Posted by dragos bucurenci on March 8, 2009
În Dilema Veche, Andrei Pleşu încondeiează trei tipologii ale capitalismului de Dâmboviţa.
Nu mă pot opri să nu remarc un schematism apologetic folosit cu succes de stânga şi preluat acum, văd, şi de intelectualii de dreapta: marxismul nu e rău, spun unii dintre socialiştii români, rău e cum a fost el aplicat la noi. La fel pare să judece, mai nou, şi Andrei Pleşu: capitalismul nu e rău, rău e cum l-am copiat noi.
Pare că suferim de ceva mai toxic chiar şi decât marxismul şi capitalismul la un loc: de românism. Pe orice-am pune mâna, stricăm…
Zice Andrei Pleşu:
La el acasă, adică în ţările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvăţîndu-se de rutina proprie. Caută soluţii noi, îşi exersează imaginaţia, îşi regîndeşte principiile, riscă, se recalibrează. La noi, capitalismul e în faza bolilor infantile. E zglobiu şi iresponsabil. Imită un model care nu mai există decît în închipuirea întreprinzătorilor locali. Kjell Nordström şi Jonas Riddersträle – doi experţi suedezi care au conferenţiat la Bucureşti acum trei săptămîni – definesc această imitaţie provincială a capitalismului drept “capitalism karaoke”: muzica e a altuia, cuvintele sînt ale altuia, tu te mărgineşti să cînţi (fals), cu ochii la adevăraţii protagonişti. Rezultatul acestui exerciţiu periferic e lumea în care trăim. Şi o tipologie umană nouă, ubicuă, dezamăgitoare.
Posted by dragos bucurenci on December 28, 2008
Cred că fiecare om trebuie să-şi întemeieze deciziile, mai ales cele politice, pornind de la principii, dar, tocmai de aceea, discuţia pe principii e rareori productivă pentru că principiile sunt, de cele mai multe ori, nenegociabile.
Mi se pare mult mai util şi mai interesant să încerci să vezi în ce fel reuşeşte o măsură politică sau administrativă, luată în numele unui principiu, să pună tocmai acel principiu în practică.
Aşa că nu despre principii vreau să vorbesc în această însemnare, ci despre efectele pe care trei decizii politice despre care s-a discutat în ultima vreme le produc în societate:
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on March 18, 2008
Sâmbătă, EvZ a publicat un grupaj de opinii la 125 de ani de la moartea lui Marx. Reiau mai jos răspunsurile mele.
Cum arată posteritatea lui Marx în România? Dar în lume?
În lume, unde Manifestul comunist e cea mai răspândită carte după Biblie, cred că posteritatea lui Marx se simte bine mersi. La noi, arată ca în poezia lui Mircea Dinescu:
Bătrâne Marx, tu pe aceste meleaguri
vei fi degrabă bărbierit şi trimis la reeducare.
Până şi faptul că vacile estice
care au păscut pe lângă calea ferată
se cred vagoane de locomotivă şi nu mai dau lapte,
ţi se pune tot ţie în cârcă.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on February 18, 2008
Vorba care i se atribuie frecvent lui Petre Ţuţea, deşi el însuşi o atribuie lui Nae Ionescu (în 321 de vorbe memorabile), după care,
dacă nu eşti de stânga până la 30 de ani n-ai inimă, iar dacă rămâi de stânga după 30, n-ai minte
nu a fost spusă pentru prima oară nici de Ţuţea, nici de Nae Ionescu, dar a mai fost atribuită lui Winston Churchill, lui George Bernard Shaw, lui Benjamin Disraeli, lui Otto von Bismarck, lui Aristide Briand, lui William Casey (fost director al CIA), lui Woodrow Wilson, lui Georges Clemenceau şi lui Bertrand Russell.
Citeşte mai departe… »
În Dilema Veche, Andrei Pleşu încondeiează trei tipologii ale capitalismului de Dâmboviţa.
