Joi am fost ospătar la bistroul Violetei, un loc unde mănânc gustos şi sănătos de vreun an şi ceva. Violeta mi-a propus ca fetele care servesc la bistro să poarte tricouri cu mesajul “Şi eu susţin MaiMultVerde“, aşa că, pentru a marca această schimbare la faţă a tricourilor, am hotărât să o fac o zi pe gazda bistroului.

A fost o experienţă memorabilă şi m-a făcut să mă gândesc că mi-ar plăcea să am un local al meu, unde să mă întreţin seara cu prietenii. La prânz m-am speriat puţin de ritmul ameţitor în care a trebuit să procesăm comenzile, dar spre după-amiază mi-a venit inima la loc, iar seara, după ce a plecat ultimul client, deja îmi părea rău că experimentul n-a durat decât o zi.

:: Foto: Vlad Bâscă

Am avut şi doi-trei clienţi dificili, dar prefer să mi-i amintesc pe cei agreabili. M-a impresionat teribil un grup care, aflând la faţa locului tărăşenia, a ţinut să facă pe loc o donaţie către asociaţie. De altfel, atât eu, cât şi colegele mele, am donat bacşişul zilei, de peste 100 de euro, către MaiMultVerde.

Cel mai tare m-a bucurat faptul că au venit nişte oameni care nu-i mai călcaseră pragul Violetei şi care mi-au promis că vor reveni. Chiar sâmbătă am dat nas în nas cu doi dintre ei acolo. Şi cu ei mai aduseseră încă un prieten. Înseamnă că mi-am atins ţinta

• Pîine cu făină integrală, in, mac și susan (vegetarian) – 2,5 ron;
• Chifle cu telemea de capră, mentă, susan și stafide (ovo-lacto-vegetarian) – 2,5 ron
• Salată de pătrunjel cu bulgur, avocado, roșii, dovlecei, castraveți, chili, coriandru și lămîie (vegetarian) – 15 ron
• Salată de roșii cu spanac, dovlecei, Mozzarella, oregano și busuioc (lacto-vegetarian) – 20 ron
• Salată de castraveți cu dovlecei, mentă, coriandru, susan, usturoi și iaurt (lacto-vegetarian) – 10 ron
• Supă cremă de mazăre cu mentă (vegetarian) – 10 ron
• Supă cremă de roșii cu scoici, cod alb, chili, portocale, cușcuș și șofran – 15 ron
• Budincă de orez cu mei, dovlecei, semințe de in, floarea soarelui și dovleac, roșii, Parmezan, chili, mentă și coriandru (ovo-lacto-vegetarian) – 20 ron
• Păstrăv românesc la cuptor, cu sos picant de roșii și ardei + mămăligă friptă în ulei de măsline – 35 ron
• Budincă de orez sălbatic cu piept de pui, chimen, ou și smîntînă – 30 ron
• Brioșe cu brînză dulce și ciocolată – 5,5 ron
• Shake de afine cu lămîie și nucșoară / banane cu rom, ciocolată și zahăr brun – 15 ron
• Suc fresh (portocale, mere, pere, struguri, sfeclă, țelină, morcovi, ghimbir – în combinația dorită) – 15 ron
• Clătite cu gem de prune cu nuci și scorțișoară – 2,5 ron
• Tort de mălai cu miere, rozmarin și lămîie – 10 ron
• Prăjitură cu ciocolată, zahăr brun, semințe și fulgi de ovăz – 10 ron
• Iaurt din lapte de capră și bivoliță, cu miere, afine și migdale – 10 ron
• Tort de bezea cu nuci și ciocolată – 15 ron

Rezervări la tel. 310 06 81 / 0722 525 643 / 0724 900 757. Vă aştept cu drag.

Mi-e dor de ceva timp de-acum de ceva f. simplu: de paine cu magiun si o cana cu lapte fierbinte, proaspat muls. Imi amintesc de bunica care facea in fiecare toamna magiun de prune, in curte, la foc; si avea magiunul ala cel mai bun gust, dulce-acrisor si usor afumat…

Din farmecul vacantelor de iarna la tara facea parte binenteles focul din soba cu plita, care se reflecta in tavan in fiecare seara si cu care adormeam. Iar dimineata, cand in camera era deja racoare, ne astepta bunica cu paine, magiun, lapte proaspat…

Ah, si laptele prindea un pic de caimac in cana.

