Andrei Pleşu în deschiderea conferinţei Funky Business in Karaoke Capitalism, organizată de Editura Publica. Am dat peste filmuleţ pe nou lansatul blog al editurii. Conferinţa lui Pleşu s-a transformat într-un text publicat în Dilema Veche.

Nu mă pot opri să nu remarc un schematism apologetic folosit cu succes de stânga şi preluat acum, văd, şi de intelectualii de dreapta: marxismul nu e rău, spun unii dintre socialiştii români, rău e cum a fost el aplicat la noi. La fel pare să judece, mai nou, şi Andrei Pleşu: capitalismul nu e rău, rău e cum l-am copiat noi.

Pare că suferim de ceva mai toxic chiar şi decât marxismul şi capitalismul la un loc: de românism. Pe orice-am pune mâna, stricăm…

Zice Andrei Pleşu:

La el acasă, adică în ţările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvăţîndu-se de rutina proprie. Caută soluţii noi, îşi exersează imaginaţia, îşi regîndeşte principiile, riscă, se recalibrează. La noi, capitalismul e în faza bolilor infantile. E zglobiu şi iresponsabil. Imită un model care nu mai există decît în închipuirea întreprinzătorilor locali. Kjell Nordström şi Jonas Riddersträle – doi experţi suedezi care au conferenţiat la Bucureşti acum trei săptămîni – definesc această imitaţie provincială a capitalismului drept “capitalism karaoke”: muzica e a altuia, cuvintele sînt ale altuia, tu te mărgineşti să cînţi (fals), cu ochii la adevăraţii protagonişti. Rezultatul acestui exerciţiu periferic e lumea în care trăim. Şi o tipologie umană nouă, ubicuă, dezamăgitoare.

Cum arată posteritatea lui Marx în România? Dar în lume?

În lume, unde Manifestul comunist e cea mai răspândită carte după Biblie, cred că posteritatea lui Marx se simte bine mersi. La noi, arată ca în poezia lui Mircea Dinescu:

Bătrâne Marx, tu pe aceste meleaguri
vei fi degrabă bărbierit şi trimis la reeducare.
Până şi faptul că vacile estice
care au păscut pe lângă calea ferată
se cred vagoane de locomotivă şi nu mai dau lapte,
ţi se pune tot ţie în cârcă.

Cine îl (mai) citeşte azi pe Marx?

În lumea civilizată, orice om educat. În România, cred că doar tinerii mai destupaţi la minte sau care au făcut ceva studii în străinătate.

Este Marx abandonat chiar şi de stânga?

Da, dar nu e “abadonat”, ci “preluat”, şi nu “chiar şi de stânga”, ci “chiar şi de dreapta”. Mişcarea pentru taxarea moştenirilor în SUA, iniţiată de Bill Gates Sr., şi Campania “One” pentru combaterea sărăciei în lumea a III-a promovează idei radicale de stânga cu ajutorul unora dintre cei mai de seamă exponenţi ai capitalismului liberal.

Credeţi într-o revenire a marxismului în mediul cultural românesc al următoarelor generaţii, sau experienţa comunistă l-a condamnat pentru totodeauna?

Nu-mi doresc revenirea marxismului nicăieri în lume, aşa cum nu-mi doresc nici revenirea tomismului, nici a platonismului. Cred că Marx a fost un om al timpului său, din scrierile căruia avem de învăţat o groază de lucruri. Dar lumea s-a schimbat enorm de la moartea lui Marx, iar cine vrea să schimbe astăzi lumea folosind reţetarul oferit de Marx se păcăleşte singur.

Sunt, însă, convins că omenia, ideea de echitate socială, condamnarea exploatării omului de către om şi a indecenţei bogăţiilor astronomice vor reveni pe agenda celor mai mulţi tineri din România în următorul deceniu.

Cât despre “experienţa comunistă”, pentru tinerii care au astăzi sub 18 ani, ea nu există.

Mai mulţi tineri din spaţiul public se revendică drept marxisti. Poate fi marxismul azi doar o modă (ca tricourile cu Che Guevara)? Poate fi o opţiune intelectuală serioasă?

Eu nu ştiu foarte mulţi tineri care se declară “marxişti”. Eu cel puţin nu mi-am asumat niciodată această identitate. Ştiu, în schimb, din ce în ce mai mulţi tineri care se declară “de stânga”, care iau din ce în ce mai des atitudine împotriva sărăciei, a accesului inegal la educaţie, a discriminării, a poluării mediului şi care n-ar purta niciodată un tricou cu Che Guevara.

Nu ştiu ce înţelegeţi prin “opţiune intelectuală serioasă”, dar cred că stânga face parte dintre opţiunile politice normale.

E bine / rău că nu se studiază marxism în facultăţile de ştiinţe politice / sociologie / filosofie din România?

E bine, pentru că, dacă s-ar studia, probabil că s-ar institui prin plebiscit o comisie prezidenţială însărcinată să redacteze suportul de curs, Adevărul despre marxism. Şi e bine şi pentru că absenţa marxismului din programă vorbeşte despre calitatea jalnică a învăţământului superior românesc în general.

Grupajul integral poate fi citit aici.