Într-o conferință pe care am ținut-o la Zilele Biz în decembrie 2008, îmi exprimam speranța că responsabilitatea nu se va dovedi doar un accident între două crize economice și le spuneam profesioniștilor din companii și corporații aflați în sală că felul în care se vor comporta în perioada următoare avea să ne spună dacă responsabilitatea socială de la care s-au revendicat atâtea organizaţii este o valoare autentică sau dacă ea n-a fost decât un oportunism de piaţă.

Ei bine, criza economică se apropie de sfârșit și a venit momentul să ne întrebăm dacă ea ne-a adus și ceva bun, adică dacă ne-a lăsat cumva mai înțelepți sau poate mai buni decât ne-a găsit.

Marți, 31 iunie, de la ora 17:00, am să vorbesc la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, sala ‘Mihai Șerban’, despre lecțiile etice ale crizei. Conferința este prima dintr-o serie de dezbateri intitulată Forum Napocensis 2011.

Următoarea conferință va fi pe 7 iunie, la Universitatea de Medicină și Farmacie ‘Iuliu Hațieganu’, și-l va avea ca vorbitor pe ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului.
Șirul de conferințe a fost inițiat de Clubului Rotary Samvus Cluj și se desfășoară sub egida comună a Academiei Române, a Universității ‘Babeș Bolyai Cluj-Napoca’, a Universității de Medicină și Farmacie ‘Iuliu Hațieganu’, a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj, și a Universității Tehnice Cluj.

Ne vedem marți, la ora 17:00, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, sala ‘Mihai Șerban’.

Am să fac acum o excepţie, pentru că îi priveşte pe mai mulţi candidaţi şi pentru că, oricum, miza primei confruntări a trecut.

M-a deprimat entuziasmul cu care vineri seară atât dl Băsescu, cât şi dl Geoană, dar şi dl Antonescu s-au repezit să răspundă la întrebarea legată de cea mai frumoasă faptă pe care au făcut-o vreodată. Nu răspunsurile propriu-zise m-au indispus, ci însuşi faptul că au ales să răspundă.

Încă visez la un candidat care ar fi avut decenţa să evite întrebarea şi să vorbească despre cea mai frumoasă faptă pe care altcineva a făcut-o pentru el. Am terminat zilele acestea Scrisorile lui Gabriel Liiceanu şi mi-am adus aminte de o vorbă arabă care spune că trebuie să uiţi imediat binele pe care l-ai făcut şi niciodată binele care ţi s-a făcut.

În răspunsurile la această întrebare-capcană am citit suficienţa morală a tuturor celor dintre care avem, faute de mieux, de ales.