Ieri am trăit una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Împreună cu colegii de la MaiMultVerde am sărbătorit 3 ani de proiecte de mediu și implicare în comunitate alături de copiii de la Centrul de Plasament “Robin Hood”, amplasat într-o zonă mai mult gri din cartierul Apărătorii Patriei, într-un fost cămin al liceului IMGB. Ne-am dorit ca, de ziua noastră, să facem la rândul nostru un cadou unor copii care zâmbesc mai rar decât ceilalți. Ce-a ieșit a depășit chiar și cele mai optimiste așteptări ale noastre.

Am ajuns la Centru de dimineață, unde specialiștii pregătiseră deja gazonul pentru noul spațiu de joacă al copiilor. Împreună cu ei și cu alți voluntari MaiMultVerde am plantat flori și copăcei și am ridicat un pavilion de lemn care să le ofere puțină umbră în zilele toride de vară.

Pe la ora 4 au venit Cabral împreună cu fetița lui, Inoke, cu Andreea, noua lui soție, și cu rudele din Congo, pe care le ducea la aeroport. Surpriza a fost de proporții, copiii nu știau ce-i așteaptă. Cabral a promis că se întoarce cu profesorul de pictură al lui Inoke ca să picteze zidul de beton din jurul noului spațiu verde.

Nici n-a plecat bine Cabral, că a venit Adrian Țuțu, câștigătorul de la Românii au talent. Când l-a recunoscut, o fetiță și-a pus mâna la gură:

Vai de mine! Mă ia cu leșin…

Copiii au devenit frenetici. Au făcut cerc în jurul lui Adrian, s-au pozat cu el, l-au strâns în brațe, s-au pozat iar, i-au cerut autografe pe mâini, pe hârtii, pe tricouri, nevenindu-le parcă să creadă că e chiar el.

Au ajuns apoi Marian Soci și Giulia, iar, pe la ora 7 a coborât din mașină, încărcată de cadouri, Gabriela Vrânceanu-Firea. Copiii nu mai știau deja cum să se împartă. Alte poze, alte îmbrățișări. Gabriela era vizibil emoționată. Probabil că are parte de manifestări de simpatie în fiecare zi, dar bucuria zgomotoasă și mirarea sinceră a acestor copii că tocmai ea, “doamna de la Antena”, a venit să-i vadă și să le aducă daruri, erau impresionante.

Ploaie de vedete

Și asta a fost doar preludiul. De la 7 seara au început să vină zeci de vedete (foto mai jos), s-au perindat camere de la toate televiziunile, Elena Udrea, Sulfina Barbu și Mihai Atănăsoaei, prefectul Bucureștiului, au venit și ei. Nimeni n-a venit cu mâna goală, dar prezența lor a fost, de departe, cel mai frumos cadou. Copiii alergau de colo colo, cu zâmbete, strigăte de bucurie și chiuituri. Un zvon care s-a răspândit cu viteza fulgerului în rândul lor i-a adunat pe toți în jurul porții:

Vine Alex! Vine Alex!

În chiotele lor, din microbuz n-a coborât doar Alex Velea, ci și Smiley, alt idol al puștilor. Când i-am întrebat ce-și doresc de ziua noastră, ne ceruseră CD-uri cu muzica lor. Nu îndrăzniseră să spere că i-ar putea cunoaște vreodată.

Și surprizele nu s-au oprit aici. Adrian Țuțu, Alex Velea, Smiley și Ştefan Sprianu au susținut un concert memorabil pentru copiii de la Centru și pentru vecinii lor. Nu pot descrie energia care plutea în aer în timpul concertului. Ai fi zis că cineva a detonat o bombă cu bucurie. Alex s-a simțit așa de bine încât a bisat de mai multe ori.

După concert, curtea a început încet, încet să se golească. Dar pentru copii surprizele nu s-au terminat. Spre seară și-au făcut apariția Adela Popescu și Radu Vâlcan, apoi Dana Rogoz și Laura Cosoi. Puștilor tot nu le venea să creadă. Îi întrebau temători, la început:

Tu ești chiar Adela? Ești chiar Laura? Radu, tu ești?

