În răspăr cu timpul

Probabil că ați observat că public uneori și advertoriale aici pe blog. Încerc să nu o fac prea des și sunt destul de selectiv atunci când accept o ofertă. În plus, am o politică foarte strictă de a marca aceste însemnări corespunzător din respect pentru cititorii mei. Această însemnare nu este un advertorial.

Campania celor de la Silva Dark merită un “Bravo!” din toată inima. M-am bucurat să găzduiesc interviurile pe care le-au realizat cu niște inși de toată isprava despre un subiect vechi de când lumea: cum ne trecem timpul.

Reiau aici cele cinci tablouri, pentru că mi s-au părut inspirate și cred că merită o privire mai atentă. Vă urez să luați folos din fiecare:

Continue reading…

La un pahar de timp

Când arunci o privire peste lista spectacolelor regizate de Alexandru Darie te-apucă amețeala. Când a avut timp omul acesta să creeze atât de mult frumos, să conducă un teatru și să mai și trăiască? Pe scândura scenei timpul curge altfel decât în viața reală și probabil că ceva din acest meșteșug alchimic li se transmite și oamenilor care fac teatru și care învață mai bine decât noi, profanii, sa altereze curgerea timpului și să transforme clipele trecătoare în aur.

Continue reading…

Povestea unei secunde

Cu o copilărie petrecută pe platoul de filmare între aparate de filmat, reflectoare și decoruri, Medeea Marinescu este una dintre cele mai calde prezențe cinematografice de la noi.

Cu aceeași privire senină ca cea de acum aproape 30 de ani pe când interpreta celebrul personaj Mirabela, Medeea vorbește despre timp, despre pasiune, despre familie și despre dreapta măsură care trebuie ținută între ele.

Continue reading…

Fotografia calmului

Bumbuț e unul dintre cei mai liniștiți oameni pe care-i cunosc. Dacă n-ar fi expozițiile, albumele, revista de fotografie, pictorialele din revistele glossy, ai putea crede, când dai peste el la prânz la bistro-ul Violetei sau în mijlocul voluntarilor de la Tășuleasa Social, că e un rentier care nu mai are de multă vreme grija zilei de mâine. Emană un calm profund, care-mi inspiră deopotrivă distanță și admirație, la fel ca și fotografiile lui.

Continue reading…

Magicianul

Când pune vioara jos, Tomescu zâmbește puțin încurcat, ca un copil care se rușinează că primește prea multă atenție. “Tu ai făcut asta?” îți vine să-l întrebi și el pare că se miră sincer că ar avea vreo legătură cu miracolul care tocmai a avut loc.

O doamnă acră, fiica unui mare muzician, mi-a spus odată că nu-i place ce face tânărul violonist: “se ține de șușe”. Doamna se referea, probabil, la concertele și gesturile neconvenționale prin care Tomescu încearcă să facă muzica marilor compozitori accesibilă unui public tânăr și mai puțin educat. Adică exact eforturile pentru care eu îl admir enorm, pe lângă virtuozitatea-i și modestia-i absolut cuceritoare.

Continue reading…

Cum să-ţi pierzi timpul cu folos

Lui Mihai Călin nu i-a fost uşor să-şi urmeze pasiunea. A picat la facultate într-o vreme în care asta te condamna la doisprezece luni de muncă forţată, intitulate pompos “serviciu militar obligatoriu”. Dar Mihai nu s-a lăsat, iar liniştea pe care o degajă în acest interviu ar trebui să fie o lecţie pentru toţi cei care se tem să-şi urmeze visele:

Ţin minte că eram la curs, la matematici speciale, şi parcă suspendam timpul acela. Nu mai auzeam ce se vorbea în jur şi scriam pe o foaie ”teatru”. Apoi ştergeam, să nu vadă nimeni. Apoi scriam ”actorie”. Şi iar ştergem. Şi după aceea brusc îmi dădeam seama că sunt de fapt la curs…

Continue reading…