Dumnezeu seamănă cu o cioară
Posted by dragos bucurenci on July 7, 2009
Am văzut cu întârziere secvenţa: un gânsac chel, cu o cruce de buticar spânzurată sexi în anchiorul generos al tricoului, vede o secvenţă în care mama lui Cabral se împiedică şi cade în direct. Incidentul îi prilejuieşte moderatorului Brancu o mică reflecţie teologică, scoasă parcă din Gramatica limbii române a Mioarei Avram:
Adică e şi cum ţi le-aşază Dumnezeu, în sensul în care ea a căzut sub ochii fiului ei.
E suficient acest mic brânci teologic, pentru ca invitatul, un fel de Axinte intelectual, să o ia cu tot cu ochelari de-a berbeleacul pe panta unei hermeneutici de coteţ, care l-ar fi lăsat şi pe Becali cu gura căscată:
Da’ vezi, Cristi, că Dumnezeu nu e cioară!
Apoi, ca un fel de epilog la această cugetare iscată în vintrele sale cele mai adânci, Axinte urmează:
Cabral e băiat fain. [face o pauză] Păcat că trăieşte…
Recunosc, când am văzut scena prima dată mi-a crescut tensiunea şi i-am dorit gânsacului să-l găsească iute tatăl vitreg al lui Cabral, Cabral însuşi ori chiar mama lui Cabral, vicecampioană europeană şi mondială de kick-boxing. Am fantazat o vreme, mărturisesc, gândindu-mă la mutra lui Axinte făcută afiş de spectacol cu Stela şi Arşinel.