Pentru noi, cei la MaiMultVerde, bucuria a fost la fel de mare. Pentru că n-au fost doar vedetele și politicienii, ci și zeci de prieteni și suținători (n-am numărat, dar cred că au fost spre 200 de oaspeți). A fost o petrecere pe cinste, iar zâmbetele copiilor au fost cel mai frumos cadou pe care ni l-am fi putut face pentru rezultatele obținute de MaiMultVerde în 2010:

• 18 proiecte desfăşurate: Clar şi limpede, Grătar curat 2010, Viaţa după colectare, Cicloteque, Livada BCR, Voluntar de profesie, parcurile MaiMultVerde-Raiffeisen Bank, Căsuţa din poveşti, Cursul de plantagistică 2010, studiul pe tema voluntariatului şi Monumentul Voluntarului Necunoscut, mai multe acţiuni de plantare şi curăţenie,

• 3.228 de voluntari implicaţi în proiecte,

• 71.587 de puieţi plantaţi,

• 21,40 tone de gunoi adunat

• deschiderea a două noi centre Cicloteque şi 52,52 tone de emisii de CO2 reduse din atmosferă,

• 6.500 voluntari abonaţi la e-newsletterul MaiMultVerde.

În 2010, bugetul Asociaţiei MaiMultVerde a fost de 812,176 euro. Proiectele Asociaţiei MaiMultVerde au fost susţinute de Raiffeisen Bank, Coca-Cola HBC România, UniCredit Ţiriac Bank, Heineken România, Petrom, Grupul CEZ, Fundaţia Vodafone România, Ernst&Young, BCR, COSMOTE şi Ambasada Franţei. Bucuria de ieri a copiilor n-ar fi fost posibilă fără sprijinul partenerilor evenimentului de ieri, Fundaţia Vodafone România, BNP Paribas, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB), Raiffeisen Bank, Coca-Cola HBC România, Violeta’s Vintage Kitchen şi MyPoster, și fără prezența unor prieteni dragi, care ne-au împrumutat puțin din strălucirea lor: Amalia Enache şi Corina Caragea (Pro TV), Cabral Ibacka, Andreea Pătraşcu, Adela Popescu, Radu Vâlcan, Laura Cosoi şi Dana Rogoz (Acasă TV), Elena Udrea, Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Mihai Cristian Atănăsoaei, Prefectul Capitalei, Radu Popa (Administraţia Lacuri, parcuri şi Agrement Bucureşti), Sulfina Barbu (Preşedintele Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor), Raluca Lăzăruţ, Mihaela Călin, Alexandra Bădoi, Gianina Varga, Gabriela Vrânceanu-Firea, Andreea Berecleanu şi Andreea Perju (Antena 1), Lucian Mândruţă (Antena 2), Bianca Voicu (GSP TV), Radu Naum (B1TV), Giulia Anghelescu şi Marian Soci (Radio 21), Malvina Cservenschi (TVR1), Amalia Năstase, Liana şi Cosmin Alexandru, Adina Buzatu, Maria Dinulescu, Dorian Boguţă şi Laura Belecciu.

Le mulțumesc tuturor oaspeților noștri, prezența fiecăruia dintre ei a însemnat enorm pentru noi, și îi aștept cu drag la proiectele viitoare ale MaiMultVerde.

Miercuri am fost la Constanța pentru a premia echipele de elevi care s-au întrecut în cadrul proiectui EcoChampions, lansat de MaiMultVerde şi Grupul CEZ. I-am avut alături pe Raluca Lăzăruţ, Gianina Corondan şi pe DJ-ii Radio 21, Giulia Anghelescu, Soci şi Vali Bărbulescu, care au înmânat premiile şi i-au felicitat pe tinerii eco-campioni verzi.

Foto: Constantin Opriş

Echipele Zelená Růže de la Liceul Teoretic „George Călinescu” şi Green Fingers de la Şcoala generală nr. 29 ”Mihai Viteazu” au primit premiile pentru cele mai bune proiecte de voluntariat pentru mediu, iar celelalte opt şcoli şi licee au primit menţiuni speciale.

Cele două școli câștigătoare au primit câte o sponsorizare de 3.000 de euro, oferită de Grupul CEZ.

Pe lângă aceste premii, 46 de elevi (4 din fiecare şcoală, 6 din şcolile clasate pe primele trei locuri în competiţia săptămânală de activităţi practice) vor participa gratuit la o tabără educaţională şi recreativă timp de o săptămână, organizată la Sibiu de partenerii proiectului EcoChampions.

