Scriu ce-mi vine-n minte: dezordine, televizor, fum de ţigară, miros de prăjeală, doctori în exerciţiul profesiei, animale care lasă mult păr, plicticoşi, ţoale urâte, facturi neplătite, oaspeţi nepoftiţi, scheleţi prin dulapuri.

Apoi,
Aş intra în vorbă cu oricine, oricând, oricum,
Aş spune adevărul şi aş înfrunta consecinţele,
Aş iubi curajos, până la capăt.
Aş da-o în bară.

Ca să-mi treacă, m-aş apuca de actorie
Sau m-aş înscrie la Conservator.

Mai înainte, aş vorbi în public
Şi probabil că n-aş mai începe propoziţiile cu “probabil”.

Mai departe,
Dacă nu mi-ar fi frică,
Mi-aş lua haine pentru câteva zile,
Un marker şi un carton
Şi aş porni spre o ţară în a cărei limbă nu cunosc nici măcar un cuvânt.

Încă mă gândesc să-i iau pe Raluca şi pe Matei
Şi să-i duc în jurul lumii
În ritm de câte 2 ţări pe an.

Dacă nu mi-ar fi frică,
Mi-aş face bagajele şi m-aş muta în República de Guatemala.
Sau aş pleca în Brazilia să fac scufundări.
Sau în Barcelona să pictez.
Sau aş pleca într-un tur de un an în jurul lumii.
Să fac baie în lapte de bivoliţă în Bali.
Să gust condimentele din Zanzibar.
Să mă joc de-a palmierii şi nucile de cocos prin Pacific.

Până atunci, aş zbura la fiecare sfârşit de săptămână cu low-cost-urile.

Oriunde aş ajunge,
Dacă nu mi-ar fi frică,
Aş deschide o ceainărie.

Apoi aş face un copil.
Şi o grădiniţă colorată.

Iar după ce aş face toate astea,
Dacă nu mi-ar fi frică,
M-aş duce la baie şi m-aş spăla pe ochi cu apă foarte rece,
Aş trage aer în piept,
Aş pleca în America
Şi aş lua-o de la capăt.

Între timp, dacă nu mi-ar fi frică,
Aş începe să plantez morcovi.

Şi aş spune mai des cât îmi e de frică.

Poezia asta s-a compus dintr-o leapşă pe care am pornit-o pe 29 decembrie. Am citit cred că peste 40 de răspunsuri. Am încercat să le pun cap la cap şi să le fac să sune într-un fel care să-mi placă mie. Selecţia, tăieturile şi lipiturile sunt profund subiective, dar colajul ne aparţine în egală măsură. Am încercat să pun link-uri, dar erau, pur şi simplu prea multe, iar unele dintre răspunsuri le-am citit în mai multe locuri. Vă cer îngăduinţa s-o las aşa, cu autor colectiv şi anonim.

Dacă vă place, faceţi ce vreţi cu ea. Dacă nu vă place, faceţi alta: căutaţi “bucurenci frica” pe Google Blog Search şi creaţi-vă propriul colaj.

Eu vă mulţumesc pentru că m-aţi lăsat să privesc pe gaura fricilor voastre şi vă doresc ca în 2009 să aveţi curaj să vi le înfruntaţi cel puţin o dată!