Joia trecută m-am plimbat cu un I-MiEV, automobilul electric creat de Mitsubishi. Nu, n-am renunțat la Prius, dar am vrut să arunc o privire scurtă în viitor și să-mi clarific câteva curiozități în legătură cu acest nou mijloc de transport urban.

Primul mit demolat a fost cel legat de dificultatea alimentării cu energie electrică. I-MiEV se încarcă de la o priză obișnuită, așa că oricine are garaj sau care-și poate trage o priză în curte își poate încărca automobilul peste noapte la fel de simplu cum își încarcă mobilul. O încărcare rapidă durează 6 ore și consumă curent în valoare de 8 lei. În alte țări există și stații de alimentare rapidă, unde bateria poate fi încărcată până la 80% din capacitate în doar 20 de minute. Cei de la Mitsubishi vor să instaleze o astfel de stație la sediul lor, dar probabil că în viitor dotarea Bucureștiului cu câteva astfel de stații centrale ar trebui să fie o prioritate a Primăriei.

Altfel, I-MiEV se conduce similar cu orice mașină care are cutie automată de viteze sau cutie cu variație continuă. Simplu și ușor. Nu ocupă mult loc în trafic și se parchează cu ușurință. De două ori am fost aproape “blocat” de alți șoferi care parcaseră foarte aproape de mine și am ieșit foarte ușor din strâmtoare (aș putea arunca aici un termen tehnic ca “raza minimă de bracaj”, dar mă abțin).

Mi-au plăcut simplitatea bordului și faptul că te ajută să conduci ecologic (știi când manevrele duc la economisirea energiei sau la consumul ei excesiv). Am apreciat că nu lipsesc câteva dotări importante, cum ar fi controlul electronic al stabilității, cele 6 airbag-uri, senzorul de lumină pentru aprinderea automată a farurilor, proiectoarele de ceață, rabatarea electrică a oglinzilor, încălzirea scaunului pentru șofer. Controlul tracțiunii în modul Confort atenuează demarările și frânările bruște (modul “Zen” ar fi fost un nume mai potrivit pentru asta).

Mi s-a părut ciudat că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele lucruri lăsate în mașină, apoi am observat că luneta și geamurile din spate sunt fumurii, astfel că efectul de camuflare este și mai bun (mă număr printre șoferii pățiți care nu vrea să lase nimic atractiv la vedere într-o mașină parcată).

Evident, curiozitatea cea mai mare era legată de autonomie. Am avut o zi plină, de la 8 dimineața la 11 noaptea. Traseul zilei a arătat așa: B-dul Expoziției – Plantelor (zona Foișor) – Piața Floreasca – Eroilor – Icoanei, aproape de Ștefan cel Mare – Maria Rosetti – iar în Floreasca – B-dul Expoziției. N-am calculat exact câți kilometri am făcut, dar cu greu îmi pot imagina unde ar mai fi încăput alte drumuri într-o zi în care, totuși, m-am și văzut cu oameni și am muncit prin locurile pe unde am fost. Seara, când am lăsat-o la sediul Mitsubishi, bateria mai avea încă 30% din capacitate, ceea ce nu i se întâmplă foarte des mobilului meu

Pe scurt, e o mașină simpatică și eficientă. Singurele două obiecții sunt legate de spațiu și de preț. La cei 1,89 metri pe care-i am, m-am simțit puțin încorsetat în scaunul șoferului. Și Smart Fourfour-ul meu vechi arată mic la exterior, dar te puteai lăfăi la volan. Cele patru locuri ale I-MiEV-ului mi se par un lux pentru o mașină de oraș. Aștept cu încredere un model cu două locuri spațioase în locul a patru locuri economicoase.

Modelul se vinde la 36.640 euro, un preț prohibitiv chiar și pentru cei mai ecologiști dintre oamenii din clasa de mijloc. Dar se vor găsi, sunt convins, destui oameni cu bani care se vor prinde că e mai cool să conduci în București un atomobil electric decât o limuzină sau decât o mașină de teren. Le doresc călătorie plăcută!

• În ultimii 20 de ani au fost defrișate 140.000 ha de pădure. Cele mai afectate județe au fost Neamț, Harghita, Covasna, Iași, Satu Mare și Maramureș.

• În 2007 a fost depășită cu 152% valoarea maximă admisă de particule de metale grele. Inhalarea acestor poluanți provoacă boli de respirație, boli cardiovasculare, fragilitatea oaselor și poate crește rata deceselor cu până la 40%.

• În 2009 emisiile de oxizi de azot au înregistrat o creștere cu 46% față de 2007. Oxizii de azot sunt cauza mai multor afecţiuni respiratorii şi a formării ploilor acide.