EcoChampions este un proiect educaţional de protecţia mediului destinat tinerilor constănţeni, lansat de MaiMultVerde şi Grupul CEZ, în parteneriat cu Mare Nostrum şi Inspectoratul Şcolar Constanţa. Pe parcursul celor cinci luni de campionat ecologist, elevii constănţeni au învăţat cum să se implice voluntar în comunitatea locală, prin acţiuni de protecţia mediului concepute şi implementate de ei.

Mai multe informaţii despre proiectul EcoChampions şi proiectele realizate de cluburile de elevi pot fi găsite pe www.ecochampions.ro.

Zece echipe ale elevilor de gimnaziu şi liceu din liga voluntarilor EcoChampions cuceresc titlul de campioni ai fair-play-ului faţă de natură la Constanţa, după multe probe îndeplinite cu succes şi creativitate.

Pe parcursul celor cinci luni de campionat ecologist, echipele EcoChampions au învăţat cum să se implice voluntar în comunitatea locală, prin acţiuni de protecţia mediului concepute şi implementate de ei.

Anotimpurile şi schimbările climatice, Eurovizionul Ecologic, crearea petiţiilor verzi, descrierea ”Mama Natură” sau vizionarea unor filme cu tematici ecologiste, au fost unele dintre cele mai simpatice şi educative activităţi la care elevii au participat activ în cadrul echipelor.

Cursurile de ecologie au fost predate ca antrenament săptămânal de profesori, iar marea finală EcoChampions constă în realizarea unui proiect local de impact asupra protecţiei mediului din zonă. Finala şi titlul de campion-voluntar sunt puse în joc în luna aprilie a acestui an.

EcoChampions este un proiect educaţional de protecţia mediului destinat tinerilor constănţeni, lansat de MaiMultVerde şi Grupul CEZ, în parteneriat cu Mare Nostrum şi Inspectoratul Şcolar Constanţa.

:: detalii pe ecochampions.ro

:: vezi mai multe fotografii pe pagina de Facebook MaiMultVerde

MaiMultVerde şi Grupul CEZ, în parteneriat cu Mare Nostrum şi Inspectoratul Şcolar Constanţa, dau startul preliminariilor în liga voluntariatului de protecţia mediului, EcoChampions.

Campionatul de voluntariat pregăteşte elevii de gimnaziu şi liceu pentru confruntările cu adversarii naturii.

Prin fair-play faţă de natură, zece şcoli şi licee din Constanţa luptă pentru titlul şi cupa Ecochampions. Elevii se întrec în cursuri teoretice de educaţie ecologică şi la cât mai multe fapte bune, puse în practică pentru natură şi comunitatea locală.

Spiriduşii Naturii, Eco-Maniacii sau Green Fingers sunt câteva dintre echipele pretendente la titlul verde de ‘ecochampion’. Marea finală are loc în martie 2011 şi se va ‘juca’ prin zece acţiuni locale de protecţia mediului în Constanţa, câte una pentru fiecare echipă de tineri voluntari.

Cele mai bune două echipe vor câştiga 3000 de euro pentru şcolile reprezentative,  iar 40 de ecocampioni vor pleca timp de o săptămână, într-o tabără educaţională pe tema de protecţiei mediului.

:: detalii pe maimultverde.ro şi ecochampions.ro

Cel mai frumos compliment care mi se face în legătură cu MaiMultVerde este când prietenii sau partenerii ne întreabă dacă nu avem posturi libere. Vin în vizită pe la noi şi parcă nu s-ar mai da duşi. E ceva în aerul biroului, în atmosfera echipei, care-i face să vrea să mai stea. “Voi parcă nici nu lucraţi, parcă sunteţi în vacanţă!”, îmi spunea cineva. I-am zâmbit, pentru că avea dreptate.

Am trecut printr-un an extrem de greu, în care am simţit nu doar o dată concreteţea metaforei cu funia ajunsă la par. Am muncit, alături de echipa condusă de Doru Mitrana, de trei ori mai mult pentru fiecare euro strâns de la sponsori. Am văzut finanţări care au dispărut peste noapte şi am făcut proiecte noi de pe o zi pe alta. Nimic n-a fost, însă, în zadar. La sfârşit de an, ne-am regăsit, mai întremaţi, de cealaltă parte a crizei: am reuşit să obţinem tot ce ne-am propus şi să păşim cu fruntea sus în noul an.

