Selecţia naturală nu a fost de vină. Nu am ajuns aici pe spatele cu scolioză şi dureri lombare al strămoşilor noştri. A fost o singură decizie. Un moment. O sclipire de mediocritate din partea unui om la fel de imbecil ca media aritmetică intelectuală a blocului în care trăiesc eu.

Momentul în care s-a gândit să împacheteze o scobitoare într-o bucată de hârtie. Când i s-a părut justificabil să pui într-un ambalaj ceva mai puţin valoros decât ambalajul în sine. Că se merită să înfăşori o bucată de lemn într-o hârtie lipită şi imprimată ca să eviţi minuscula posibilitate ipotetică ca acea bucată de lemn, cu care scoţi resturi alimentare dintre colţi, să fi fost atinsă de praf sau de mâna impură cu care fratele tău zombie s-a scobit în cur. (…)

Şi cu toate acestea a făcut-o. A pus o scobitoare într-o bucată de hârtie. Şi societatea nu a văzut nimic greşit în asta. Să consumi mai mult decât e necesar doar pentru că poţi. Nu te ajută cu nimic, dar poţi. Natura îţi permite să fii leneş. Să fii prost. Să arzi 14 calorii în drumul spre a aglutina 13 calorii. Şi să înveleşti o amărâtă de scobitoare într-un cocon protectiv de hârtie.