Ediţia “Bună ca viaţa” despre Bucureştiul literar cu scriitoarea Ioana Pârvulescu, călătoare în timp între Bucureştiul secolului XIX, Bucureştiul interbelic şi Bucureştiul contemporan, etnologul Şerban Anghelescu, care ne-a făcut introducerea în trei stabilimente celebre în lumea literară (Capşa interbelică, Uniunea Scriitorilor comunistă şi Muzeul Literaturii postcomunist) şi criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, care se îmbracă şi astăzi cu ţilindru şi papion, colecţionează obiecte vechi şi chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociaţia 6 Dorobanţi.
Ediţia “Bună ca viaţa” despre naştere, în care am stat de vorbă cu Dana Nălbaru, mama unei fetiţe de trei ani şi autoarea unui DVD cu sfaturi pentru mămici, „Cum să am grijă de copilul meu”.
Ceilalţi invitaţi: Ramona Roşu, educator prenatal Lamaze şi însoţitor la naştere (doula), vorbeşte despre cursuri pentru viitoare mămici şi pregătirile pentru naştere. Fotograful Ana Blidaru, pe atunci viitoare mămică şi între timp mămică cu acte-n regulă, şi-a ales ca subiect de diplomă naşterea. Psihologul Mugur Ciumăgeanu vorbeşte despre prezenta depresia post-natală şi importantul rol al tatălui după naşterea copilului.
Am filmat această ediţie la Imaginarium, unul dintre cele mai simpatice şi inteligente magazine pentru copii pe care le-am vizitat.
Trebuie să fi avut vreo 10-12 ani când am încercat, împreună cu vărul meu, Călin, să escaladez turnul de apă care domină comuna Lereşti din vârful unei râpe abrupte, căreia localnicii îi zic “hulă”. Vizibil de oriunde din sat, turnul oferea, la rândul lui, o privelişte unică asupra şoselei şerpuitoare, flancată de gospodării şi ramificată la răstimpuri ca urma fosilă a unui os de peşte gigant. O scară verticală, cu o protecţie rudimentară, urca până în vârful turnului, la o înălţime de 20-30 de metri. Numai gândul la perspectiva panoramică pe care aş fi putut-o descoperi pe metereze îmi tăia respiraţia.
Călin a urcat primul, cu o uşurinţă care mi-a dat încredere. Când l-am urmat, nici n-am simţit primii paşi. Apoi, pe măsură ce urcam, am început să conştientizez înălţimea. După vreo zece metri, am simţit cum scara se bălăngăne periculos cu mine. Mi se părea că fiecare mişcare face să trepideze toată construcţia. Privisem în jos şi mă imaginasem deja în cădere. M-am oprit să-mi trag sufletul. Senzaţia de pericol s-a mai domolit.
Apoi, când am încercat să urc din nou, totul a reînceput, ca o sirenă de alarmă care te asurzeşte şi nu te mai lasă să gândeşti. Am ridicat piciorul, dar piciorul nu mă mai asculta. Am simţit cum mâinile tremură nervos pe marginea scării. Apoi, în haosul din cap a apărut un singur gând luminos: “Dacă cobori acum, totul o să fie bine.” Cu fiecare pas făcut în jos, mă simţeam mai în siguranţă. L-am aşteptat pe Călin la baza turnului, încă terifiat de experienţa prin care trecusem şi hotărât să n-o mai repet prea curând.
Diseară, de la 23.30, pe TVR1 la “Bună ca viaţa” vorbim despre educaţia continuă, adică despre ce mai învăţăm când suntem oameni mari şi credem că le ştim deja pe toate.
Am invitat-o pe Monica Anghel să ne vorbească despre o pasiune mai puţin cunoscută pe care şi-a descoperit-o acum un an: aikido. Iar dacă artele marţiale nu vă tentează, emisiunea vă recomandă cursurile de cultură generală oferite de Fundaţia Calea Victoriei, cele de pictură sau de hipism.
