Posted by dragos bucurenci on September 10, 2009
Vorbeşte Stephen Beguin, vicepreşedinte pentru relaţii internaţionale al Ford Motor. Vorbeşte cu calm, deschis. Inspiră încredere.
Pentru 15 ani românii au fost lăsaţi în urmă. Acum au fost regăsiţi.
Când am fost în Craiova am văzut în piaţă săgeţi care arătau spre diverse capitale europene. Şi există o săgeată care arată spre pământ şi pe care scrie “Uniunea Europeană 0 km”. Mândria pe care o au aceşti oameni de a fi membri ai EU este impresionantă.
Daniel Dăianu, una dintre cele mai strălucite minţi pe care le are România:
UE nu este o uniune în sensul în care SUA sunt o uniune. Trebuie să ne obişnuim cu asta.
UE şi statele membre trebuie să ajungă la reglementarea comună a pieţelor financiare. Este un mit că acestea se pot auto-reglementa.
Atât UE, cât şi SUA sunt “overstretched”. Acum mulţi ani se vorbea de deficitul de democraţie la nivel global. Gândiţi-vă la cât a ajuns el acum.
Cred că Turcia este tot mai puternică, atât politic, cât şi economic. Cred că Turcia poate juca un rol important şi înăuntrul şi în afara UE.
Mario Moretti Polegato este preşedintele şi fondatorul companiei inovatoare de încălţăminte Geox. Şi el citeşte. Greu de urmărit.
Robert K. Steel este preşedintele Institutului Aspen şi fost CEO la coroporaţiei Wachovia. Din 1976 până în 2004 a lucrat cu Goldman Sachs, de unde s-a retras ca vicepreşedinte. (Găsiţi aici o scurtă declaraţie video care i-a fost luată cu aceeaşi ocazie de Hotnews).
Trebuie să acceptăm că avem o mare responsabilitate pentru acei oameni care nu sunt la fel de bine poziţionaţi ca noi în ierarhia sistemului financiar.
Problema principală este cum ne asigurăm că marile instituţii financiare sunt destul de solide pentru a trece cu bine prin perioade de volatilitate financiară.
Claudio Zito este CEO şi country manager la ENEL România.
Criza globală a mărit discrepanţele între state şi între cetăţeni, între bogaţi şi săraci. Dar într-un fel a creat şi mai multă solidaritate. Băncile centrale şi guvernele au discutat mai mult cu industria, a fost mai mult dialog social.
Ar trebui să existe o abordare comună a UE legată de băncile centrale? Daniel Dăianu:
Sigur că da. Dar e puţin probabil că se va întâmpla. Degeaba avem o monedă unică, dacă politicile fiscale rămân prerogative naţionale.
Problema liberei circulaţii a forţei de muncă. Cât de importantă este? Mario Moretti Polegato, care este şi consul onorific al românilor în nord-estul Peninsulei, vorbeşte două minute fără să răspundă la întrebare. “Lucrurile se schimbă”, asta am reţinut.
Claudio Zito:
Dacă va exista libertate de mişcare dintr-o ţară în alta, va exista şi o legiferare a acestei mişcări. E importantă nu doar migraţia forţei de muncă, ci şi transferul de tehnologie.
Întrebare din public: sunt puţin îngrijorat că o politica fiscală europeană uniformă ar limita creşterea economică a UE. Daniel Dăianu:
Nu am spus “uniformă”, am spus “comună”. Cum împarţi în mod echitabil greutatea unei crize ca cea de acum dacă nu ai reglementări comune şi un supervizor comun?
I-am întrebat pe Daniel Dăianu şi pe Robert K. Steel ce scenariu li se pare mai plauzibil pentru evoluţia crizei care, cred foarte mulţi, a ajuns la cel mai jos punct: va urma o evoluţie în formă de V, de W sau de U şi care va fi traiectoria pentru estul Europei? (moderatorul a ales să răspundă altcineva)
Robert K. Steel:
Cred că recuperarea va fi diferită peste tot în lume. În unele locuri va fi rapid, în America mai lentă, în Europa încă nu ştiu.
Stephen Beguin:
Pieţele dezvoltate îşi vor reveni mai repede, cele în dezvoltare se vor recupera şi mai repede sau deloc. Nu ştiu unde va fi România în acest al doilea grup.
Posted by dragos bucurenci on
Fac live blogging de la dezbaterea organizată de Institutul Aspen cu tema “20 Years Past – 20 Years Forward: Perspectives for Central and Eastern Europe”.
