puţini am fost, mulţi am rămas
Thursday, March 18, 2010
Posted by dragos bucurenci on December 25, 2009
M-am tot gândit zilele astea la bătrâneţe, la oamenii bătrâni din jurul meu, la singurătatea lor şi la cântecul lui Brel.
Înregistrarea e din ultimul lui concert, un spectacol cu totul tulburător.
Altă imagine. Leonard Cohen, 74 de ani (azi 75), în concert la Londra:
I had a drink with my old teacher, he is 102 years old today, he was 97 at the time. He said: “Excuse me for not dying.” I feel a little like him.
Posted by dragos bucurenci on December 10, 2009
În cele trei ore cât a cântat pentru noi am simţit în aer miros de smirnă şi fâlfâit de îngeri. Acum un an, nu-mi reveneam din surpriza că se află atât de aproape de mine, că-l aud în direct şi nu de pe o înregistrare.
Jacques Brel şi Leonard Cohen sunt singurii cântăreţi pentru care am făcut acel gen de pasiune care frizează obsesia. Poate pentru că niciunul nu e doar cântăreţ, iar eu am iubit mereu poezia mai mult decât muzica. Am fost convins că m-am născut prea târziu pentru fiecare dintre ei. M-am obişnuit cu ideea că nu-i voi vedea şi nu-i voi asculta de aproape niciodată. Unul era mort, celălalt anahoret.
I was born like this, I had no choice, I was born with the gift of a golden voice. And 27 angels from the great Beyond they tied me up to this table in the Tower of Song.
Soarta n-a vrut însă ca lucrurile să rămână aşa. În pragul pensiei, Leonard Cohen a aflat că buna lui prietenă şi managerul lui de peste 17 ani îl lăsase fără pensie. Din economii de aproape zece milioane de dolari rămăsese cu vreo sută şi cincizeci de mii. Aceasta este spărtura de care vorbeşte domnul Cohen. Spărtura prin care intră lumina. Pentru că în urma acestei escrocherii nemaipomenite, toţi cei care-l iubim şi care ne-am născut aici am putut să ne bucurăm în sfârşit de vocea lui gravă şi de copleşitoarea lui prezenţă.
Posted by dragos bucurenci on September 13, 2009
If it be your will
That I speak no more
And my voice be still
As it was before
I will speak no more
I shall abide until
I am spoken for
If it be your will
Posted by dragos bucurenci on September 11, 2009
Some people say
It’s what we deserve
For sins against g-d
For crimes in the world
I wouldn’t know
I’m just holding the fort
Since that day
They wounded New York
Some people say
They hate us of old
Our women unveiled
Our slaves and our gold
I wouldn’t know
I’m just holding the fort
But answer me this
I won’t take you to court
Did you go crazy
Or did you report
On that day
On that day
They wounded New York
Posted by dragos bucurenci on September 8, 2009
Am fost săptămâna trecută martorul a două miracole: concertul domnului Leonard Cohen şi spectacolul “Pasărea de foc”.
Despre primul am să povestesc pe îndelete în numărul “Elle” din octombrie. Până atunci, vă las în compania unui interviu (mulţumesc, Simina):
“Pasărea de foc” este un spectacol de dans cu 100 de copii care acum 6 săptămâni nu ştiau să danseze şi nu mai urcaseră niciodată pe o scenă: copii ai străzii, copii din centre de plasament, copii din familii obişnuite, copii români, copii romi, copii cu dizabilităţi, copii-mogâldeaţă şi copii mărişori, fete şi băieţi.
Coregrafii şi dansatorii Royston Maldoom, Josef Eder, Irina Roncea, Martha Hincapié Charry şi Oana Rotariu i-au ajutat să dea viaţă unei naraţiuni simple şi emoţionante pe muzica lui Stravinski. Dar sub lumina reflectoarelor se derulau în acelaşi timp alte o sută de poveşti despre destinul fiecăruia dintre micii dansatori.