• Din cele 160 de  poluări accidentale ale apei din 2009, 14% au cauzat mortalitate piscicolă, punând în pericol specii rare de peşti precum vaca de mare, nisetrul, şoimul dunărean, beluga.

• Zilnic bucureștenii deversează peste 2.000 de tone de dejecții în Dâmbovița, care este cea mai poluată apă din țară. Locuitorii capitalei sunt și cei mai mari poluatori ai Dunării. Din cauza lipsei unei stații de epurare, 80% dintre dejecțiile și apele uzate ale Bucureștiului ajung în Dunăre, vărsându-se mai întâi în Dâmbovița, iar apoi în Argeș.

• La nivelul întregii țări, reziduurile zootehnice afectează 5.000 ha de pământ, exploatările miniere 24.432 ha, iar deșeurile industriale și menajere 6.639 ha (estimările sunt mai degrabă rezervate) .

• Mai puțin de 5% din sistemele de canalizare și sub 4% din cele de epurare sunt în conformitate cu cerințele europene.

Mă întreb ce maxime vom mai depăşi anul ăsta, câte specii de animale și plante vor mai fi puse în pericol şi câte hectare de pământ vor mai fi acoperite cu deşeuri? Astăzi sunt pesimist. Asta e România.

Expoziţia face parte din proiectul internaţional cultural-ecologic al Galeriei Culturale de Arta „Belaia Losadi” din Rusia şi poate fi vizitată în perioada 18-29 octombrie, în sala Acvariu a muzeului.

:: via Daciana Sârbu

Am raspuns şi eu la întrebările adresate în această campanie, alături de Robert Turcescu, Lucian Mândruţă, Liviu Mihaiu, Adrian Despot, Gianina Corondan, Bogdan Naumovici, doctorul Raed Arafat şi alţii:

Mai multe detalii găseşti aici.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a pronuntat, marti, hotararea in cauza Tatar si Tatar impotriva Romaniei referitoare la impactul asupra mediului al unei tehnologii bazate pe cianura folosite in extractia aurului. Curtea europeana a decis in unanimitate ca dreptul celor doi reclamanti la un mediu sanatos si protejat a fost incalcat de catre Romania.

Reclamantii, Vasile Gheorghe Tatar si Paul Tatar, tata si fiu, locuitori ai orasului Baia Mare, s-au adresat Curtii Europene in 2001.

Ei s-au plans ca autoritatile romane nu au reglementat de maniera eficace folosirea cianurii si a altor substante toxice de catre S.C. Transgold S.A Baia Mare (fosta S.C. Aurul S.A Baia Mare) in procesul tehnologic de extragere a aurului. Ca urmare a acestui proces tehnologic vietile celor doi, care locuiau la 100 de metri de fabrica Aurul, au fost puse in pericol.

Citeşte toată ştirea aici

Audierea a fost iniţiată de primul ministru, miniştrii Korodi şi Vosganian şi preşedintele Academiei de Advocacy. Din comisia de experţi care vor audia depoziţiile martorilor fac parte profesorul Ionel Haiduc, preşedintele Academiei, profesorul Dan Manoleli, Mircea Toma, profesorul Sorin Dimitriu şi Corina Dragomirescu.

Mai multe detalii la www.taxapoluare.audieripublice.ro. Am mai scris despre taxa auto aici.

Toată zona e dependentă economic de funcţionarea fabricii de metale grele. Dacă Sometra S.A. s-ar închide, s-ar crea o problemă socială comparabilă cu cea din Valea Jiului. Dioxidul de sulf este, deocamdată, răul necesar.

La faţa locului, sărăcia şi poluarea te copleşesc. Prin gardul de sârmă care separă terenul de baschet al şcolii de şina de cale ferată se profilează furnalele care scuipă gazul ucigaş în atmosferă. O imagine crâncenă.

Toţi copiii ne spun că vor să plece, dar, ascultându-i, nu te poţi opri să nu te gândeşti că pentru unii dintre ei plecarea va rămâne doar un vis al copilăriei. Ceilalţi vor rămâne să inhaleze dioxidul de sulf şi să-şi otrăvească zilele cu plumb, cu cadmiu sau cu zinc.

Realitatea TV a difuzat azi la 11:30 o ediţie “România Verde” filmată la Copşa Mică împreuna cu Jean-Lorin Sterian.

În timpul filmărilor, încă un locuitor din Copşa Mică a murit din cauza intoxicaţiei cu plumb.

Emisiunea poate fi urmărită aici.

România Verde este sponsorizată de Unilever South Central Europe.