Posted by dragos bucurenci on December 6, 2009
Mă bucur că s-a terminat. Despre campanie vorbesc. N-am văzut ceva mai urât de la campaniile din anii ‘90 pe care mi le amintesc cu ochii şi cu mintea copilului care eram atunci: oamenii mari se certau la fiecare masă, se făceau unii pe alţii criminali, tâmpiţi, comunişti, inconştienţi, idioţi, naivi, proşti, bătuţi în cap, vânduţi ruşilor, profitori, duşi cu pluta, oligofreni, bătuţi în cap ş.a.
Îmi spunea un diplomat străin acum câteva zile – “Ştiu că nu vă vine să credeţi, dar a fost o campanie democratică. Asta e esenţa democraţiei. Sigur, a democraţiei à la roumaine. La voi, politica un fel de ceartă în familie:
- Tu nu speli niciodată vasele!
- Tu nu ridici niciodată capacu’ la veceu!
- Mi-a zis ăla micu că l-ai pocnit!
- Parcă tu nu vii beat acasă!
- Unde-s banii de lumină?
- Ce-ai făcut cu ăia pe care ţi i-am dat?
- Nu fi obraznică, te pocnesc!
- Săriţi, mă violeaaază!
Dar şi asta e democraţia…”
Avea dreptate. Şi nu doar cu privire la dezbaterea electorală dintre candidaţi şi dintre partidele lor. Toată societatea pare să se fi înrolat în tabăra cuiva (ori în tabăra anti-cuiva), iar lupta se dă peste tot cu aceleaşi arme şi cu aceeaşi brutalitate. Se trage deopotrivă în steagurile albe, în personalul medical şi în ostatici.
Îţi vine să-ţi iei câmpii când te gândeşti că tot acest entuziasm belicos ar fi demn de o cauză mai bună şi că urmează alţi patru ani de lâncezeală. Prea ne-am înfierbântat, ia să ne mai şi odihnim o ţâră…
Îndrăznesc să spun că aproape nu mai contează cine va câştiga, pentru că de pierdut am pierdut cu toţii: campania asta ne-a arătat mai limpede ca niciodată cum stăm, cine suntem şi cât ne taie capul.
Votez, nici nu încape vorbă, dar, vorba lui Jeg, nu-mi fac iluzii.
*
P.S. Între puţinele momente de decenţă şi normalitate ale acestei campanii, vreau să punctez interviurile luate de Tolo lui Traian Băsescu şi lui Mircea Geoană. Avem nevoie ca de aer de oameni politici care să merite astfel de jurnalişti.
Posted by dragos bucurenci on November 23, 2009
Statutul de membru MaiMultVerde nu-mi permite să-mi asum public opţiunile politice. Este motivul pentru care m-am abţinut aici şi pe Twitter de la comentarii despre procesul electoral.
Am să fac acum o excepţie, pentru că îi priveşte pe mai mulţi candidaţi şi pentru că, oricum, miza primei confruntări a trecut.
M-a deprimat entuziasmul cu care vineri seară atât dl Băsescu, cât şi dl Geoană, dar şi dl Antonescu s-au repezit să răspundă la întrebarea legată de cea mai frumoasă faptă pe care au făcut-o vreodată. Nu răspunsurile propriu-zise m-au indispus, ci însuşi faptul că au ales să răspundă.
Încă visez la un candidat care ar fi avut decenţa să evite întrebarea şi să vorbească despre cea mai frumoasă faptă pe care altcineva a făcut-o pentru el. Am terminat zilele acestea Scrisorile lui Gabriel Liiceanu şi mi-am adus aminte de o vorbă arabă care spune că trebuie să uiţi imediat binele pe care l-ai făcut şi niciodată binele care ţi s-a făcut.
În răspunsurile la această întrebare-capcană am citit suficienţa morală a tuturor celor dintre care avem, faute de mieux, de ales.
Posted by dragos bucurenci on July 10, 2009
Alexandra Gătej, fost preşedinte al Unilever South-Central Europe, a fost numită de Traian Băsescu consilier prezidenţial pentru mediul de afaceri intern şi internaţional.
O idee excelentă, cred eu.
:: foto: Ziarul Financiar.
Posted by dragos bucurenci on October 29, 2008
Am participat ieri la cea mai mare acţiune de voluntariat organizată în ultimii 20 de ani: peste 1,700 de oameni au plantat 25 de mii de arbori la Udeşti, în judeţul Suceava, în cadrul programului “România prinde rădăcini” iniţiat de Realitatea TV, împreună cu RNP Romsilva, MaiMultVerde, Petrom şi Consiliile Judeţene Bacău, Neamţ şi Suceava.