La sfârşitul spectacolului, artiştii au fost aplaudaţi şi ovaţionaţi îndelung, cu un entuziasm pe care eu nu l-am mai întâlnit în Sala Mare a Teatrului Naţional. În dreapta scenei, unul dintre adolescenţii care dansase într-un rol principal se zguduia de plâns. Mi s-a pus şi mie un nod în gât pentru că era evident cât de neobişnuit era să primească din partea unor necunoscuţi şi altceva decât indiferenţă sau dispreţ.
Le mulţumesc lui Monique Gruber, Alexandrei Arnăutu şi lui Pete Ayres pentru că le-au redat acestor copii şi nouă, celor care i-am aplaudat, demnitatea.
Posted by dragos bucurenci on August 30, 2009
de Frank Scott (1899 – 1985)
From bitter searching of the heart,
Quickened with passion and with pain
We rise to play a greater part.
This is the faith from which we start:
Men shall know commonwealth again
From bitter searching of the heart.
We loved the easy and the smart,
But now, with keener hand and brain,
We rise to play a greater part.
The lesser loyalties depart,
And neither race nor creed remain
From bitter searching of the heart.
Not steering by the venal chart
That tricked the mass for private gain,
We rise to play a greater part.
Reshaping narrow law and art
Whose symbols are the millions slain,
From bitter searching of the heart
We rise to play a greater part.
Posted by dragos bucurenci on August 28, 2009
Mi-am spus ieri părerea despre brandul Tuborg în urma întâmplărilor care au dus la mutarea concertului lui Leonard Cohen. Câţiva cititori şi prieteni mi-au atras atenţia că e posibil să mă fi pripit. Admit că n-ar fi fost exclus. Am reacţionat rapid şi emoţional ca, probabil, mulţi dintre fanii lui Cohen care au aflat ştirea.
Astăzi, însă, mi-am acordat timp să verific desfăşurarea evenimentelor. Am vorbit cu Dragoş Chişcoci, PR la Emagic şi cu Alina Bratu, PR la Tuborg.
Din comunicatul celor de la Events ştiu că biletele s-au pus în vânzare pentru concertul Cohen din 5 mai.
De la Dragoş am aflat aşa:
Posted by dragos bucurenci on August 27, 2009
Citeşte şi There is a crack in everything.
De acord cu tot ce zice Cosmin. N-am să mai beau Tuborg în viaţa mea:
«Optimismul meu a durat doar o zi. Aprecierea mea pentru brandul Tuborg a durat până azi. Extras din comunicatul de presă al agenţiei Events:
Bucuresti, 27 august – Concertul lui Leonard Cohen din data de 4 septembrie se muta pe Stadionul Tineretului – Iolanda Balas Soter. Posesorii de bilete pot consulta incepand de maine site-urile de ticketing pentru a verifica configurarea locurilor. Initial, concertul era programat in Piata Constitutiei, dar la doar 500 de metri distanta si in aceeasi zi, Tuborg organizeaza un festival al berii cu acces liber, care face imposibila desfasurarea in conditii optime a spectacolului lui Cohen.
“Concertele lui Leonard Cohen se asculta cu mana pe buze pentru a pastra tacerea, cu ochii inchisi pentru a degusta atmosfera. Pur si simplu nu putem risca, in Piata Constitutiei, ca peste “Hallelujah” si “Dance me to the End of Love” sa se auda muzica unui intreg festival din parcul Izvor. Suntem profund dezamagiti ca Tuborg, pana acum unul din suporterii cunoscuti ai muzicii in Romania, a ales sa-si organizeze evenimentul in aceeasi zi, si atat de aproape de concertul lui Cohen, demonstrand o lipsa elementara de respect fata de mii de spectatori. Festivalul a fost anuntat pe 22 iulie, dupa aproape trei luni de la punerea in vanzare a biletelor pentru concertul lui Leonard Cohen (5 mai).
Posted by dragos bucurenci on September 30, 2008
“Dacă nu era Laura, probabil că l-aş fi descoperit oricum, ceva mai tîrziu – şi pe Cohen, şi menage a trois-ul.”
zice a.l.ş. într-o amintire caldă despre Leonard Cohen, un duplex optzecist-douămiist “from the tower of song”
:: via mariadinulescu
© 2010, bucurenci.ro
Bible Scholar WordPress theme designed by eGrace Creative.
