercard. A trebuit să completez un cod care în limba engleză începea cu primele două litere din numele meu, iar în limba română era numele mamei înainte de căsătorie. Am sunat la bancă şi am clarificat problema de traducere. Acum aştept blenderul.

Codul ăsta spuplimentar de securitate, ţin totuşi să precizez, e un lucru bun – dacă cineva îmi fură cardul nu-l poate folosi pentru plăţi online fără să ştie codul.

Ieri seară m-a sunat un reprezentant de la eMag şi m-a anunţat că ajunge la ei vineri seară şi la mine luni sau marţi. I-am urat călătorie sprâncenată.

Până soseşte, vă las în compania unui moment vintage cu Teo. Legătura o găsiţi la final:

Cei de la BRD s-au mişcat exemplar şi în câteva zile aveam deja alt card, dar eu eram deja pe picior de plecare şi mi-am promis să nu mai lucrez şi să nu mai scriu pe blog în vacanţă. Aşa că reiau acum experimentul de shopping (promoţia cu punctele de fidelitate e valabilă până la sfârşitul lui ianuarie).

Am studiat acum mai atent site-ul epayment.ro şi am stat de vorbă cu oamenii de la InfoCenter-ul GeCAD ePayment. Am aflat aşa: nu acumulez puncte decât dacă fac plăţi pe magazinele online care folosesc sistemul ePayment, iar punctele de fidelitate le pot cheltui doar pentru a obţine reduceri de până la 20% în magazinele partenere (vreo 15).

Ce mi se pare straniu este că, deşi cei de la GeCAD şi cei de la BRD vorbesc de peste 800 de magazine online care folosesc sistemul ePayment, în lista asta nu apar decât vreo sută. Tipul de la InfoCenter cu care am vorbit mi-a explicat că, tocmai, dat fiind numărul mare de magazine, lista nu le poate cuprinde pe toate. Mie, drept să vă spun, ăsta nu mi se pare un motiv (vorbim de 800 de magazine, nu de 80 de mii…).

Deocamdată am să pornesc escapada de cumpărături de la această listă. Dacă mai descopăr ceva pe parcurs, vă ţin la curent.

Am acceptat în primul rând pentru că cele mai multe dintre activităţile mele bancare au loc online, aşa că eram curios să văd ce mai oferă şi alte bănci în această privinţă. În plus, cumpăr frecvent lucruri de pe Internet şi mi-au ajuns şi mie la urechi poveşti de groază cu conturi golite peste noapte sau ţepuite regulat vreme îndelungată.

Ce oferă sistemul creat de GECAD ePayment pentru BRD?

Standardul 3-D Secure + tehnologia CIP. Cardul BRD ePayment se remarca prin cel mai ridicat nivel de siguranta existent la nivel international, atat in mediul online (magazinele virtuale din tara si strainatate) prin standardul 3-D Secure, dar si in magazinele traditionale, prin tehnologia CIP ce reduce riscul de copiere sau contrafacere.

Şi mai e ceva:

Primesti in puncte 0,5% din valoarea fiecarei plati online efectuate cu cardul BRD ePayment. Punctele acumulate le poti folosi pentru a achita noi cumparaturi: ai reducere de pana la 20% in toate magazinele online Partenere.

Ok, acestea fiind zise, cumpărăturile trebuie să aştepte puţin. Cam până pe luni. Zilele astea filmez şi abia mai am vreme să pregătesc cursul PCM care începe vineri şi ţine până duminică. După aia, să te ţii shopping… Sugestii?

Totuşi, am să fac o excepţie, pentru că începătorii trebuie îndreptaţi cu duhul blândeţii.

Aşadar, Simona Tache vrea să ştie ce am făcut în premieră (sau după o pauză îndelungată) în ultimele şapte zile. Păi ar fi aşa:

• am pozat (cu canotieră şi velociped) pentru o fotografie de epocă realizată de Eugen Ciocan, Maître Photographe de la Belle Epoque
• am mers patru zile consecutive la sală
• mi-am făcut un card BRD ePayment powered by GeCAD
• am călătorit la business class fără să plătesc şi fără să cer asta
• am văzut un spectacol de teatru montat de David Schwartz (“România, te pup!”, excelent, nu-l rataţi!)
• am decis, după un an şi ceva, să-i mai dau o şansă iPhone-ului (despre asta voi povesti pe larg altă dată)

Dan Voiculescu e curios să afle care sunt, după părerea mea, cele mai bune condeie din online-ul românesc. Îmi displac topurile, aşa că ceea ce urmează nu este un top. Sunt primele nume care-mi vin în minte, cu siguranţă am omis pe cineva important.

Din blogosferă, îi citesc cu cea mai mare plăcere şi sufăr ca un câine când treburile mă ţin departe de Google Reader şi de textele lor, pe următorii:

• Cabral, de departe cel mai savuros, spumos şi efortless
• Petreanu, simţ enorm, văz monstruos şi verb pe măsură
• Tolo, singurul jurnalist sportiv care mă face să regret că nu mă pricep la fotbal
• Cosmin Alexandru, newcomer, un om care are ce spune şi care s-a adaptat foarte uşor şi firesc la online
• Mihai, din trio-ul TreiBădică (o să strigaţi “Nepotism!”, o să vă corectez, “Cumnătism!”, pentru “nepotism” trebuie să mai treacă nişte ani şi să înceapă şi Vlăduţ să scrie)

Ceea ce mă subjugă la toţi aceşti cinci este că reuşesc să transmită de foare multe ori emoţii, iar asta este, cred eu, o virtute esenţială a condeierilor.

Nu i-am trecut în listă pe oameni pe care îi citesc şi îi admir în offline, dar care, în textele scrise exclusiv pentru blog, rămân prea adesea nemuritori şi reci (ştiu bine, de altfel, că reproşul îmi poate fi contrapus în oglindă).

În fine, a treia leapşă: tot Simona Tache vrea să-i spun dacă sunt vampir, că prea sunt mort după ţoale. Evident că nu avem voie să răspundem la toate curiozităţile muritorilor, aşa că o să sar peste întrebare, dar nu mă pot abţine să nu pun şi eu una:

• Ce e mai bine? Să fii mort după ţoale sau să umbli cu ţoale de mort? Răspunsul la post restant. Gratis, mamă soacră!