Într-o conferință pe care am ținut-o la Zilele Biz în decembrie 2008, îmi exprimam speranța că responsabilitatea nu se va dovedi doar un accident între două crize economice și le spuneam profesioniștilor din companii și corporații aflați în sală că felul în care se vor comporta în perioada următoare avea să ne spună dacă responsabilitatea socială de la care s-au revendicat atâtea organizaţii este o valoare autentică sau dacă ea n-a fost decât un oportunism de piaţă.

Ei bine, criza economică se apropie de sfârșit și a venit momentul să ne întrebăm dacă ea ne-a adus și ceva bun, adică dacă ne-a lăsat cumva mai înțelepți sau poate mai buni decât ne-a găsit.

Marți, 31 iunie, de la ora 17:00, am să vorbesc la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, sala ‘Mihai Șerban’, despre lecțiile etice ale crizei. Conferința este prima dintr-o serie de dezbateri intitulată Forum Napocensis 2011.

Următoarea conferință va fi pe 7 iunie, la Universitatea de Medicină și Farmacie ‘Iuliu Hațieganu’, și-l va avea ca vorbitor pe ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului.
Șirul de conferințe a fost inițiat de Clubului Rotary Samvus Cluj și se desfășoară sub egida comună a Academiei Române, a Universității ‘Babeș Bolyai Cluj-Napoca’, a Universității de Medicină și Farmacie ‘Iuliu Hațieganu’, a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj, și a Universității Tehnice Cluj.

Ne vedem marți, la ora 17:00, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, sala ‘Mihai Șerban’.

Între 12-13 martie are loc la București Târgul de Universităţi Internaţionale RIUF 2011. La eveniment vei putea cunoaște reprezentanți a peste o sută de instituţii educaţionale de prestigiu din douăzeci de ţări vest-europene şi din SUA.

Mihaela Feodorof va susține o prezentare despre cum să-ți alegi facultatea care ți se potrivește duminică, 13 martie, la sala  C (etajul II al Sălii Palatului) începând cu ora 15.00.

Toţi cei interesaţi de studiile internaţionale şi de oportunitatea specializării în medii educaţionale performante pot vizita târgul pe 10-12 martie , la Sala Palatului din Bucureşti,  pe 15 martie la Timișoara, Hotel Continental, și pe 17 martie la Iași, Hotel Moldova. Pentru înscriere trebuie să completezi formularul de aici.

Tinerii pot intra în contact direct cu lumea academică internaţională la workshop-uri, seminarii şi sesiuni de prezentare ale universităţilor prezente la RIUF. În plus, au şansa să fie admişi pe loc la o universitate internaţională prin interviurile de 15 minute din cadrul Spot Admissions.

Mâine seară, 1 februarie, de la 19:00, în Club A, vorbesc despre voluntariat şi responsabilitate socială cu studenţii de la Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, la invitaţia Asociaţiei Consumatorilor de Media. Gazda întâlnirii va fi Horea Bădău.

Intrarea este liberă pentru toţi cei interesaţi de subiectul dezbaterii.

RIUF 2010 pune faţă în faţă tinerii români şi peste o sută de instituţii educaţionale de prestigiu din douăzeci de ţări vest-europene şi din SUA.

Toţi cei interesaţi de studiile internaţionale şi de oportunitatea specializării în medii educaţionale performante pot vizita târgul pe 30-31 octombrie, la Sala Palatului din Bucureşti, şi pe 2 noiembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca.

Tinerii pot intra în contact direct cu lumea academică internaţională la workshop-uri, seminarii şi sesiuni de prezentare ale universităţilor prezente la RIUF. În plus, au şansa să fie admişi pe loc la o universitate internaţională prin interviurile de 15 minute din cadrul Spot Admissions.

:: mai multe detalii pe www.riuf.ro

A treia ediţia a Green StudCard are ca temă principală protecţia mediului şi promovează acţiuni eco precum Târgul ONG-urilor, Ziua Bicicletelor sau curăţenia gunoaielor din campusurile universitare.

Studenţii de la ASER care au organizat săptămâna trecută conferinţa de antreprenoriat social CHANGEMAKERS mi-au făcut o mare onoare şi o mare bucurie: i-am stat alături, vreme de un ceas şi ceva, în calitate de co-vorbitor, doctorului Raed Arafat, fondatorul SMURD.

