Le mulţumesc tuturor celor care au lăsat comentarii, m-a bucurat să văd aşa de mult entuziasm. Recunosc că m-au impresionat mai tare cei ale căror motivaţii aveau legătură cu ei şi care au cerut invitaţii în numele lor, dar au fost şi între celelalte comentarii destule care m-au făcut să zâmbesc. Mă bucur că am organizat acest mic concurs. Mulţumesc, Anca Nuţă! Mulţumesc, Unicredit Ţiriac!

Câştigătorii au primit detalii pe e-mail. Audiţie plăcută!

Vulupe
Daca tot am scris putin dupa ce am fost deja 2 seri in P-ta Festivalului, las si aici aceleasi randuri – cred mai mult in lucurile facute “la cald” decat in cele foarte elaborate:

“mergeti sa va bucurati sufletul

Asta seara, fara sa-mi fi planificat asta si poate cu atat mai bine, avand undeva in minte indemnul insistent al lui Tudor Chirila, am facut un ocol si pe seara m-am oprit in Piata Revolutiei la Festivalul George Enescu. A fost un moment de WOW cu litere cat mai mari. Greu de pus in cuvinte placerea si linistea pe care le poti simti la un astfel de concert. Va recomand, cu caldura, sa mergeti, macar pentru putin timp, macar pentru o seara, sa va bucurati sufletul cu ceea ce se intampla acolo. Cu muzica pura, cu leganare, cu plutire, cu visare – oamenii aia sunt niste samani ai notelor.

Atmosfera este superba, relaxata, fara fite si priviri lungi, foarte, foarte multi tineri – am vazut un cuplu care statea in spatele scaunelor, in picioare si dansau usor pe acordurile de pe scena – sublim. Imi pare rau ca nu am avut camera sa pot face poze dar in acelasi timp ma bucur – asa am putut savura linistit toata licoarea muzicala.

Mergeti, va rog, mergeti sa va spalati sufletul cu apa pura din izvorul muzicii.

PS – cat am stat acolo, am numarat 10 bicle plus a mea, 11 participanti la Festival veniti la pedale, in decurs de mai putin de 2 ore. Nu-i rau”

Si dupa ce si aseara am trait sentimente cel putin asemanatoare (la plecare mi-am sunat toti prietenii sa-i indemn la Festival) am simtit cu atat mai mult ca mi-as dori sa ma pot apropia de starile pe care tu si Tudor le tot impartasiti pe Twitter. Multumesc pentru sansa. Preferinta ar fi pentru Joi sau Vineri.

Alexandra
Motivatia mea e simpla ca o zi de weekend: am ascultat aseara concertul Filarmonicii Pitesti in Piata Festivalului si mi-ar placea sa ma delectez din nou cu muzica clasica, dar nefiltrata de boxe si neasezonata cu zgomotul bulevardului. Vineri mai mult decat joi, duminica mai mult decat sambata.

Sebastiano
cred ca sunt doi ani de cand planeta pamant mi se pare cea mai plictisitoare.
parca toate lucrurile au fost spuse. parca nimeni nu mai are nimic interesant de zis.
parca nu mai exista eroi, oameni care sa te inspire.
descoperi ca toti oamenii spre care te uitai in sus odinioara sunt banali si ei.
toata lumea e la fel, nu mai exista autenticitate, nimeni nu o cultiva. sunt doar turme.
nu mi s-a mai facut pielea de gaina de foarte mult timp.
nu am mai fost la un concert de muzica clasica de cand eram mic.
am auzit de festivalul enescu si cred ca lucrurile care se intampla acolo sunt grandioase.
vreau sa incerc sa mi se ridice parul pe mana. vreau la festival.
pot?

Andra
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu respir muzică, mănânc muzică şi gândesc muzică… cred că m-am născut pentru muzică şi îmi place să cânt singură în cămară (la pian mai exact) cum “se lăuda” Salinger că ar face dacă ar fi pianist… frumos… dar uneori uite că trebuie să-i asculţi şi pe ceilalţi, că poate cine ştie.. ajungi să cânţi mai mult, să simţi mai mult…

Aş vrea să văd şi eu “cămara” marilor muzicieni, unde se adună lumea înfometată de frumuseţe. De fapt, nu ştiu dacă vreau să-i deranjez, dar dacă mă invită ei…

copy/paste …

ps: enescu, duminica … sa-i ascult copilaria..

Ateneul Român (© Mediafax Foto)

Alte trei invitaţii la Festivalului Enescu, oferite împreună cu Unicredit Ţiriac Bank, sponsorul principal al evenimentului, îşi aşteaptă doritorii.

