Suflet de troll

Acum mai mulți ani, Cațavencii l-au trimis pe Radu Alexandru la Gala Verde, un eveniment între partenerii căruia se numărau și ei. A doua zi, Radu a scris o mizerie haioasă pe blogul personal, unde identitatea lui de troll îl obligă să scrie mizerii. Pentru cei care nu știu, un troll este un blogger care urăște tot ce mișcă, care vede mizerie peste tot și care, ca atare, scrie tot felul de mizerii despre oameni pe care îi detestă. Colegii mei s-au supărat, eu nu. Stați să vedem ce scrie în Cațavencu, le-am zis. Așa cum mă așteptam, la gazetă Radu a prestat un articol foarte civilizat, deși pe alocuri cam fad. A fost un prim semn că Radu nu e nici prost și nici ticălos.

Continue reading…

La plecarea lui Havel

Nu mă pot opri să nu mă întreb, inutil și deplasat, câți dintre prietenii și cititorii mei mai tineri știu cine a fost Vaclav Havel. Europa de Est îmbătrânește.

Scrisoare către Vaclav Havel, aruncată la coș

(de Mircea Dinescu)

Havel, fii bun și retrage-te la mănăstire.
Nu mă pot obișnui cu ideea
că vulturul
e angajatul Salubrității.
Revoluțiile și-au mîncat copiii,
disidenții șomează,
protestatarii stau spășiți
la coada chitului McDonald’s,
numai tu, din catifeaua aceea istorică,
ți-ai tras cîteva costume pe cinste
pentru care te invidiez.
Te invidiez că la Praga
marijuana-i mai ieftină decît pîinea
și adolescenții pe poduri
ling timbrele impregnate cu krak.
Te invidiez că ești uns
din trei în trei zile
doctor honoris causa;
și maică-mea spera s-ajung
doctor în litere s-o vindec de plămîni
– n-am ajuns.

Continue reading…