Mă culcasem lângă glasul tău. Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile. Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. [...]
Tag Archives: nichita stanescu
‘Tristeţea mea aude nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră’
L-am cunoscut, era un uriaş cu ochii albaştri. Ochii erau albaştri pentru că era atât de înalt încât capul lui ajungea deasupra norilor şi albastrul cerului i se reflecta direct în ochi.” (Oana Pellea) Sâmbătă, 24 noiembrie, ora 18:00 la Gaudeamus, Oana Pellea citeşte din Elegiile lui Nichita. Pentru detalii, click pe invitaţie:
Comentarii