Invitaţiile sunt pentru joi, vineri, sâmbătă şi duminică, la concertul de la ora 17 de la Ateneul Român. Fiecare invitaţie este valabilă pentru două persoane.

Dacă daţi click pe fiecare dintre zile, veţi afla cine cântă şi ce e în program, iar aici puteţi afla mai multe despre fiecare artist.

Regulile sunt aceleaşi ca şi data trecută. Pentru a primi o invitaţie trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie.

Vor exista trei câştigători, care vor fi anunţaţi joi la prima oră. Te rog să precizeci în comentariul pe care-l vei lăsa la ce concert ai prefera să mergi sau dacă nu ai preferinţe.

În fine, dacă mi-ai lăsat deja un comentariu data trecută şi nu ai câştigat, dar vrei să participi şi acum, e suficient să dai copy-paste la comentariu aici ca să ştiu să te iau în considerare. Îţi promit că ai tot atâtea şanse ca un comentariu nou.

Aşadar, stimaţi melomani, stimate melomane, poftiţi de mă convingeţi!

Nu mi-a fost uşor să fac asta, în condiţiile în care joi, pe 25 septembrie, organizăm primul nostru eveniment de strângere de fonduri, Gala Verde, pe care insistăm să-l producem singuri, ca să învăţăm de la bun început lecţiile acestei noi abordări de fundraising, foarte diferită de ce făceam noi până acum.

Mi-ar fi fost şi mai greu, aproape imposibil, dacă echipa MaiMultVerde nu şi-ar fi propus parcă să mă protejeze, adică să mă ţină cât mai departe de bucătăria, şontâcurile şi inevitabilele crize ale proiectului, ca să mă pot concentra pe subiecte mai terestre cum ar fi analitica sublimului sau ostentaţia genitaliilor lui Christos în Renaştere.

Am simţit, pentru prima dată în ultimii patru ani, că lucurile sunt sub control şi în absenţa mea, ceea ce, pentru un “power-junkie-control-freak” ca mine a fost o experienţă aproape Zen.

Povestea plicurilor

Dar ceea ce m-a impresionat cel mai tare în această perioadă a fost felul în care au depăşit o situaţie de criză, provocată de Cargus, o companie de curierat. Invitaţiile pentru Gală au fost produse foarte târziu şi era esenţial ca ele să plece cât mai repede. Marţea trecută, oamenii mei au sunat la Cargus de dimineaţă şi au aşteptat o zi întreagă sosirea cuiva care să ridice invitaţiile. Personajul şi-a făcut apariţia pe seară, uşor tracasat de ceea ce i se cerea, şi a informat că livrarea urma să înceapă undeva în cursul zilei de miercuri.

Pentru cei care n-aţi mai avut de-a face cu firme de curierat, poate fi instructiv să aflaţi că, uneori, cea mai bună cale de a pierde ceva sau de a întârzia foarte mult o veste este de a o trimite prin curier. Pe lângă întârzierea inerentă traficului bucureştean, de multe ori trimiterile sunt livrate la cele mai fanteziste porţi şi intrări ale unei clădiri, astfel că, deşi diverse semnături certifică primirea, ele nu ajung, de fapt, niciodată în mâinile destinatarului.

Dacă livrarea începea abia miercuri la prânz, ne puteam aştepta ca primirea/rătăcirea invitaţiilor să întârzie până vineri sau chiar şi mai mult. A doua zi se anunţase ploaie, aşa că până şi traficul era contra noastră. Ai mei s-au sfătuit repede şi au hotărât pe loc să renunţe la curier.

A doua zi, s-au suit toţi pe biciclete (chiar şi Miruna, care-şi luase liber ca să-şi tragă sufletul după ultimul proiect) şi au livrat 200 de invitaţii în toate colţurile Bucureştiului. În vreme ce şoferii băteau darabana pe geamurile maşinilor aliniate bară la bară pe marile artere, profesioniştii de la MaiMultVerde, transformaţi peste noapte în comis-voiajori, tăiau oraşul în lung şi-n lat, asigurându-se că fiecare invitaţie ajunge acolo unde trebuie. Miercuri după-amiază, începuseră deja să sune telefoanele de confirmări.

Când mi-au spus ce-au făcut, am avut senzaţia plăcută că muncesc acolo unde trebuie şi cu cine trebuie. E o descoperire pe care o doresc oricui.

Pe blogul ei, cealaltă Mirună povesteşte cum s-a văzut experienţa din spatele ghidonului.