Când am ajuns dimineaţă la locul plantării mi s-a tăiat respiraţia: am mai organizat acţiuni de amploare, dar niciodată n-am mai văzut aşa o desfăşurare de forţe ca la Udeşti.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on July 27, 2008
Noi insine, nu “societatea”, sintem responsabili pentru majoritatea bolilor si a suferintelor noastre. Priviti la personajele care se perinda pe la medic sau prin farmacii. Unul a fumat toata viata si acum horcaie ca vrea o radiografie. Altul a baut palinca in fiecare dimineata, iar acum nu stie de ce il doare ficatul. Pe o femeie grasa o supara inima, dar dupa ce ajunge acasa se pune sa gateasca o oala cu sarmale si una cu tocanita.
Va intreb: de ce ar trebui sa platim noi, ceilalti, pentru acesti oameni nesabuiti?
Cine credeţi că debita acum doi ani aceste teze umaniste? Nimeni altul decât Cătălin Avramescu, într-un editorial intitulat (ţineţi-vă bine…) “Lăsaţi-i să se zvârcolească!”.
Între timp gânditorul neofascistspartan a ajuns consilier prezidenţial. Sunt curios dacă preşedintele jucător, fumător şi băutor e la curent cu planurile generoase pe care Avramescu le pregăteşte bolnavilor ţării.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on June 24, 2008
Nu cred că a fost ceva în neregulă în campania lui [Ludovic Orban]. Cred că şi campanile au limitele lor. Campaniile nu pot schimba într-un timp scurt atitudinea oamenilor. Ludovic Orban a avut o campanie serioasă, dar a avut contracandidaţi foarte puternici şi doi dintre ei erau mai populari în Bucureşti: Oprescu şi Blaga. Era aproape sigur că vor intra în turul al doilea, pentru că erau deasupra celorlalţi şi pentru că, în campanii, oamenii nu judecă pe baza unor informaţii noi. Judecă bazîndu-se pe o percepţie pe care o au despre un politician, formată în timp. Chiar dacă Ludovic Orban a avut o imagine bună, s-a confruntat cu doi oameni care aveau o imagine şi mai bună, şi pînă la urmă asta a ales publicul.
Jurnalul Naţional publică un interviu cu Tal Silberstein, consilierul lui Călin Popescu-Tăriceanu, fost consilier al lui Adrian Năstase, fost consilier al lui Traian Băsescu. Dincolo de prestaţia profesională a lui Silberstein, aş zice că interviul e o mostră de comunicare impecabilă.
:: via Dan Andronic
Posted by dragos bucurenci on May 13, 2008
Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim“, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat“, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. (…) Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea (…) [este] trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg.
Foto: Mircea Restea / cotidianul.ro
Aşa zice Gabriel Liiceanu într-un nou text despre lichele publicat azi în Cotidianul
Că o mare parte a sistemului e ticăloşită o ştim cu toţii. La ce bun s-o repetăm, unul mai elevat decât altul? Preşedintele măcar are o agendă: mesajul prinde la popor. Dar Gabriel Liiceanu ce agendă are? Nu, nu-l bănuiesc de duplicitate. Îl bănuiesc de ceva mai rău: de gratuitate. Spre exemplu, cui crede domnia sa că foloseşte noua diatribă?
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on March 1, 2008
The One, numărul de martie, publică un interviu cu Adriana Săftoiu, la un an după plecarea de la Cotroceni. O analiză foarte pertinentă a scenei politice româneşti şi câteva “insight-uri” neaşteptate.
“Din nefericire, în politică femeile tind să copieze modelul bărbaţilor şi îşi pierd feminitatea. Sigur, Mona Muscă are problema ei, dar trebuie să recunoaştem că a fost un model fiindcă a combinta fermitatea cu feminitatea, a ştiut să-şi pondereze tonul, să-şi aleagă subiectele.”
“Pot să spun că a lucra cu Traian Băsescu este o experienţă pe care nu o egalează nici un Oxford sau Harvard.”
Pe lângă interviu, sunt şi două fotografii de Adrian Stoicoviciu. Într-una zâmbeşte inteligent o femeie frumoasă, în cealaltă, deşi se ştie privită, pare că nu vrea să ghicim la ce se gândeşte.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on January 23, 2008
În comunicatul redactat pesemne în grabă la Ministerul Justiţiei ca să anunţe trimiterea la Parchet a documentelor primite de la Preşedinţie (acelaşi comunicat din care aflăm că “ministrul interimar al justiţiei, domnul Teodor Viorel MELEŞCANU … rămâne consecvent …”), s-a strecurat o exprimare nefericită care spune totul despre circul făcut în jurul dosarelor:
Ministrul Justiţiei nu cenzurează actele Preşedintelui României, nu a dorit şi nu doreşte să tergiverseze sau să blocheze cererile înaintate de către şeful statului, ci numai respectarea procedurilor, aşa cum sunt prevăzute de Legea nr.115/1999 privind răspunderea ministerială.
Rămâne cum am stabilit.
