Geamantanul cu dor

Ce-aș lua cu mine “dacă aș face zilnic naveta între Rai și Iad”, vorba poetului.

Se obișnuiește ca cei care pleacă pentru o perioadă mai îndelungată din țară să spună de ce n-are să le fie dor în micul sau marele lor lor exil. Eu vreau să vă vorbesc despre crâmpeiele unei Românii de care îmi va fi chiar foarte dor și pentru care am să mă întorc cu drag ori de câte ori voi găsi un răgaz.

Continue reading…

Lege fărădelege

Zilele acestea a trecut de Senat în Comisia pentru Industrii si servicii din Camera Deputatilor o propunere de modificare a Legii Minelor 85/2003, care conține niște prevederi, în opinia mea, nu doar abuzive (în raport cu Constituția țării noastre și cu mai multe convenții și tratate internaționale ratificate de România), ci de-a dreptul scandaloase.

De exemplu, orice investitor privat care obţine o licenţă de exploatare are dreptul să exproprieze de bună voie proprietăţile vizate. Iar proiectele de minerit care primesc statut special pot proceda la distrugerea unor monumente istorice clasificate fără a mai fi nevoie de descărcare de sarcină arheologică.

Mai sunt și altele, dar vă las plăcerea să citiți raportul realizat de asociațiile MaiMultVerde şi Alburnus Maior în legătură cu propunerea legislativă iniţiată de senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL).

Continue reading…

Povestea plecării

Story: Ce îți place cel mai mult în State?

O să râzi, dar am fost prima dată în State în toamna anului trecut. Susținusem deja interviul pentru Stanford la Londra, dar am vrut să mă familiarizez cu campusul și cu orașul, care este în inima Sillicon Valley. Ceea ce am văzut m-a convins definitiv, dacă mai aveam vreo urmă de dubiu, că acesta este locul unde vreau să-mi încep al patrulea deceniu din viață.

Continue reading…

Alegerile care contează

În aprilie mi-am îndeplinit un vis, acela de a vorbi de pe scena unui eveniment TED. A fost vorba despre conferința TEDx Eroilor, organizată la Cluj de niște tineri cu care aș vota oricând.

Din păcate, cu doar două ore înaintea conferinței, primisem vestea plecării lui Alex. Leo Șerban, cu care urma să mă văd în iunie tot la Cluj. Am fost foarte tulburat în seara aceea (mi-am și uitat niște lucruri la Cluj, de care mi-am adus aminte abia peste două săptămâni; prima oră după primirea veștii mi se ștersese cu totul din memorie) și lucrul acesta se simte în ușorul tremur al vocii.

Continue reading…