Intre timp eu am crescut si am trecut din ce in ce mai rar pe la tara, iar bunicii s-au stins…dar amintirile nu mi le poate lua nimeni..

Mie mi-a plăcut mult cum au mai scris scris Karin (dar sunt subiectiv, pentru că ne ştim):

Dădaca mea, Taru, era o femeie simplă. Dimineaţa, mă lua de mână şi făceam piaţa, apoi uneori urcam dealul la cimitir să punem flori la mormântul bărbatului ei, coboram spre biserică s’aprindem lumânări pentru vii şi tot în tandem, răzbăteam până la mercerie când Taru avea nevoie de stofă sau nasturi. Aveam 5 ani şi băteam kilometri de-a lungul şi de-a latul Medgidiei, Taru şi cu mine.

Răsplata uneori era o prăjitură excelentă, grunjoasă, pe care Taru o făcea într-un ceaun negru cărbune, şi pe care mi-o tăia felii, ca de tort. Adoram mirosul puţin ars al prăjiturii care se lipea de ceaun, şi cel mai mult îmi plăceau cojile afumate pe care abia le râcăiam cu furculiţa. La sfârşit,Taru mai turna lapte proaspăt şi adăuga un pic de zahăr, mâncam restul de prăjitură aşa, îmbibată şi dulce.

Am pus-o puţin pe mama la încercare când am rugat-o mai târziu să-mi facă prăjitură galbenă ca Taru. Acasă mâncam negrese, bezele şi choux à la crème, care îmi plăceau foarte mult şi totuşi, insistam eu, prăjitura galbenă are cu totul alt gust! Exasperată, mama a sunat-o într-un final pe fosta mea dădacă să afle cu ce mă vrăjise. Au râs amândouă. Păi, mă-mă-li-gă.

Azaleea:

Copilaria mea miroase invariabil a paine la ţăst. Un clopot mare de metal, asezat cuminte pe cimentul curatat cu grija, ridicat apoi cu un scripete pentru a vara sub el focul aprig ce urma a fi indepartat dupa ce isi indeplinea menirea. Si painea cruda asezata apoi peste bruma de cenusa ramasa si acoperita cu clopotul deja rosu de care ma feream si eu si sora si verisorul meu, dar pe care il priveam cu veneratie stiind ce bunatati coace acolo.
Am noroc ca inca mai am bunici la tara. Si ca bunica mea inca este o olteanca zdravana, care lupta cu inversunare cu varsta si care nu admite ca a venit vremea sa “o lase mai moale cu treburile gospodariei”. Vesela, cu sortul patat de bunatatile pregatite in cuptorul cu lemne sau pe soba. Nu admite ca nepotii sa o vada altfel. Si in continuare pregateste painea proaspata, rata pe varza in soba, minciunelele (un fel de gogosi..), ciorba de curcan. Nu face toate astea pentru ca vrea sa para mai tanara. Pur si simplu vrea sa ne mentina mereu vine amintirea copilariei noastre la tara.

Defapt, bunica mea este amintirea copilariei mele. Si scriu azi, aici, pentru ca mi s-a facut un dor nebun de ea.

şi Alina:

Asadar, cuvinte cheie:
amintire,
mincare preferata,
copilarie,
un paragraf – doua.
Sa zicem o copilarie si doua bunici.
In gradina uneia gaseam
cele mai aromate gutui
toamna,
din gradina celeilalte ma saturam
cu cele mai dulci cirese amare
vara.

Doua gradini si doua bunici,
doua capete de tara intre care mi-am prelungit copilaria.
Acum, cu doua borcane de dulceata,
unul de gutui
si altul de cirese amare,
intre doua capete de lume
imi savurez copilaria.

Raluca, sună mâine la Violeta şi fă o rezervare (ai primit o “parolă” pe mail). Azaleea şi Alina, dacă veniţi joi la Violeta şi folosiţi “parola” primită pe mail, primiţi un desert gratis. Karin, ţie îţi datorez un desert când ne vedem.