Acum vreun an şi ceva, revista VIVA! îmi ceruse să completez un fel de chestionar al lui Proust, iar la întrebarea “eroul tău din viaţa reală” scrisesem numele doctorului Arafat. Săptămâna trecută ne-am întâlnit pentru prima dată şi m-a impresionat, pe lângă calitatea umană pe care i-o intuiam, charisma excepţională pe care o răspândeşte în jur.

Am avut ocazia să cunosc îndeaproape câteva echipe ale SMURD-ului vara trecută, în cadrul cursurilor de prim-ajutor pe care le-au organizat pentru voluntarii caravanei Verde003. Echipele SMURD ne-au însoţit şi pe parcursul acţiunilor de curăţenie, aşa că am apucat să stau pe îndelete de vorbă cu ei. Dincolo de greutăţile rezidenţiatului şi dificultatea muncii acestor oameni, un lucru s-a desprins cu claritate din toate aceste conversaţii: respectul nemăsurat pe care i-l poartă doctorului Arafat.

Am aflat astfel că, de aproape 20 de ani de când a înfiinţat primul echipaj de intervenţie mobilă, doctorul Arafat îşi petrece noaptea de Anul Nou pe salvare. Şi n-a renunţat la această tradiţie nici în ultimii ani, de când a fost numit secretar de stat.

E foarte greu să vorbeşti după un astfel de om. Care, pe lângă faptul că salvează vieţi, mai e şi un excelent povestitor. Când povesteşte, doctorul Arafat se face frecvent pe sine “nebun”:

“Şi atunci am avut norocul să mai găsesc un nebun din Scoţia, care e cel mai nebun dintre noi toţi, şi care ne-a zis: v-am făcut rost de un spital, numai să aveţi unde să-l puneţi!”

În hagiografia creştină există un personaj pitoresc, cuviosul Simeon, cel nebun întru Hristos. Vreau să le mulţumesc studenţilor de la ASER pentru că, datorită lor, l-am cunoscut pe doctorul Arafat, cel nebun întru oameni.

Joi, ora 10. Intru cu bicicleta în hol. Portăreasa, o femeie nu tocmai amabilă, îmbrăcată mereu în negru, începe să ţipe. Nu reacţionez bine când se strigă la mine. În loc să ies cu bicicleta, îi spun că am de gând s-o leg unde o mai legasem şi altă dată, iar apoi am să merg să vorbesc cu directorul administrativ despre noua decizie de a nu mai permite accesul bicicletelor în facultate.

Leg bicicleta în ţipetele ei isterice. Văduva neagră are ceva din disperarea unei mame căreia i s-a furat copilul. Eu fiind monstrul pe cale să comită un infanticid. O ignor. Apare un profesor. Scund. Amănuntul e important, pentru că e singurul care explică ce-a urmat. De la a doua frază, ridică şi el tonul.

“Ca student, ar fi firesc să am un loc unde să-mi las bicicleta în siguranţă. Pentru că locul nu există, o leg aici, unde nu încurcă pe nimeni. De ce aveţi ceva împotrivă?”
“Măi, da tu nu-nţelegi că poate eu n-am chef să-ţi văd mizeria de bicicletă când intru în şcoală?”
“Vă rog să nu mă tutuiţi şi să vă controlaţi limbajul!”
“Bă, ia termină tu cu obrăzniciile astea, unde te crezi, mă?”

La tutuială am văzut negru, la aia cu “mizeria de bicicletă” am văzut roşu. Dar am răbdat.

Ghandi spune: You must not lose faith in humanity. Humanity is an ocean; if a few drops of the ocean are dirty, the ocean does not become dirty.

În vremea asta Harry Potter ţopăia grotesc în faţa mea, scuipându-şi nervii pe viaţă, pe lume şi pe “mizeria mea de bicicletă”.

L-am lăsat să-şi termine circul şi am urcat la seminar să-mi cer scuze că mai întârzii, iar apoi am căutat biroul directorului administrativ. Văduva neagră era deja acolo:

“Uita-ţi-l! Poftim, spune-i şi domnului director ce mi-ai spus mie!”

