Posted by dragos bucurenci on June 12, 2010
Între 12 şi 27 iunie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer propun bucureştenilor un exerciţiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Pasajul Universităţii va deveni pentru două săptămâni un loc al memoriei contestate, printr-o expoziţie intitulată Constatare la faţa locului, care îşi propune să adune mărturii, imagini şi semne de întrebare asupra României mineriadelor.
Acum 20 de ani, Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat organizate de statul român împotriva propriilor cetăţeni. Mii de mineri veniţi în capitală din Valea Jiului au bătut, arestat, violat şi jefuit sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului, romi, simpli trecători. Autorităţile au recunoscut existenţa a şase morţi. O bună parte din cei arestaţi au fost eliberaţi abia peste câteva luni, fără despăgubiri sau reparaţii fizice ori morale.
Citeşte mai departe… »
Posted by dragos bucurenci on August 10, 2009
M-am întors ieri noapte dintr-un tur al României de zece zile. Am pornit vineri, 31 iulie, spre Tuzla, un loc liniştit la Marea Neagră. Nopţile de sâmbătă şi duminică am fost la The Mission, la Năvodari. Armin, Tiesto şi Sven Vath. Organizare impecabilă şi un sunet de care mi-era dor. Ziua am stat mai mult pe la bulgari, plajele şi golfurile lor sunt încă sălbatice, mâncarea şi zâmbetele sunt încă adevărate. Scoicile şi peisajele de la Cap Kaliakra m-au făcut să regret că am pierdut Cadrilaterul. Apoi mi-am adus aminte ce-am făcut cu bunătatea de litoral pe care-o avem şi n-am mai regretat nimic.
Turul României în zece zile
Luni am pornit pe cel mai lung segment de drum, am făcut 14 ore până la Tăşuleasa, în Pasul Tihuţa. Aşa că marţi am stat, am respirat şi am dormit. Miercuri am schimbat maşina cu una de teren şi prietenii de la Tăşuleasa ne-au dus pe nişte drumuri forestiere până la Sighetul Marmaţiei, unde voiam de multă vreme să văd Memorialul. Ce am văzut şi ce am simţit acolo voi povesti altă dată. Ziua a fost cu reflexe crâncene pe un fundal sfâşietor de frumos.
Joi am luat drumul Clujului, unde am mâncat un şalău delicios în bună companie, iar de la Cluj nu m-am mai oprit până la Topliţa, în judeţul Hunedoara, la coada lacului Cinciş. Am pendulat între o casă veche din Topliţa şi o vilă cu vedere la lac, unde mi-am clătit privirea într-unul dintre cele mai frumoase peisaje din ţară. Vineri şi sâmbătă mai mult am stat şi am citit, dar n-am ratat Castelul Huniazilor şi nici discoteca sătească. Din punct de vedere al autenticităţii, ultima a câştigat detaşat.
Duminică m-am întors prin Defileul Jiului, altă frumuseţe naturală care parcă renaşte pe măsură ce civilizaţia cade în paragină. Am avut şi un incident neplăcut cu o denivelare nesemnalizată în Vlăduleni, dar am depăşit-o cu calm englezesc, aşa că seara am oprit prin Craiova pe la bunicii mei, iar la 23:59 fix am intrat în Bucureşti.
A fost cam obositor, dar de departe una dintre cele mai reuşite vacanţe pe care mi le-am organizat vreodată. Totuşi, ştiu ce-ar merge de minune acum, la final de vacanţă: un mic concediu de odihnă…
P.S. Îmi pare rău că am cam neglijat blogul, a fost dificil accesul la net. Pe viitor, am hotărât să iau exemplu de la Petreanu şi, atunci când voi mai lipsi, îmi voi lăsa blogul în grija altcuiva.
