Cu întârziere, vreau să salut o inițiativă inteligentă de felul cărora mi-aș dori să văd cât mai multe în România. În timpul Festivalului George Enescu, Tetra Pak şi Unicredit Ţiriac Bank le-au oferit melomanilor apă într-un ambalaj special produs din surse regenerabile de materii prime.

Nu este prima dată când ambele companii se implică în proiecte de protejare a mediului în susținerea unor programe culturale de anvergură. Le urez să recidiveze cât mai des.

Când pune vioara jos, Tomescu zâmbește puțin încurcat, ca un copil care se rușinează că primește prea multă atenție. “Tu ai făcut asta?” îți vine să-l întrebi și el pare că se miră sincer că ar avea vreo legătură cu miracolul care tocmai a avut loc.

O doamnă acră, fiica unui mare muzician, mi-a spus odată că nu-i place ce face tânărul violonist: “se ține de șușe”. Doamna se referea, probabil, la concertele și gesturile neconvenționale prin care Tomescu încearcă să facă muzica marilor compozitori accesibilă unui public tânăr și mai puțin educat. Adică exact eforturile pentru care eu îl admir enorm, pe lângă virtuozitatea-i și modestia-i absolut cuceritoare.

Într-un secol în care muzica clasică e pusă la mare încercare de consumerismul facil și lipsit de gust, Alexandru Tomescu nu s-a resemnat să cânte pentru melomanii convinși, tot mai puțin numeroși. Încălțat în bascheți, singur sau într-un trio seducător (împreună cu Horia Mihail și cu Răzvan Suma), el aduce muzica bună nu doar urechilor care vor s-o asculte, ci și sufletelor care au nevoie de ea, dar nu știu încă s-o caute.

Cu vioara lui Tomescu, România devine mai bună:

Cânţi pe un instrument de la 1702, vioara Stradivarius. Răspunde ea sensibilităţii de acum, poţi să ajungi să vorbeşti pe limba ei?

A. T.: Am fost întrebat odată de nişte sunetişti foarte pricepuţi: ”unde are mufa? ca să o cablam…”. Deh, are şi ea lipsurile ei, nu are mufă, nu are buton de playback. Ce să zic, eu cred că există o comunicare bidirecţională şi este nevoie de o obişnuire reciprocă. Vioara ajunge în timp să se impregneze de sunetul violonistului care ştie să o domesticească. Despre viorile Stradivarius se spune că sunt ca nişte fiare neîmblânzite sau ca nişte personalităţi foarte puternice. Tu, ca interpret, trebuie să le înţelegi înainte de a începe un dialog cu ele. Dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere pe vioara Stradivarius, de cele mai multe ori vei avea o problemă, fiindcă instrumentul nu-ţi va răspunde. Este ca o persoană pe care trebuie să o cunoşti în fiecare zi.

:: interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.

Săptămâna care urmează merită să vă îngrijiţi şi de sufletul vostru. Iată ce vă propun:

Luni, soprana Nelly Miricioiu şi invitatul său, baritonul Yuriy Tsiple, cântă la Ateneu de Ziua Regelui în cadrul unui concert caritabil oferit în beneficiul programului Tinere Talente derulat de Fundaţia Principesa Margareta a României. Bilete aici.

Miercuri, nu puteţi să-l rataţi pentru nimic în lume pe “cel mai bun şi cel mai nebun violoncelist al lumii”, Mischa Maisky, care cântă la Ateneu în cadrul Cruciadei Culturii. Bilete aici.

Violoncelul este asemenea unei femei frumoase care nu a îmbătrânit, ci devine mereu mai tânără, mai delicată, mai suplă, mai graţioasă.

Pablo Casals

Eu unul de-abia aştept să-mi trag sufletul la aceste două concerte. Vă aştept şi pe voi. Merită!

Foto: Cosmin Bumbuţ

Toate fondurile strânse vor fi folosite pentru a achiziţiona proteze auditive, în absenţa cărora aceşti copii nu pot distinge sunetele şi riscă să devină surdo-muţi. Anul trecut, turneul Stradivarius a reuşit să strângă 120.000 de euro pentru nevăzători.

Concertele care vor mai avea loc sunt: Oneşti (6 mai), Braşov (10 mai), Sibiu (12 mai), Baia Mare (14 mai), Bistriţa (15 mai), Timişoara (18 mai), Constanţa (20 mai), Piteşti (21 mai), Bucureşti (25 mai). Detalii aici.

