Dacă vrei să le vezi pe cele mai chic bicicliste din micul Paris, vino la inaugurarea unui nou centru Cicloteque, care are loc în această seară de la ora 18.00 în Parcul Titan din Bucureşti.

Raluca Lăzăruț, Andreea Perju, Alexandra Bădoi, Anca Rusu (Antena 1), Eda Marcus (TVR 2) , Irina Nicolae și alte bicicliste răpitoare vor defila în ținute Rhea Costa.

Invitatul special al evenimentului este Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, care va vorbi despre experienţa pariziană pe două roţi din perioada în care era ambasador.

Reţeaua Cicloteque, creată de MaiMultVerde şi UniCredit Ţiriac Bank, cu sprijinul ALPAB, al Primăriilor Sectoarelor 6 și 3 și al Universității din București, se extinde în această vară cu două noi centre, unul în Parcul Drumul Taberei și unul în Parcul Titan.

Am inaugurat ieri în Parcul Drumul Taberei nu doar un nou centru de închirieri de biciclete, al patrulea din rețeaua Cicloteque, ci şi drumul către un București mai îngrijit și mai bine îmbrăcat.

Ne-au fost alături Ministrul Mediului şi Pădurilor, Borbely Laszlo, Zoli Toth (Sistem), Lucian Mândruţă (Antena 2), actorul Dorian Boguţă, Alexandru Constantin (Prima TV), Ştefan Lungu (Ministerul Dezvoltării regionale şi Turismului) şi compozitorul Zsolt Kerestely.

Ei au defilat în ţinute elegante puse la dispoziţie de Trends by Adina Buzatu şi au demonstrat că este posibil să mergi pe bicicletă chiar şi atunci când situația sau profesia cer o vestimentaţie elegantă.

Partenerii noului centru Cicloteque au fost reprezentați de Cristian Poteraş, primarul Sectorului 6, şi de Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Administraţie al UniCredit Ţiriac Bank.

Cicloteque, primul sistem de bike-sharing din Bucureşti şi din România, numără în acest moment patru centre. Săptămâna viitoare va fi deschis al cincilea centru, în Parcul Titan.

Primul centru a fost din 2008, cu sprijinul Universităţii Bucureşti, şi se află în cadrul Facultăţii de Drept. Alte două centre, deschise în 2010, cu sprijinul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti și al Primăriei Municipiului București, se află în Parcurile Tineretului şi Herăstrău. Acum s-a deschis şi al patrulea, în Parcul Drumul Taberei, iar Cicloteque a devenit o reţea de bike-sharing în adevăratul sens al cuvântului. Utilizatorii pot închiria bicicleta dintr-un centru şi o pot returna în altul.

În 2010, s-au înscris în sistemul Cicloteque 11.970 de utilizatori, iar bicicletele au fost închiriate de peste 20.000 de ori.

Reţeaua Cicloteque este un proiect MaiMultVerde şi UniCredit Ţiriac Bank, cu sprijinul Primăriei Sectorului 6, Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti şi al Universităţii Bucureşti.

Am descoperit de puțină vreme o bijuterie de blog, One quality, the finest, care și-a propus să pună în lumină unele dintre cele mai frumoase expresii ale limbii franceze, asezonate cu povești uitate despre oameni fermecători și întâmplări exemplare.

În afara expresiilor propriu-zise, blogul e scris în limba engleză, așa că și cei mai puțin francofoni dintre voi se pot delecta de câteva ori pe săptămână cu aceste delicate piruete etimologice.

Unde mai pui că multe din expresiile limbii române au fost împrumutate din franceză, așa că poți afla lucruri neștiute chiar despre sintagme pe care le folosești zi de zi. Bunăoară, habar n-aveam că expresia “la patru ace” vine din Renaștere, când “acele” erau un accesoriu de lux. Cu cât mai mare numărul lor, cu atât mai impresionantă era ținuta celui care le purta. De unde expresia “la patru ace” a ajuns să desemneze pe cineva îmbrăcat cu o eleganță ieșită din comun.

În aceeași însemnare veți descoperi și povestea lui Paul Poiret, un designer vestimentar interbelic care a introdus șalvarii în ținuta feminină, dar pe care valul de creatori post-belici, între care și Coco Chanel, l-au adus la sapă de lemn. Călătorie plăcută!

(pentru liniştea sufletului, pentru confortul trupului şi pentru desfătarea ochilor)

Unul pentru liniştea sufletului

Dacă aţi intrat în pană de idei de cadouri, daţi-mi voie să-mi trag puţin turta pe spuza mea şi să vă recomand un cadou unisex care poate fi folosit atât pe post de parfum, cât şi pe post de cravată, întrucât nu seamănă nici cu una, nici cu cealaltă. În plus, e un cadou care nu se adresează numai celui care-l primeşte, ci nouă, tuturor celor care respirăm aerul României. Unde mai pui că e pentru toate buzunarele, de la vlădică şi până la opincă.