Joi, 9 septembrie, între orele 11 şi 22, dacă veniţi să prânziţi sau să cinaţi la micul bistro de slow-food Violeta’s Vintage Kitchen (situat în Str. Batiştei, nr. 23, colţ cu Jean Louis Calderon), îmi va face plăcere să vă iau comanda şi să vă aduc delicioasele bucate preparate de Violeta. Joi dimineaţă am să public aici meniul zilei (pentru cei care n-au mai fost niciodată, meniul la acest bistro se schimbă în fiecare zi).

Cu Laura Belecciu şi Radu Naum la Violeta's Vintage Kitchen

Acum un an şi ceva am venit împreună cu Radu Naum şi cu Laura Belecciu la Violeta ca să ne înveţe cum să facem pâine de casă. Mi-au plăcut aşa de mult bistro-ul şi bucatele Violetei, încât am devenit unul dintre obişnuiţii localului. Când vin aici, mă simt ca acasă, aşa că mi-am zis că n-ar strica să mă şi port ca acasă: adică să aşez masa, să-mi invit prietenii şi să-i servesc cu plăcere.

Dacă vreţi să vă număraţi printre clienţii mei de joi, folosiţi cu încredere telefoanele 021 310 06 81 / 0722 525 643 / 0724 900 757 şi adresa de mail restaurant [at] violetas [punct] ro pentru a face rezervări. Bistro-ul e mic, aşa că vă recomand să vă grăbiţi sau să vă alegeţi nişte ore mai puţin aglomerate (15-18).

Vreau, de asemenea, să invit din partea casei o cititoare sau un cititor să ia cina la bistro joi seară împreună cu o prietenă / un prieten. Ceea ce aveţi de făcut pentru a câştiga această cină este să-mi lăsaţi până mâine seară într-un comentariu la această însemnare o amintire legată de o mâncare preferată din copilărie (nu mult, un paragraf-două). Autoarea / autorul celei mai frumoase poveşti (în opinia mea) va câştiga premiul.

Vă aştept joi cu şervetul pe mână să vă puneţi burta la cale şi sufletul în bună pace.

P.S. Am să anunţ tot azi, dar mai pe seară, comentatorii de săptămâna trecută care au câştigat cărţi pe okian.ro

Nu mă pricep să vă spun cât de frumos au cântat cei doi, tot ce ştiu e că mie mi-a plăcut foarte mult. Şi mi s-au părut foarte inspirate explicaţiile, povestioarele, anecdotele de dinaintea fiecărei piese. Îl ştiam pe Tomescu doar ca violonist, l-am descoperit şi ca vorbitor, unul foarte charismatic. Şi m-am bucurat să descopăr în ambii muzicieni încă două dovezi grăitoare că nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânţi la un instrument cu coarde.

La Grădina Icoanei avusese loc cu puţină vreme înainte un eveniment religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi şi credincioşi. Din când în când, prin faţa vitrinei în care Tomescu şi Suma cântau, trecea câte un om cu o lumânare în mână, ca într-o noapte de Înviere. Unii treceau nepăsători, alţii căscau gura şi treceau mai departe, alţii se opreau şi rămâneau o vreme visători. O doamnă a intrat, de mână cu fetiţa ei, care ţinea în mână o lumânare.

Apariţia sfioasă şi delicată mi-a adus aminte de un vers din Edgar Alan Poe – Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri - şi le-am mulţumit Violetei şi lui Ediz pentru această clipă senină.

Aşa că am convenit să tratăm numai subiecte care întrunesc asentimentul amândurora. Vorbim despre cum putem face aceste zile mai luminoase pentru copiii din centrele de plasament şi bătrânii din azile. Violeta de la Violeta’s Vintage Kitchen ne învaţă cum să gătim sănătos masa de Crăciun. Şi pentru că în această perioadă Crăciunul nu e singura sărbătoare religioasă, Noemi Revnic, de la revista Tabu, ne povesteşte despre Hanouka.

Foto: Anna Todiraş

Pentru că ne-am dorit o ediţie specială, am mers în vizită la Palatul Elisabeta, unde am stat de vorbă cu ASR Principesa Margareta a României despre Crăciunurile petrecute de Familia Regală în exil şi despre primele Sărbători petrecute în ţară.

Emisiunea se reia miercuri, 23 decembrie, la 12.15 ziua.

“Bună ca viaţa” este produsă de Asociaţia MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1.