Introducerea o face Mircea Geoană, preşedintele Aspen România. O primă impresie: nu reuşesc să-mi dau seama unde greşeşte, dar încă dă senzaţia că vorbeşte în sloganuri, în idei primite de-a gata. Ideile nu sunt deloc rele, dar nu “trec”, pare că le lipseşte portanţa. Oricum, e plăcut să vezi un politician vorbind în cunoştinţă de cauză despre situaţia politică şi economică globală.
Am crezut timp de 20 de ani că integrarea în NATO şi în UE va fi panaceul tuturor problemelor noastre. Trebuie să recunosc că m-am înşelat. Nimic nu poate suplini un proiect naţional cu privire la cum vrem să arate viitorul nostru.
Timp de 20 de ani am fost destinatarii reţetelor venite din Vest. Acum trebuie să devenim din recipienţi ai acestor reţete membri cu drepturi depline.
Moderează Walter Isaacson, omul pentru care am venit la dezbatere. A fost preşedintele şi directorul executiv al CNN şi redactorul-şef al revistei Time, singura revistă la care sunt abonat fără întrerupere de mai mulţi ani. Reţin o singură idee:
NATO trebuie regândită. Nu sunt sigur că NATO a fost creată pentru conflictul din Afganistan.
Primul vorbitor este Pablo García-Berdoy, fostul ambasador spaniol la Bucureşti, un prieten special al României şi un avocat al mediului la Bucureşti.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în Europa Centrală şi de Est a fost un proces de reformă instituţională. Pentru viitor, garanţia drepturilor civile şi a unei economii funcţionale sunt tocmai aceste instituţii. Trebuie să privim în urmă să vedem care sunt cele care au funcţionat bine şi care sunt cele pe care trebuie încă să le schimbăm.
Suntem tentaţi să credem de multe ori că politicile publice sunt rezultatul unui efort legislativ. De fapt, ele sunt de cele mai multe ori rezultatul unui proces administrativ.
Mesajul meu este că trebuie regândită misiunea instituţiilor europene.
La ora actuală Uniunea tinde să devină “overstretched”. Nu sunt eurosceptic, dar cred că trebuie păstrate virtuţile care au transformat UE în cea mai de succes organizaţie internaţională.
King Mallory, director executiv al Aspen Germania:
Avem exemplul democratizărilor din America Latină, care nu au fost în mod necesar urmate de bunăstare economică.
Nu mă aştept să aibă loc chiar o dispariţie a NATO, ci o degradare şi o evaporare a acestei organizaţii.
Până acum, îmi place că fiecare vorbitor a vorbit scurt şi la obiect. Nebalcanic, dacă mi-e îngăduit. Să vedem ce urmează.
Gianni de Michelis a fost preşedinte al Aspen Italia din 1984 până în 1992. Între 1989 şi 1992 a fost ministru de externe.
Ne trebuie un nou compas care să ne arate noul Nord. Nu doar unora, ci întregii Europe.
Ne trebuie un nou sistem de guvernare multilaterală a acestei lumi obiectiv multi-polare. Trebuie să acceptăm că în aceşti ultimi 20 de ani “we missed the point”. Ne-am concentrat pe extinderea UE, nu şi pe “adâncirea” ei.
Întărirea axei nord-atlantice trebuie să însemne şi întărirea axei euro-asiatice.
Trebuie să alegem dintre două configuraţii ale Europei: una este a unei Europe puternic orientate spre nord şi nord-est, alta este a unei Europe puternic mediteraneene.Evident, eu, fiind italian, cred că ultima opţiune este singura valabilă.
Aşa cum m-am temut, spiritul peninsular a contrastat cu stilul riguros de mai înainte. Mă tem să nu urmeze o logoree românească.
Marta Dassu, singura femeie din panel, este director pentru relaţii internaţionale al Aspen Italia.
Un banc al “filogermanilor”: We love so much Germany, that we’d prefer to have two Germanies.
Nu cred că Europa este “overstretched”, cred că extinderea trebuie continuată. Este clar că pierdem Turcia, trebuie să includem măcar Croaţia.
Cred că am citit foarte prost 1989 pentru că eram prea euro-centrişti. Şi Tien-an-Men a fost tot în 1989. Şi înfrângerea ruşilor în Afganistan a fost tot în 1989. Şi moartea lui Khomeini tot în 1989. Acum trăim răzbunările tuturor acestor 1989 pe care i-am ignorat.
Cu ochelarii de citit purtaţi ca accesoriu de păr, Vladimir Socor ne citeşte un curs universitar. Livrează ideile ex cathedra. Nu iau notiţe.
