Fostul meu coleg Paul Olteanu, fundraising & marketing manager la MaiMultVerde, a fost desemnat Prahoveanul Anului 2010 la categoria Ecologişti.

Alături de MaiMultVerde, Paul s-a implicat în proiecte prin care au fost plantaţi peste 60.000 de puieţi în apropierea Ploieştiului: „Cursul de Plantagistică” şi prima plantare în „Ţara lui Andrei” din 2010.

La doar 22 de ani, Paul este cel mai tânăr câştigător al titlului Prahoveanul Anului. Să ne trăiască!

Liviu Olteanu, un inginer de 51 de ani, a gândit casa perfectă: el foloseşte panouri fotovoltaice, captatori solari în vid şi pompe geotermale pentru a produce căldura, apa caldă şi curentul electric necesare familiei.

Vara aceasta am vizitat casa familiei Olteanu pentru că întâmplarea face ca Paul, fiul lui Liviu Olteanu, să fie coleg cu mine la MaiMultVerde. Pe o arşiţă de peste 30 şi ceva de grade afară, înăuntru era plăcut, răcoros şi nu se auzea niciun aer condiţionat. Am vizitat apoi şi instalaţiile care fac posibilă această minune şi am rămas impresionat.

Îi doresc domnului Olteanu mult succes în afacerea pe care a pornit-o pentru că m-aş bucura să văd cât mai multe astfel de case în România.

Vi-l recomand şi pentru că e o primă ieşire la rampă a lui Paul Olteanu, cel care s-a alăturat în vară echipei MaiMultVerde în calitate de fundraiser şi care, zic eu, face deja o treabă foarte bună pe domeniul ăsta.

Miruna Cugler a fost manager de comunicare la MaiMultVerde în perioada mai 2008-iulie 2009, aducându-şi o contribuţie importantă la dezvoltarea organizaţiei în primul ei an de existenţă. Datorită ei, MaiMultVerde se numără astăzi între primele trei cele mai cunoscute ONG-uri de mediu din România. De la 1 august, Miruna a acceptat o ofertă făcută de Oficiul Publicaţiilor Europene din Luxemburg, postul său fiind preluat de Anamaria Bogdan. Cu o experienţă de 7 ani în domeniul ONG-urilor de mediu şi al comunicării, alături de Greenpeace România şi Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, Anamaria vine să întărească echipa de profesionişti de la MaiMultVerde.

„MaiMultVerde este o poveste lungă şi frumoasă, a cărei continuare va fi scrisă la umbra puieţilor plantaţi, printre firele de iarbă nesufocate de gunoaie, cu dârele lăsate de roţile de bicicletă pe străzile din Bucureşti şi din zâmbetele voluntarilor care au făcut toate aceste lucruri posibile. A fost o onoare şi o bucurie pentru mine să fac parte din echipa MaiMultVerde şi voi rămâne întotdeauna cu sufletul alături de ei.”

Miruna Cugler

„MaiMultVerde înseamnă continuarea firească a activităţii mele de până acum, protejarea mediului, comunicarea proiectelor de mediu, conştientizarea importanţei acestuia, munca cu voluntarii. Rezultatele obţinute de organizaţie, notorietatea câştigată, deşi este înfiinţată doar de un an şi jumătate, proiectele de mediu realizate şi cele planificate, o echipă extraordinară au reprezentat o ofertă de nerefuzat şi noi oportunităţi şi provocări pentru mine.”

Anamaria Bogdan

Paul Olteanu a lucrat în cadrul programului MentorshipNET, pentru care a atras finanţări şi a coordonat dezvoltarea comunităţii online. Are o experienţă de 5 ani în societatea civilă la Asociaţia Club „Liderii Mileniului Trei” şi Asociaţia Oricum. Este trainer al Fundaţiei CODECS pentru leadership şi a absolvit programul de leadership creativ al Asociaţiei Erudio.

