Cică acum vreo două secole, trăia în Moldova un boier mare, respectat şi iubit de toată lumea, Dumitrache Cantacuzino Paşcanu. El se iubea mult cu soaţa sa, coana Profiriţa. O problemă avea însă: nu aveau copii. Dar nu era mare supărare, că erau darnici şi omenoşi cu restul lumii. Aveau o mulţime de robi ţigani cu care se purtau omenos, iar pe cei mai răsăriţi îi luau pe lîngă casă. Aşa se face că Maria, o frumuseţe de ţigancă cu ochii negri, ajunse fată-n casă. Cum era obiceiul pe vremea aceea, picioarele de boier erau spălate şi masate seara. Se pare că Maria avea un talent special, că Profiriţa noastră a insistat să se ocupe ea şi de conu Dumitrache. Azi aşa, mîine la fel, Maria rămase grea.
Tag Archives: grigore ghyka
Figuri exemplare
(partea a treia a interviului cu Mihai Ghyka) De care dintre strămoşii tăi te simţi cel mai legat? A cărui poveste a devenit exemplară pentru tine şi te-a modelat? Întrebarea asta nu mi s-a pus niciodată. Acum, contează foarte mult în familie ce ţi se povesteşte şi cum ţi se spune. Din păcate vremurile au [...]
Comentarii