E vorba să dăruieşti arbori care vor fi plantaţi de voluntarii MaiMultVerde. Detalii aici.

Unul pentru confortul trupului

Dacă sunteţi mai mult fashion-conscious decât eco-conscious, vă recomand cu încredere colecţia de tricouri lansate de nişte prieteni sub noul label sută la sută românesc ”BOLD fashion”. Pe lângă faptul că au nişte design-uri foarte cool, sunt excelent croite (marele meu of în legătură cu tricourile) şi sunt produse 100% în România, aşa că faceţi o faptă bună şi pentru economia românească.

Le găsiţi în mai multe magazine din Bucureşti şi Braşov. Adresele sunt aici şi aici.

Şi unul pentru desfătarea ochilor (celorlalţi)

În fine, dacă nu sunteţi doar fashion-conscious, ci de-a dreptul fashion victims, aruncaţi o privire la Espace NUNU, boutique-ul ţinut de doi prieteni într-o casă primitoare de pe G-ral C-tin Coandă 24. Sunt haine semnate de designeri aproape de negăsit în magazinele româneşti, iar preţurile sunt (nu vă mint) de second-hand.

Chiar şi dacă nu cumpăraţi, merită să-i cunoaşteţi pe Ştefan şi pe Raluca. Sunt amândoi nişte personaje. Detalii aici.

MENSWEAR:

RICK OWENS / LES HOMMES / KRISS VAN ASCHE / JAMES PERSE
COSTUME NATIONAL / GUSTAVO LINS / YAMAMOTO Y’S Y’3
UNITY-INITIATIVE MODA / DENIS SIMACHEV / ROMEO GIGLI
ANN HAGEN / TIM VAN STEENBERGEN / ISSAC SELLAM / CHEAP MONDAY
—————————–

WOMENSWEAR:

MELENE BIRGER / AMERICAN RETRO
BA&SH / CHEMINS BLANK / LABOUR OF LOVE

Cumpărături liniştite!

Decât o Revistă, cel mai bun produs media independent din România, a ajuns la al treilea număr.

Lansarea:

> 18:30, sub_Cărtureşti: Preview şi o discuţie. Veniţi să vedeţi şi Lomowallul produs de Lomography.ro.

> 21:00, Club Control: Petrecere cu citiri de texte, cântare cu Otto şi prietenii lui şi revista la preţ redus – 20 de lei.
Apoi party cu indie, britpop si alte revivaluri de vara, powered by Sasha.

Otto Barbarul e sufletul formaţiei de punk românesc Alarma, un proiect tânăr care vrea să schimbe ţara şi apoi lumea. Otto are 16 ani, vârsta la care totul este posibil, vârsta la care lucrurile în care crezi sunt adevăruri absolute, vârsta căutărilor de tot felul – sexuale, intelectuale, profesionale. Urmărindu-l pe Otto la concerte, la repetiţii şi acasă, nu numai că ne amintim cum era la 16 ani, dar ne amintim cât e de important să-ţi cauţi un rost.

Tot în DoR #3 veţi găsi un proiect fotografic despre starea modei româneşti semnat de Alex Gâlmeanu, un portret amplu al regizorului Cristi Puiu, o explorare a sensurilor cuvântului „imediat” şi multe altele despre ce gândim, ce vrem şi ce facem astăzi în România.

:: http://www.decatorevista.ro/
:: http://www.twitter.com/decatorevista

Jurnalista britanică susţine, în esenţă, că mersul pe tocuri e dureros şi, la limită, pune chiar în pericol viaţa, că hainele create de designeri nu te fac mai frumoasă şi că cele mai de succes modele duc, de fapt, o viaţă foarte tristă. Vă recomand să nu vă mulţumiţi cu acest rezumat şi să căutaţi articolul pe site-ul guardian.co.uk. Tanya Gold spune câteva lucruri de bun simţ cu care nu pot să nu fiu de acord.

Argumentul legat de mersul pe tocuri, deşi pare cel mai îndrăzneţ, e şi cel mai mai convingător, pentru că porneşte de la cazul dramatic al unei adolescente de 16 ani care şi-a pierdut anul trecut viaţa după ce s-a împiedicat din cauza pantofilor cu toc prea înalt şi a căzut pe şine în faţa unui tren în mişcare într-o gară din sudul Angliei. Mi se pare şi mie o punere în abis exemplară a celor mai nefericite rezolvări care se dau unui conflict vechi de când moda: cel dintre utilitatea şi frumuseţea obiectului vestimentar. Numai că eu cred că tocmai acest conflict este sursa şi garantul creativităţii în această industrie şi că, aşa cum există rezolvări dintre cele mai proaste, există şi rezolvări fericite. Iar a şti să faci alegerea cea bună între ele ţine de gustul şi de mintea fiecăruia.