Alexander Kuch este voluntar Peace Corps şi s-a alăturat echipei MaiMultVerde în luna iulie pentru o stagiatură în cadrul Departamentului Proiecte. În primii doi ani de voluntariat, Alexander a lucrat la Poienile Izei, un sat mic din Maramureş. Cunoştinţele acumulate la Peace Corps îi vor folosi în coordonarea voluntarilor de pe platforma maimultverde.ro. Numărul acestora a ajuns la aproape 6000.

Spuneam atunci că a avea succes înseamnă să faci ceea ce ai spus că vei face. Prin obversie, eşecul înseamnă, după mine, să nu faci ceea ce ai spus că vei face.

Din acest punct de vedere, strategia de marginalizare politică a lui Adrian Năstase (asumată explicit – Adriene, nici nu ştii cât de mic ai să devii!) a fost un succes pentru Traian Băsescu, în vreme ce strategia de înlăturare a lui Călin Popescu-Tăriceanu din fruntea Cabinetului mai înainte ca acesta să-şi poată termina mandatul (intenţie asumată, şi aceasta, explicit în mai multe ocazii) a fost un eşec pentru Preşedinte.

Am împrumutat această definiţie de la Eric Berne, care-i numeşte pe oamenii de succes “Prinţi” şi pe cei care eşuează “Broscuţe”. Cu toţii ne naştem Prinţi şi Prinţese, zice Berne, până când părinţii noştri ne transformă, pe cei mai mulţi dintre noi, în broscuţe. Apoi ne chinuim să ne recăpătăm starea originară, dar nu toţi reuşim. Indiciul clar că suntem încă Broscuţe, şi nu Prinţi sau Prinţese, este că nu reuşim în ceea ce ne propunem să facem.

Nimeni nu ne impune aceste ţinte şi e naiv cel care şi le alege în funcţie de ceea ce vede în jur (bani, maşini, reflectoare), pentru că pe fiecare îl mulţumeşte altceva. Şi banii, şi maşinile şi lumina reflectoarelor sunt indicii la fel de bune ale succesului ca liniştea unei familii, câţiva prieteni cu care ai muri de gât, un nume pe un cotor de carte sau o viaţă tihnită departe de zgomotul oraşului. Depinde ce ţinte ţi-ai propus. Dar, odată ce ne alegem aceste ţinte, măsura succesului sau eşecului nostru ca oameni o dă gradul în care reuşim să le atingem.

Cred că putem să ne propunem o groază de lucruri în timpul vieţii şi cred că avem libertatea şi e chiar indicat să schimbăm de mai multe ori macazul. Avem dreptul să jucăm de mai multe ori jocul, e adevărat, dar nu-l putem juca la nesfârşit. Repetiţia înseamnă învăţare, aşa că fiecare ţintă atinsă ne învaţă să ne purtăm mai naturali ca Prinţi sau ca Prinţese, iar fiecare ţintă ratată ne învaţă să ne simţim mai bine în pielea rece şi verde de broscuţă.

Nu mai găsesc înregistrarea discursului de acum trei ani, dar ţin minte că, în mare, asta am spus. De altfel, sunt lucruri pe care le cred şi acum.

P.S.1. Despre cum se obţine succesul în cazul unei organizaţii neguvernamentale, am scris mai demult ceva.

P.S.2. Mingea merge mai departe la Mitrana şi la Paul Olteanu.

P.S.3. Mai vreau să spun un lucru, cu riscul să-i supăr pe Emi şi pe Florin. Trebuie să-mi mărturisesc un handicap: n-am reuşit, nici după atâtea luni de zile, să mă obişnuiesc cu expresia “a face succes”. Am apreciat-o la început ca pe o găselniţă de branding, deşi mi-a zgâriat urechea. Am zis că trece, m-am obişnuit eu şi cu “Pro TV te ascultă ce vezi”, dar n-a trecut, mă zgârie şi acum. Oricât m-aş strădui, pentru mine succesul în limba română se obţine sau se deţine. Dar îmi asum defectul conservator şi nu cer reparaţii. Poate că la anul, pe vremea asta, mă voi fi obişnuit.