Există un motiv pentru care, în ochii celorlalţi toate aceste sforţări s-au văzut prea puţin. Atunci când ştii pentru ce vii la muncă în fiecare zi, atunci când lucrezi la ceva în care crezi cu adevărat, crisparea efortului dispare. Şi, oricât de dificil ar fi următorul pas, mergi mai departe cu zâmbetul pe buze.

Zâmbetul acesta îmi aduce mereu aminte că lucrez cu cea mai bună dintre echipele posibile.

Ce am făcut	2008	2009
Finanţări (euro)	1.084.430	790.082
Puieţi plantaţi	107.000	276.700
Kg de gunoaie adunate	94.000	159.000
Voluntari implicaţi	8.340	3.045
Kg emisii de CO2 reduse	14.000	45.000
Menţiuni media (online şi offline)	755	1.323

Dacă vreţi să vedeţi pe larg ce a însemnat 2009 pentru MaiMultVerde , vă invit să răsfoiţi raportul nostru anual, redactat sub forma tabloidului Verde-n faţă. Viaţa invizibilă a ecologiştilor, cu titluri şi texte pe măsură.

Iar pentru cei mai serioşi dintre voi există raportul anual în limba engleză:

Nimic din ceea ce am făcut în 2009 nu ar fi fost posibil fără ajutorul sponsorilor noştri. Le mulţumesc şi ni-i doresc alături şi în 2010: Coca-Cola HBC România, Unicredit Ţiriac Bank, Heineken România, Ernst & Young, BCR, Ecotic, Fundaţia Unilever, Grupul CEZ, Carrefour, Ambasada Franţei, Toyota România şi Cardinal Motors.

Mulţumiri i se cuvin şi lui Andrei Sorescu, de la Sorescu & Mateescu, care ne oferă atât de necesara asistenţă juridică, precum şi profesioniştilor de la Scot Consulting, care au grijă ca finanţele noastre să fie mereu în ordine.

Ediţia “Bună ca viaţa” despre relaxare, odihnă, spa, chikung şi acupunctură. Cu Oreste Teodorescu.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.

Ediţia “Bună ca viaţa” despre Bucureştiul literar cu scriitoarea Ioana Pârvulescu, călătoare în timp între Bucureştiul secolului XIX, Bucureştiul interbelic şi Bucureştiul contemporan, etnologul Şerban Anghelescu, care ne-a făcut introducerea în trei stabilimente celebre în lumea literară (Capşa interbelică, Uniunea Scriitorilor comunistă şi Muzeul Literaturii postcomunist) şi  criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, care se îmbracă şi astăzi cu ţilindru şi papion, colecţionează obiecte vechi şi chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociaţia 6 Dorobanţi.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.

Ediţia “Bună ca viaţa” despre naştere, în care am stat de vorbă cu Dana Nălbaru, mama unei fetiţe de trei ani şi autoarea unui DVD cu sfaturi pentru mămici, „Cum să am grijă de copilul meu”.

Ceilalţi invitaţi: Ramona Roşu, educator prenatal Lamaze şi însoţitor la naştere (doula), vorbeşte despre cursuri pentru viitoare mămici şi pregătirile pentru naştere. Fotograful Ana Blidaru, pe atunci viitoare mămică şi între timp mămică cu acte-n regulă, şi-a ales ca subiect de diplomă naşterea. Psihologul Mugur Ciumăgeanu vorbeşte despre prezenta depresia post-natală şi importantul rol al tatălui după naşterea copilului.

Am filmat această ediţie la Imaginarium, unul dintre cele mai simpatice şi inteligente magazine pentru copii pe care le-am vizitat.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.

Călin a urcat primul, cu o uşurinţă care mi-a dat încredere. Când l-am urmat, nici n-am simţit primii paşi. Apoi, pe măsură ce urcam, am început să conştientizez înălţimea. După vreo zece metri, am simţit cum scara se bălăngăne periculos cu mine. Mi se părea că fiecare mişcare face să trepideze toată construcţia. Privisem în jos şi mă imaginasem deja în cădere. M-am oprit să-mi trag sufletul. Senzaţia de pericol s-a mai domolit.