Pentru “Sfatul practic”, Laura a invitat-o pe Magda Mihăilă, o telespectatoare a emisiunii, să ia primele ei lecţii de înot, pentru că şi înotul poate fi învăţat indiferent de vârstă.
Pe Magda am “recrutat-o” de pe pagina mea de Facebook unde, când am întrebat “Cine nu ştie să înoate şi vrea să înveţe?” am primit un număr copleşitor de răspunsuri, semn că nu sunt puţini cei care cred că nu e niciodată prea târziu ca să înveţi ceva nou.
Mâine (sâmbătă) de la 11 dimineaţa, pe TVR1, “Bună ca viaţa” vă propune o incursiune în Bucureştiul literar ca să mai uitaţi puţin de Bucureştiul din faţa blocului.
Ne-au ghidat în această incursiune invitaţii emisiunii, oameni cu totul şi cu totul speciali:
scriitoarea Ioana Pârvulescu, călătoare în timp între Bucureştiul secolului XIX, Bucureştiul interbelic şi Bucureştiul contemporan
etnologul Şerban Anghelescu, care ne-a făcut introducerea în trei stabilimente celebre în lumea literară: Capşa interbelică, Uniunea Scriitorilor comunistă şi Muzeul Literaturii postcomunist
criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, care a adus cu sine farmecul secolului al XIX-lea: domnia sa se îmbracă şi astăzi cu ţilindru şi papion, colecţionează obiecte vechi şi chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociaţia 6 Dorobanţi.
Am început anul cu o ediţie “Bună ca viaţa” dedicată râsului. Am râs împreună cu Teo, Vio şi Costel, făcătorii de stand-up. Am stat de vorbă cu Hanno Hoefer, care a imortalizat pe peliculă hazul de necaz care se făcea în anii ‘80, apoi am făcut un salt până în zilele noastre şi i-am luat la întrebări pe Eugen Erhan şi pe Tudor Muscalu, părinţii lui Fredo şi Pid’jin, cei doi porumbei diabolici care vor să distrugă lumea.
Între reportaje, am stat la o şuetă cu George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis şi, după ştiinţa mea, singurul actor care se poate lăuda cu o teză de doctorat în logica absurdului.
Ultima ediţie “Bună ca viaţa” pe 2009 am dedicat-o întoarcerii la natură: am vorbit despre energia eoliană, cosmeticele naturale, alimentele bio şi drumeţiile în natură.
Nu a fost doar ediţia cu cel mai bun rating, a fost şi cea pentru care am călătorit cel mai mult. Am fost mai întâi în Dobrogea, la Fântânele, acolo unde Grupul CEZ construieşte cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa.
Iar peste câteva zile, pe o vreme câinoasă, am luat drumul Calafatului şi nu ne-am oprit până la Port Cetate, la moşia poetului Mircea Dinescu. Gazda ne-a gătit o cină sardanapalică, dar 100% organică. Organică şi bio ca la Cetate Port. Eu unul am declarat-o cea mai gustoasă masă pe cincinalul care tocmai a trecut.
Despre ce am vorbit cu Mircea Dinescu, dar şi cum m-am cocoţat eu pe ditai eoliana de 120 de metri, aflaţi din înregistrarea de mai jos:
Redau mai jos înregistrarea ediţiei speciale “Bună ca viaţa” dedicată Sărbătorilor. I-am făcut o vizită ASR Principesei Margareta a României la Palatul Elisabeta ca să vorbim despre Crăciunurile petrecute de Familia Regală în exil.
Eu nu mă dau în vânt după sărbătorile de iarnă, Laura, în schimb, le iubeşte, aşa că n-am ales decât subiecte cu care să fim amândoi mulţumiţi. Vorbim despre proiectul caritabil Our Big Day Out, Violeta de la Violeta’s Vintage Kitchen găteşte sănătos pentru masa de Crăciun, iar Noemi Revnic de la revista Tabu ne povesteşte despre Hanouka. Ce-a ieşit vedeţi mai jos.