N-am reușit să ajung alaltăieri pe Moldoveanu, așa cum mi-am propus, dar am avut parte de o aventură la care nici nu visam. Ceva între The Blair Witch Project și un reality-show de tip survival. Făgărașul mi-a predat cu asprime câteva lecții importante și m-a răsplătit la peste 2,400 de metri cu niște priveliști vindecătoare. Despre ce a fost vorba vă povestesc în numărul din octombrie ale revistei The One. Deocamdată, vă las să vă clătiți privirile.
Tag Archives: munte
Vânătările Ponorului și Huda lui Papară
A doua zi după peripețiile de pe Cheile Râmețului, am ales un traseu ușor, de refacere și am pornit spre Vânătările Ponorului.
După ce trece prin câteva sate încremenite într-un timp premodern, cărarea intră într-un mic crâng, de unde se deschide spre o mare depresiune în formă de pâlnie: dolina Vânătarea. Se merge “pe buza pâlniei”, până în punctul ei cel mai înalt, unde marcajul coboară centripet spre punctul “de scurgere”. O mică pădure ascunde aici o scenografie spectaculoasă: trei pâraie se infiltrează în pământ, nu înainte de a da naștere unei foarte frumoase căderi de apă. Peretele înalt de calcar e brăzdat de urmele vineții care au dat numele locului.
Brâna Caprelor
Intrarea pe traseu e străjuită de un marcaj decolorat pe o tablă ruginită și de crucea metalică a unui tânăr pentru care Brâna Caprelor a fost ultima ascensiune. Apoi poteca urcă vertiginos și se transformă într-un perete vertical de piatră de-al lungul căruia atârnă un cablu.
Drumul până pe creastă e compus din mai multe astfel de escalade, dar priveliștea panoramică asupra Cheilor Râmețului este neprețuită. Nu e un traseu ușor și nici foarte plăcut dacă ai rău de înălțime, dar, cu prudență și echipament adecvat (noi aveam, din păcate, sandalele cu care traversaserăm Cheile, nu ne dăduse prin cap să ne luăm bocancii în rucsac), poate deveni una dintre cele mai spectaculoase amintiri din Carpați.
Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului
(aventuri din Carpați, partea a treia)
Cheile Râmeților sunt unul dintre cele mai spectaculoase trasee pe care le-am străbătut în Carpați. Râmețiul a săpat în Munții Trascăului un relief carstic fabulos, iar parcurgerea Cheilor a fost o aventură memorabilă.
Le-am abordat mai întâi dinspre Cheia spre Valea Mănăstirii. La început ni s-a părut că marcajul e deterioriat și incomplet, apoi ne-am prins că nu era mare nevoie de marcaj, pentru că nu ai de urmat altceva decât cursul râului. Ceea ce înseamnă că trebuie să mergi efectiv prin apă. Am prins o perioadă cu apă mare, așa că ne-am muiat bine.
Tot din Retezat (2)
Retezatul Central :: mountain blogging powered by Toyota Hilux, Cartela Internet Vodafone şi HyperMac de la Magazinul Apple Noumax.
Tot din Retezat (1)
:: foto: Andrei Poiană :: mountain blogging powered by Toyota Hilux, Cartela Internet Vodafone şi HyperMac de la Magazinul Apple Noumax.
Cu capul în nori
Sâmbătă am pornit împreună cu Loli de la Salvamont, cu prietenii lui şi cu colegul lui, Lucian, spre Vf. Piule din Retezatul Mic. La început am urmat o scurtătură, apoi traseul marcat cu linie galbenă. Ne-am oprit să culegem afine – ghidul nostru ne spune că n-a mai văzut de mult o recoltă aşa de [...]
În munţii Iezer-Păpuşa
Ieri am urcat la peste 2200 de metri pe creasta munţilor Iezer, deasupra lacului. Nu mai urcasem pe un munte de ani buni şi mă temeam că ritmul de mers va lăsa de dorit. Nu eram singurul, mai multe rude şi consăteni s-au întrecut în a mă convinge să urc mai degrabă pe dealurile din [...]
Comentarii