Posted by dragos bucurenci on October 9, 2008
Aveam 18 ani şi făceam meditaţii la logică şi filosofie pentru admiterea la facultate. Şi eu şi proful şi celălalt coleg eram fumători, iar lecţiile aveau loc într-o bucătărioară din Bucureştii noi.
Într-o bună zi, ţigara pe care tocmai o aprinsesem şi pe care o ţineam într-un echilibru precar în aceeaşi mână cu care încercam să scriu, mi-a alunecat printre degete şi a căzut pe jos. M-am aplecat maşinal după ea, am stins-o cu un gest scurt, după care am rupt-o ca să încapă în scrumieră, am scos o nouă ţigară din pachet şi mi-am aprins-o. “Aşa, băi, Dragoşu, mi-a plăcut cum ai judecat”, m-a felicitat proful. “Păi n-ar fi mai mare păcatul să te cureţe, Doamne fereşte, vreo hepatită vulgară, ca pe ultimul ignorant nespălat, înainte să apuci să faci şi tu un cancer de om serios?”. Am pufnit toţi trei în hohote de râs. De altfel, zâmbesc şi acum când îmi amintesc scena. Cred că niciodată un gest n-a putut surprinde mai bine caraghioslâcul idioţeniei perfecte spre care dependenţa de nicotină îi împinge pe fumători.
Citeşte mai departe… »
Comments:
Filed Under: elle
Posted by dragos bucurenci on June 24, 2008
Reportajul despre care vorbeam acum câteva zile poate fi văzut aici.
Posted by dragos bucurenci on June 21, 2008
În România există 5 milioane de fumători. Dintre aceştia, 50% vor să se lase de fumat, însă jumătate din ei au o dependenţă crescută la nicotină şi au astfel nevoie şi de medicaţie. Un tratament costă 500 de lei pentru fiecare pacient, astfel că Institutul Naţional de Pneumologie ar avea nevoie de 500 milioane de lei pentru a ajuta populaţia să se lase de fumat. Din partea statului, însă, institutul primeşte doar 10 milioane de lei.
Stelian Muscalu a realizat pentru Reporter Special un reportaj despre industria tutunului din România şi rolul statului în perpetuarea acestui flagel naţional. Reportajul s-a difuzat ieri seară pe Antena3 la 23:10 şi va fi reluat duminică la 13:10. Detalii aici.
Am mai scris despre fumat:
Posted by dragos bucurenci on March 26, 2008
Pe vremea când lucram la British Council, locul fumătorilor era în garaj. Acolo am găsit-o, pe unul dintre rafturile cu scule ale lui Adrian: o scrumieră de sticlă, neverosimil de mare, nefolosită, cu o inscripţie simplă şi elegantă: “E II R”, cifrul Reginei Elisabeta a II-a.
Scrumiera, mi s-a spus, aparţinuse primului director al British Council, Claus Henning. Fusese un fumător pătimaş, după cum dovedea şi scrumiera, capabilă să găzduiască chiştoacele a mai mult de două pachete de ţigări. Când Claus s-a îmbolnăvit grav şi a renunţat la fumat, scrumiera a fost exilată în garaj. La vremea când am descoperit-o eu, scrumiera zăcea în continuare nefolosită, deşi Claus plecase demult din România şi nu toată lumea mai ştia povestea scrumierei.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on March 24, 2008
Joi se fac 3 săptămâni de când am stins ultima ţigară din viaţa mea. Am lăsat în urmă 15 ani de fumat (cu intermitenţe mai mult sau mai puţin semnificative în primii 4 şi în ultimii 2). La 18 ani fumam deja mai mult de 3 pachete de ţigări pe zi şi de atunci n-am reuşit să fumez aproape niciodată mai puţin. Părăsesc acest viciu cu plămânii încă întregi, dar groaza unui diagnostic fără drept de apel mă va urmări încă mulţi ani. Oricât de sănătos aş încerca să trăiesc de-acum încolo, ştiu că mi-am cumpărat deja foarte multe bilete la loteria cancerului. Mă gândesc uneori la asta, pentru că nu mai am inconştienţa liceeanului căruia nu-i păsa de boală, de suferinţă sau de moarte.
Citeşte mai departe… »
Aveam 18 ani şi făceam meditaţii la logică şi filosofie pentru admiterea la facultate. Şi eu şi proful şi celălalt coleg eram fumători, iar lecţiile aveau loc într-o bucătărioară din Bucureştii noi.
