Scuza, atunci când oamenii sunt de acord cu mine (pentru că, să nu uităm, există şi retrosexuali recalcitranţi şi pe aceia îi las în pace), este că “nu ştiu, frate, ce să fac cu ei, unde să-i pun, mi-e frică să nu-i zgârii”. Răspunsul este, evident, că e recomandabil să porţi un toc de ochelari cu tine.

Ieri seară mi-am mai făcut rost de un argument. Cineva s-a suit pe scena Ateneului cu ochelarii de soare pe păr. Evident, îi uitase. Asta se-ntâmplă dacă n-ai toc şi te ia valul. Pam pam.