Urmează Emil Hurezeanu. Se declară singurul vorbitor din panel care locuieşte în România (mă rog, ar mai fi şi Mircea Geoană). Începe nepromiţător:
Sunt un prost improvizator, aşa că am să citesc.
Încerc să-l urmăresc, dar e obositor. Câteva trăsături naţionale, în opinia lui:
aruncarea responsabilităţii pentru propriile eşecuri asupra altora
evitarea luptelor pe care nu le putem câştiga
Mircea Geoană a început să vorbească despre viitorul UE, despre opţiunile pe care le are în legătură cu extinderea (aflu că e un susţinător al integrării Turciei) şi, deodată, discursul nu mai pare de plastic. Când vorbeşte natural, fără să se fi gândit înainte la ce va spune, e mult mai autentic.
Întrebare din public (n-am reţinut numele): un program de tipul “sticks and carrots” pregătit de SUA pentru Rusia poate funcţiona? Răspunde King Mallory.
De ce nu? Până la urmă, ce vor ruşii de la noi? Vor acces la tehnologie. Şi noi vrem să le dăm tehnologie. Cu siguranţă nu vrem milioane de şomeri aşteptând la graniţa UE pentru locuri de muncă.
Rusia e, totuşi, o plutocraţie. Şi trebuie să-i facem să plătească politic atunci când fac greşeli, atunci când deomcraţia are de suferit. Dreptul cel mai preţuit în Rusia este libera circulaţie. Un sistem flexibil de vize, pe care-l înăsprim atunci când greşesc şi-l relaxăm atunci când se conformează poate fi o soluţie.
Întrebare: cum putem integra Rusia în sistemul de securitate global? Răspunde Vladimir Socor.
Dacă e vorba să integrăm Rusia în OSCE sau ca Rusia să fie monitorizată de OSCE, asta s-a făcut deja. OSCE s-a dovedit complet ineficientă în problema Rusiei. Ne-am săturat de completa ineficienţă a Consiliului de Securitate al ONU. De ce să duplicăm asta la nivel european? Iar dacă Rusia capătă un vot în NATO, organizaţia va fi handicapată. De ce să facem asta?
O veche zicală maghiară din vremea când latina era încă limba oficială: Extra Hungariam non est vita. Si est vita, non est ita. (În afara Ungariei nu exista viaţă, dacă există viaţă, ea nu este la fel). Parafrazez: Nu există viaţă în afara NATO, iar dacă există, ea nu este la fel.
Mircea Geoană:
Ca politicieni, suntem prizonierii cotidieni ai problemelor economice, astfel că nu avem luxul de a gândi moral şi pe termen lung înainte de a acţiona.
Dar dezbaterea asta nu e despre Rusia sau despre China sau despre Orientul Apropiat, ea ar trebui să fie despre noi.
A fost instructivă prima parte. Oameni faini, idei care mi-au dat de gândit.
Posted by dragos bucurenci on March 16, 2009
There is a story about a conversation between General de Gaulle, who, as president of the French Republic, telephoned his American counterpart Lyndon B Johnson, to inform him that France had decided to withdraw from the North Atlantic Treaty alliance.
Since its foundation nearly two decades earlier, NATO had had its headquarters in France. Now NATO would have to move.
Furthermore, de Gaulle added, it was his intention that all American service personnel should be removed from French soil.
“Does that include,” Johnson is said to have replied, “those buried in it?”
Ouch.
:: BBC face o analiză usturătoare rădăcinilor anti-americanismului francez.
:: via Petreanu.
Posted by dragos bucurenci on April 2, 2008
Dacă nu ştiaţi de unde să luaţi bleumarinul ăla nefericit din sigla summit-ului NATO, vă spun eu – e bleu gendarme.
Omuleţi amintea la ea pe blog, citând-o pe Ana Blandiana, că suntem un popor vegetal. Îi dau dreptate.
Ar trebui invitat şi Fidel să-şi facă un summit la Bucureşti. Şi imediat după Fidel, n-ar strica să se programeze şi Mohamed Ahmadinejad cu un summit al ţărilor islamice. Păi unde mai găsesc chiar şi ei, ditai dictatorii, un guvern dispus să-şi evacueze capitala, s-o împartă în două ca pe Berlinul de tristă amintire, să declare stare de necesitate şi să reprime conştiincios orice manifestare a dezacordului faţă de şuşa guvernamentală?
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on March 28, 2008
Summit-ul NATO cel spre ordine şi curăţenie
Dă-ni-l nouă şi urbei noastre
Şi acum şi la anul şi-n vecii vecilor
Amin
Şi nu ne mai lăsa pe mâna nici unui primar
Şi ne izbăveşte de tot cel viclean
