Posted by dragos bucurenci on February 12, 2010
România nu înseamnă doar nenorociţi care te atacă pe stradă, înseamnă şi oameni care fac mult mai mult decât să-şi facă treaba pentru care sunt plătiţi, înseamnă persoane dezinteresate care dau o mână de ajutor fiindcă pot, înseamnă empatie, încredere şi susţinere necondiţionată din partea prietenilor şi apropiaţilor doar pentru a apăra un principiu. Fără îndoială, reprezint un caz fericit, dar victoria are un gust extraordinar de bun, plin de încredere în instituţii, sisteme, oameni şi sine, pentru care merită să te lupţi şi să tragi cu dinţii 
:: citiţi toată povestea aici (via adrianciubotaru on Twitter)
Posted by dragos bucurenci on September 16, 2009
Ieri seară am fost la o agapă organizată de o prietenă la ea acasă de ziua ei. Sărbătorita e însărcinată, aşa că regulile au fost “fără ţigări şi fără alcool”. Eram vreo douăzeci de oameni care beam limonadă şi făceam conversaţie, împrăştiaţi prin trei camere şi pe terasă. În fundal, ceva muzică franţuzească în surdină. Vă imaginaţi cam ce gălăgie făceam.
Exact în timp ce se tăia tortul, se aude soneria. Prietena mea se uită mirată, nu mai aştepta pe nimeni. Soţul ei merge să deschidă. Cineva glumeşte “O fi poliţia…”. Când deschide uşa, surpriză!, era chiar poliţia. Noi ne-am dat coate, am început să facem bancuri, era suprarealistă apariţia celor doi. În fine, oamenii au fost civilizaţi, ne-au explicat că ei au datoria să investigheze, ne-au explicat cum e cu legea, că e ambiguă etc.
La urmă, întreabă: “Cine e sărbătorita?”. “Eu sunt”, răspunde prietena mea. Eram convins că urmează un “La mulţi ani!”, poate chiar un zâmbet. N-a fost să fie… “Să-mi daţi şi mie un buletin, vă rog…”
Nu se poate să nu te înmoaie pitorescul acesta cuceritor al organului de ordine în exerciţiul funcţiunii.
Posted by dragos bucurenci on April 2, 2008
Dacă nu ştiaţi de unde să luaţi bleumarinul ăla nefericit din sigla summit-ului NATO, vă spun eu – e bleu gendarme.
Omuleţi amintea la ea pe blog, citând-o pe Ana Blandiana, că suntem un popor vegetal. Îi dau dreptate.
Ar trebui invitat şi Fidel să-şi facă un summit la Bucureşti. Şi imediat după Fidel, n-ar strica să se programeze şi Mohamed Ahmadinejad cu un summit al ţărilor islamice. Păi unde mai găsesc chiar şi ei, ditai dictatorii, un guvern dispus să-şi evacueze capitala, s-o împartă în două ca pe Berlinul de tristă amintire, să declare stare de necesitate şi să reprime conştiincios orice manifestare a dezacordului faţă de şuşa guvernamentală?
Citeşte mai departe… »