Chiar dacă nu ajungeţi la concert, puteţi dona pentru această cauză umanitară:

Nu mă pricep să vă spun cât de frumos au cântat cei doi, tot ce ştiu e că mie mi-a plăcut foarte mult. Şi mi s-au părut foarte inspirate explicaţiile, povestioarele, anecdotele de dinaintea fiecărei piese. Îl ştiam pe Tomescu doar ca violonist, l-am descoperit şi ca vorbitor, unul foarte charismatic. Şi m-am bucurat să descopăr în ambii muzicieni încă două dovezi grăitoare că nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânţi la un instrument cu coarde.

La Grădina Icoanei avusese loc cu puţină vreme înainte un eveniment religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi şi credincioşi. Din când în când, prin faţa vitrinei în care Tomescu şi Suma cântau, trecea câte un om cu o lumânare în mână, ca într-o noapte de Înviere. Unii treceau nepăsători, alţii căscau gura şi treceau mai departe, alţii se opreau şi rămâneau o vreme visători. O doamnă a intrat, de mână cu fetiţa ei, care ţinea în mână o lumânare.

Apariţia sfioasă şi delicată mi-a adus aminte de un vers din Edgar Alan Poe – Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri - şi le-am mulţumit Violetei şi lui Ediz pentru această clipă senină.

Sarah Chang, cândva un copil-minune al muzicii şi astăzi una dintre cele mai mari violoniste ale lumii, cântă diseară la Ateneul Român, alături de Andrew von Oeyen.

Concertul este organizat de Agenţia de Vise, cu sprijinul LG Electronics şi al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.

Programul serii

Cesar Franck – Sonata în La major pentru vioară şi pian
Christopher Theofanidis – Fantezie
Johannes Brahms – Sonata nr. 3 op. 108 în re minor pentru vioară şi pian.

Sarah Chang, cândva un copil-minune al muzicii şi astăzi una dintre cele mai mari violoniste ale lumii, a susţinut recitaluri alături de orchestre precum cele din Philadelphia şi din Londra, Filarmonica din New York, cea din Berlin sau cea din Viena. Printre numeroasele premii obţinute de către Sarah Chang se numără şi Avery Fisher Grand Price, cea mai importantă distincţie din domeniul muzicii clasice.

Andrew von Oeyen este considerat unul dintre cei mai buni pianişti ai generaţiei sale. De la debutul său alături de Filarmonica din Los Angeles, a susţinut recitaluri alături de cele mai mari orchestre ale lumii. Printre apariţiile sale mai recente se numără recitaluri la Wigmore Hall din Londra, festivalul francez “Piano en Valois”, precum şi în toate marile săli de concert ale Japoniei.

Programul serii

Cesar Franck – Sonata în La major pentru vioară şi pian
Christopher Theofanidis – Fantezie
Johannes Brahms – Sonata nr. 3 op. 108 în re minor pentru vioară şi pian.

Biletele pentru recital au fost puse în vânzare în reţeaua Eventim.

Sarah Chang, într-unul dintre primele concerte care i-au adus, la începutul anilor ’90, recunoaşterea internaţională: concertul pentru vioară de Ceaikovski cu orchestra din Montreal.

Le mulţumesc tuturor celor care au lăsat comentarii, m-a bucurat să văd aşa de mult entuziasm. Recunosc că m-au impresionat mai tare cei ale căror motivaţii aveau legătură cu ei şi care au cerut invitaţii în numele lor, dar au fost şi între celelalte comentarii destule care m-au făcut să zâmbesc. Mă bucur că am organizat acest mic concurs. Mulţumesc, Anca Nuţă! Mulţumesc, Unicredit Ţiriac!

Câştigătorii au primit detalii pe e-mail. Audiţie plăcută!

Vulupe
Daca tot am scris putin dupa ce am fost deja 2 seri in P-ta Festivalului, las si aici aceleasi randuri – cred mai mult in lucurile facute “la cald” decat in cele foarte elaborate:

“mergeti sa va bucurati sufletul

Asta seara, fara sa-mi fi planificat asta si poate cu atat mai bine, avand undeva in minte indemnul insistent al lui Tudor Chirila, am facut un ocol si pe seara m-am oprit in Piata Revolutiei la Festivalul George Enescu. A fost un moment de WOW cu litere cat mai mari. Greu de pus in cuvinte placerea si linistea pe care le poti simti la un astfel de concert. Va recomand, cu caldura, sa mergeti, macar pentru putin timp, macar pentru o seara, sa va bucurati sufletul cu ceea ce se intampla acolo. Cu muzica pura, cu leganare, cu plutire, cu visare – oamenii aia sunt niste samani ai notelor.

Atmosfera este superba, relaxata, fara fite si priviri lungi, foarte, foarte multi tineri – am vazut un cuplu care statea in spatele scaunelor, in picioare si dansau usor pe acordurile de pe scena – sublim. Imi pare rau ca nu am avut camera sa pot face poze dar in acelasi timp ma bucur – asa am putut savura linistit toata licoarea muzicala.