şi întoarce spre mine un rânjet satisfăcut de parcă ar fi ştiut că va urma o şedinţă sănătoasă de spanking sau poate o formă şi mai desfrânată de disciplinare. Exit văduva neagră.

“Bună ziua, mă numesc etc. am înţeles că etc aş vrea să vă rog etc.”
“Hai, lasă şmecheriile astea că nu ţin…”
“?!?”
“Ce nu-nţelegi? E singura ieşire de incendiu din clădire, ia imaginează-ţi puţin, dacă nu-i un efort prea mare pentru tine, ce s-ar întâmpla dacă lumea ar ieşi şi ar da peste bicicleta ta legată acolo?”
“Înţeleg asta, eu vreau să ştiu când aveţi de gând să creaţi un spaţiu păzit pentru biciclete?”
“Asta nu e problema mea, asta e problema ta!”
“Vă rog să nu mă mai tutuiţi. E şi problema dvs, pentru că maşina mea poluează şi aerul pe care-l respiraţi dvs. Ţine de managementul universităţii să vă gândiţi şi la studenţii care aleg să meargă cu bicicleta.”
“Auzi, tu să mă laşi cu şmecheriile astea, ţi-am mai zis o dată să te potoleşti, că nu-ţi merge cu mine. Ce, ne facem că strângem câteva sticle şi gata, credem că ne pricepem la management?”

Ies şi de la directorul administrativ. Deja cred că aveam câteva vene umflate şi pupilele injectate. Pe scară, n-am noroc şi dau iar peste Harry Potter. Evident, începe iar circul. Stă tot pe o treaptă mai jos de mine, aşa că iar ţopăie. Câteva trepte mai sus, îi ţine hangul alt cadru didactic, o doamnă de data asta.

“Vă atrag atenţia că vorbiţi cu un student care vă plăteşte salariul.”, încerc să-l calmez pe piticot, care mai avea un pic şi sărea la bătaie.
“Măi, mi se adresează doamna deferent, sărind galant în apărarea colegului, vorbeşte civilizat!”
“Cum vine asta, civilizat? Dumneavoastră îmi vorbiţi cu ‘măi’ şi mă tutuiţi?”
“Lasă că te reclam eu şi cer să fii exmatriculat”, urlă piticotul în urma mea.

În fine, ajung în biroul rectorului. Asistenta d-neaei, amabilă şi politicoasă, ascultă mirată relatarea şi-mi propune să vin a doua zi de dimineaţă, când o pot găsi pe d-na rector.

Vineri, la 8 dimineaţa, fac anticameră. D-na rector nu mai ajunge, dar pot vorbi cu ea la telefon. Îmi spune că nici ea nu poate fi de acord cu staţionarea bicicletei în hol şi că o să se gândească la un loc pentru biciclete în curtea interioară. “Nu asta-i problema, problema e cum s-au comportat colegii d-voastră.” “Da, ştiu, dar mă tem că nu pot face mare lucru în privinţa asta.” “Încercaţi, totuşi, sunt convins că există un Regulament universitar…”

Probabil că Harry Potter o să-şi controleze mai bine comportamentul data viitoare când o să ne vedem, dar sunt convins că el şi atâţia alţii ca el îşi vor şterge şi pe viitor orgoliul, răutăţile şi neîmplinirile de preşul uman oferit de miile de studenţi gata oricând să se lase călcaţi în picioare. Şi pesemne că nici decanul, nici rectorul, nici ministrul nu pot face mare lucru în privinţa asta. E nevoie de o grefă de demnitate, în locul blăniţei de iepure pe care cei 12 ani de şcoală au cultivat-o pe spatele viitorilor studenţi.

Până una alta, mi-am făcut autocritica în oglindă şi mi-am dat singur una după ceafă: cum vine asta, bre, să înghiţi aşa o mizerie pe banii tăi? Adică să rămâi şi cu gura plină şi cu banii luaţi… 1000 de euro te costă distracţia asta pe an. Încă n-am găsit un răspuns…

Cel mai greu mi-a fost s-o împac pe The Black Magic Woman. Ca s-o fac să râdă, i-am luat un claxon în formă de broască ţestoasă. Oricum, sunt convins că mai mult a făcut-o pe supărata şi că, de fapt, a înţeles totul de la bun început.

Ghandi spune: The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong.
Black Magic Woman agrees.