După ce am luat legătura cu ei, m-au întrebat dacă pot prelua fotografiile. Au vrut să știe ce fac în California și ce m-a îndemnat să merg să fac pozele. M-au asigurat că le vor credita, deși n-am pomenit nimic despre asta și nu țineam neapărat s-o facă. A doua zi am primit un alt mesaj, în care îmi indicau pagina unde au fost publicate. Apoi m-au întrebat dacă sunt de acord să le folosească într-un montaj în jurnalul de știri TV și și-au cerut scuze pentru că nu vor putea pune credite la fiecare fotografie. Le-am spus că le pot folosi liniștiți.

Îmi imaginez că n-au făcut asta doar cu mine. Montajul de pe site (și probabil și cel de pe TV) conține fotografii din toată lumea. Bănuiesc că au purtat această conversație cu fiecare dintre autorii lor.

Acum, poate că vi se pare ciudat că mă minunez în fața unui act jurnalistic, până la urmă, extrem de normal. Să cauți niște surse, să iei legătura cu ele, să le creditezi. Dar sunt lucruri care nu se întâmplă întotdeauna în România, unde sunt încă destui jurnaliști care cred că fotografiile și textele puse de persoane private pe Internet sunt libere de copyright. Poate că unul dintre ei va citi această însemnare și va lua aminte.

Între timp, am dat peste două titluri “la zi” dintr-o importantă publicație românească: “Jobs a devenit ce nu-şi dorea: cel mai bogat om din cimitir” - şi “Cancerul bogaţilor a mai făcut o victimă: Steve Jobs”. Le-a semnalat cu consternare Florin Iaru, omul care mi-a pus pe birou primul Mac și căruia îi datorez fascinația pentru produsele Apple. No comment.

Cristi se va ocupa de comunicarea online pentru acest proiect şi caută alţi voluntari cu competenţe pe web (design, development, mobile) şi social media (Twitter, Facebook).