Mergeti, va rog, mergeti sa va spalati sufletul cu apa pura din izvorul muzicii.

PS – cat am stat acolo, am numarat 10 bicle plus a mea, 11 participanti la Festival veniti la pedale, in decurs de mai putin de 2 ore. Nu-i rau”

Si dupa ce si aseara am trait sentimente cel putin asemanatoare (la plecare mi-am sunat toti prietenii sa-i indemn la Festival) am simtit cu atat mai mult ca mi-as dori sa ma pot apropia de starile pe care tu si Tudor le tot impartasiti pe Twitter. Multumesc pentru sansa. Preferinta ar fi pentru Joi sau Vineri.

Alexandra
Motivatia mea e simpla ca o zi de weekend: am ascultat aseara concertul Filarmonicii Pitesti in Piata Festivalului si mi-ar placea sa ma delectez din nou cu muzica clasica, dar nefiltrata de boxe si neasezonata cu zgomotul bulevardului. Vineri mai mult decat joi, duminica mai mult decat sambata.

Sebastiano
cred ca sunt doi ani de cand planeta pamant mi se pare cea mai plictisitoare.
parca toate lucrurile au fost spuse. parca nimeni nu mai are nimic interesant de zis.
parca nu mai exista eroi, oameni care sa te inspire.
descoperi ca toti oamenii spre care te uitai in sus odinioara sunt banali si ei.
toata lumea e la fel, nu mai exista autenticitate, nimeni nu o cultiva. sunt doar turme.
nu mi s-a mai facut pielea de gaina de foarte mult timp.
nu am mai fost la un concert de muzica clasica de cand eram mic.
am auzit de festivalul enescu si cred ca lucrurile care se intampla acolo sunt grandioase.
vreau sa incerc sa mi se ridice parul pe mana. vreau la festival.
pot?

Andra
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu respir muzică, mănânc muzică şi gândesc muzică… cred că m-am născut pentru muzică şi îmi place să cânt singură în cămară (la pian mai exact) cum “se lăuda” Salinger că ar face dacă ar fi pianist… frumos… dar uneori uite că trebuie să-i asculţi şi pe ceilalţi, că poate cine ştie.. ajungi să cânţi mai mult, să simţi mai mult…

Aş vrea să văd şi eu “cămara” marilor muzicieni, unde se adună lumea înfometată de frumuseţe. De fapt, nu ştiu dacă vreau să-i deranjez, dar dacă mă invită ei…

copy/paste …

ps: enescu, duminica … sa-i ascult copilaria..

Ateneul Român (© Mediafax Foto)

Alte trei invitaţii la Festivalului Enescu, oferite împreună cu Unicredit Ţiriac Bank, sponsorul principal al evenimentului, îşi aşteaptă doritorii.

Invitaţiile sunt pentru joi, vineri, sâmbătă şi duminică, la concertul de la ora 17 de la Ateneul Român. Fiecare invitaţie este valabilă pentru două persoane.

Dacă daţi click pe fiecare dintre zile, veţi afla cine cântă şi ce e în program, iar aici puteţi afla mai multe despre fiecare artist.

Regulile sunt aceleaşi ca şi data trecută. Pentru a primi o invitaţie trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie.

Vor exista trei câştigători, care vor fi anunţaţi joi la prima oră. Te rog să precizeci în comentariul pe care-l vei lăsa la ce concert ai prefera să mergi sau dacă nu ai preferinţe.

În fine, dacă mi-ai lăsat deja un comentariu data trecută şi nu ai câştigat, dar vrei să participi şi acum, e suficient să dai copy-paste la comentariu aici ca să ştiu să te iau în considerare. Îţi promit că ai tot atâtea şanse ca un comentariu nou.

Aşadar, stimaţi melomani, stimate melomane, poftiţi de mă convingeţi!

Prima invitaţie este pentru concertul de luni, 14 septembrie, ora 17. Cântă pianistul Konstantin Lifschitz (cel care la 13 ani făcea furori la Academia de Muzică din Moscova) şi violonistul Eugene Ugorski.

Program:
Enescu – Sonata I pentru vioară şi pian în Re Major op. 2
Prokofiev – Sonata pentru vioară şi pian în Re Major
Ravel – Gaspard de la nuit
Chausson – Poème op. 25

Invitaţia este valabilă pentru două persoane.

Pentru a o primi trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie (te-ai prins, nu există criterii obiective, totul e de-un subiectivism nesfârşit).

Câştigătorul va fi anunţat luni la prima oră (ai grijă ca adresa de e-mail pe care o completezi atunci când laşi comentarii să fie aceeaşi cu cea pe care vom comunica pentru a intra în posesia invitaţiei).