Apoi, când am încercat să urc din nou, totul a reînceput, ca o sirenă de alarmă care te asurzeşte şi nu te mai lasă să gândeşti. Am ridicat piciorul, dar piciorul nu mă mai asculta. Am simţit cum mâinile tremură nervos pe marginea scării. Apoi, în haosul din cap a apărut un singur gând luminos: “Dacă cobori acum, totul o să fie bine.” Cu fiecare pas făcut în jos, mă simţeam mai în siguranţă. L-am aşteptat pe Călin la baza turnului, încă terifiat de experienţa prin care trecusem şi hotărât să n-o mai repet prea curând.

De atunci, relaţia mea cu înălţimile a rămas una contradictorie: iubesc priveliştile văzute de sus, perspectivele în vol d’oiseau, dar gândul escaladei mă paralizează. La 14 ani, am urcat pe scări, mai mult mort, decât viu, până la primul etaj al Turnului Eiffel, şi asta e tot ce-mi mai amintesc din respectiva experienţă: frica a şters fundalul Parisului şi a lăsat doar câteva fotograme cu nişte trepte de fier prin perforaţiile cărora mă feream să privesc hăul de sub mine.

Am reuşit să-mi stăpânesc pentru prima dată vertijul acum cinci ani şi ceva, la Festivalul Sziget, unde am urcat pe un perete de căţărări şi apoi pe o scară de frânghie până la platforma de unde mi-am dat drumul cu o tiroliană. Dar ştiu că cele câteva (mai multe) pahare de Unicum date pe gât înainte au contribuit decisiv la această victorie. Frica a rămas tot acolo.

La începutul lui decembrie, am mers să filmez în Dobrogea, la Fântânele, acolo unde Grupul CEZ construieşte cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa. Un operator urma să urce în nacela unei turbine eoliene ca să prindă câteva cadre aeriene. Când am ajuns pe şantier şi am văzut segmentele de turn culcate la sol, mi s-a părut că-mi inspiră ceva foarte solid şi foarte sigur. Nu m-am gândit foarte mult atunci când le-am cerut gazdelor permisiunea să urc şi eu în nacelă.

Turbina are o sută de metri înălţime, cu zece metri mai mult decât Intercontinentalul. În interiorul ei, sunt mai multe segmente de scări, separate de platforme pe care te poţi odihni în timpul escaladei. Segmentele au, fiecare, 25 de metri, cât un bloc de 10 etaje. Primii paşi au părut floare la ureche. Dar când am ajuns la jumătatea primului segment, mi-am readus aminte totul: turnul de la Lereşti, scara ruginită, betonul murdar şi pătat de muşchi, verdele crud al pădurii, hula şi hăul de dedesubt. Am început să respir sacadat şi am simţit cum mâna tremură nervos pe scară. M-am oprit. Eram într-un cilindru alb, suspendat pe o scară metalică, fără niciun punct mental de sprijin în golul din jur. Pentru o clipă, n-am mai gândit nimic.

“Odihniţi-vă, nu vă grăbeşte nimeni!”, mi-a strigat inginerul care ne însoţea. A fost punctul de sprijin pe care-l căutam. I-am spus “la revedere” gândului care mă îmbia să cobor. Ştiam că sunt atât de bine asigurat, încât, şi să fi vrut, n-aş fi putut să-mi fac vreun rău. Am continuat să privesc drept înainte, în peretele alb, şi am pus mâna mai sus pe scară. Am ajuns pe prima platformă încă tremurând.

Al doilea segment a fost parcă şi mai greu de învins, deja mi-era groază la gândul că va trebui să şi cobor. Dar al treilea, cel în legătură cu care fusesem avertizaţi că va fi cel mai dificil, s-a dovedit, în cazul meu, eliberator. De pe la a zecea treaptă, am început să zâmbesc. Nu mai tremuram şi respiram normal. Când am ajuns sus, îmi părea rău că nu mai aveam ce urca.

Priveliştea de pe nacelă a fost aşa cum îmi imaginasem în copilărie că se vede pământul de la înălţimea turnului de apă. Ancorat, în bătaia vântului, pe mica platformă, m-am simţit cu adevărat pe acoperişul lumii, un derviş plutitor, împăcat cu sine şi cu cele de sub el. Şi care a învăţat că, în spatele oricărei anxietăţi, se ascunde o voluptate la fel de mare.

:: Elle, ianuarie 2010