Sunt de acord că există o dependenţă de modă, aşa cum există dependenţă de droguri, de alcool, de muncă, de fumat, de sport, de sex, de religie sau de jocurile de noroc. Dar simplul fapt că o activitate este adictivă nu te îndreptăţeşte să arunci anatema şi s-o pronunţi nocivă. E o derivă facilă a tuturor foştilor dependenţi şi calmează întrucâtva sevrajul. Cei care fac downshifting vorbesc despre viaţa de coşmar din corporaţii. Foştii alcoolici pun în cârca unei halbe de bere toate defectele unei naţiuni. Eu însumi semnam, acum un an şi ceva, în paginile acestei reviste, o diatribă împotriva fumătorilor, cărora nu eram dispus să le acord nici cea mai mică prezumţie de inteligenţă.

Asta mă tem că se ascunde şi în spatele articolului Tanyei Gold. Nu “vulpea care n-ajunge la struguri” pentru că e prea grasă sau pentru că n-are destul sex appeal (aşa cum, de altfel, jurnalista se vede deja portretizată în eventualele replici). Ci o iubire înşelată. Mai precis, o iubire care n-a fost niciodată întoarsă, dar de care ea s-a agăţat cu disperare, după cum mărturiseşte, încă de la vârsta de 13 ani. Îi înţeleg şi îi accept furia. Dar simt nevoia să precizez că moda n-are nicio legătură cu asta.

Nu vreau să intru în dezbaterea privind impactul modei şi al modelelor promovate de revistele ca cea de faţă în rândul adolescentelor şi al adolescenţilor. Mă refer acum la bărbaţii şi femeile în toate firea, inteligenţi şi educaţi, care acceptă să intre în jocul frumos, dar periculos, al modei. Este un joc extrem de complicat, pentru că regulile se fac şi se desfac cu prea mare repeziciune şi în atât de multe locuri, încât e greu să le urmăreşti pe toate. Dar cel care stabileşte miza eşti întotdeauna doar tu.

Dacă priveşti moda ca pe o oportunitate de a-ţi pune în valoare frumuseţea, personalitatea, educaţia, bunul gust, cred că vei avea întotdeauna ceva de câştigat din asta şi doar bani şi timp de pierdut. Dacă, în schimb, crezi că felul în care te îmbraci te poate valida ca persoană, dacă îţi închipui că goana după tendinţe îţi poate reda demnitatea de om, dacă, în fine, speri să-ţi poţi ascunde mai bine rănile de privirile celorlalţi în spatele unei ţinute dernier cri, rişti să pierzi totul şi e exclus să poţi câştiga, cu adevărat, ceva. Orice dezamăgire presupune o amăgire prealabilă, iar moda, asta trebuie să recunosc, se pricepe să amăgească. Unii ar spune că, de fapt, nici nu are alt raison d’être. Totul e să înţelegi asta de la bun început.

Am citit zilele acestea cartea Adinei Nanu şi a lui Ovidiu Buta, “Bărbatul şi moda”, şi mi-am readus aminte că vorbim, totuşi, de o artă, de una dintre cele mai rafinate şi, în acelaşi timp, populare forme de artă care există. O artă seducătoare care ne invită pe fiecare dintre noi să ne încercăm norocul pe şevaletul propriei persoane, o artă care ne poate răsplăti şi sminti deopotrivă.

Mi-ar plăcea să existe şi în modă campanii inteligente care să îndemne la un consum responsabil. Pentru că lipsa de măsură şi de minte a acestui consum este, într-adevăr, una dintre cele mai urâte trăsături ale timpului nostru. Dar nu vreau să-mi imaginez cum ar arăta lumea de astăzi în lipsa modei. Pentru că, de fapt, nici nu trebuie să-mi imaginez. Aici, în România, e suficient să dau timpul cu douăzeci de ani în urmă şi să închid ochii, îngrozit de ce văd.

:: Elle, martie 2010

O ştiu de aproape doi ani, de când scriu pentru Elle, şi îmi aduce mereu aminte de o vorbă atribuită mamei lui Churchill, Jennie Jerome Churchill:

“You may be a princess or the richest woman in the world, but you cannot be more than a lady.

Apropos de revistă, tot luna asta Roxana a lansat şi site-ul Elle, pe care-l aşteptam (cam) de multişor. Să-l vizitaţi cu folos!

Am fost în vizită acasă la Doina Levintza şi i-am rugat pe Philippe Guilet de Saint Mart, directorul artistic al Festivalului de modă Pasarela, şi pe Andreea Constantin, Fashion Editor VIVA!, să iasă în stradă şi să ia pulsul modei.

Mai găsiţi în emisiune povestea Oanei Felipov şi a creaţiei ei, Karakiri, o caracatiţă cu personalitate, confecţionată manual, precum şi a programului de leadership creativ al Asociaţiei Erudio, care i-a convins pe managerii din multinaţionale să-şi dea jos sacourile şi să urce pe scena de teatru.

Sfatul practic vă spune de unde puteţi face rost de hârtie manuală, un cadou inspirat şi neobişnuit, dar şi cum puteţi s-o confecţionaţi voi înşivă.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ.